Articles Posted in the " Politica " Category






  • „Trăiască SRI, Directia IT”;Traiasca SRI, Directia IT!

    „Trăiască SRI, Directia IT”;Traiasca SRI, Directia IT!

    Recunosc, nu prea citesc ziarul „National”. Din motive subiective. Astăzi, insă, un prieten mi-a atras atentia asupra unui editorial remarcabil al lui Răzvan Ioan Boanchis, (Adrian Nastase) „Scarbos partid mai e acest PSD, daca s-a ajuns sa se faca revolutie pentru drepturile procurorilor de a oprima patronii romani, iar eroica Diaspora a reusit o istorica impacare cu Securitatea! Bravo, tinerilor frumosi si liberi! Ati lipsit voi de la scoala si de la vot, dar v-ati organizat bine. Nu v-a manevrat nimeni, dar cum mi-as permite? Spre Piata Victoriei veneau din vazduh sticle cu apa minerala, ceai, sandwich-uri si pizza cu mirodenii columbiene pentru Andrei Gheorghe. Daca au simtul realitatii, pesedistii trebuie sa plece de la guvernare. Tinerii frumosi si liberi vor alegeri anticipate. Sa fie alegeri anticipate! Deoarece conturile lui Nicusor Dan sunt obiective protejate, USR va creste semnificativ. Va prinde un 10% zdrobitor… Zilele astea, totul e pe versuri. Bune, proaste, efervescente, schioape, nu conteaza.”De-as fi mimetic si slugoi / m-as da repede cu voi!”. Dar trec peste orice si vin in Piata. Pana la urma, ce nu face omul pentru o buna relatie cu Securitatea? Vorba unui prieten, de la o televizie, cand l-am salutat cu “Traiti, dom’ colonel!”. A replicat prompt: “Pardon! Colonel eram acum 3 ani!”. Chiar daca nu va mai fi nimeni la defilare, eu ma prezint cu pancartele! Dati-va la o parte, ca lucrez pe baza de idealuri! Voi incepe cu o dedicatie pentru Dragnea.”Care dictator? O zdreanta!/S-a fript cu un cacat de ordonanta!” Pe urma, voi omagia invingatorii. “Traiasca SRI, / Directia IT!”, ”SRI – Securitatea / garanteaza libertatea!”, ”Ascultati telefoanele, / rastalmaciti stenogramele!”, ”Alooo, nea judecatoru’, / seful tau e procuroru’ !”, “Fara OUG-uri, / doar cu ONG-uri!” , “Iubim Dias’pora / si pe Andreea Pora!”. Imi place ca sunt la datorie chiar si propagandistii someri. Propagandista Ramona Ursu, indepartata pentru propaganda pana si de la propagandistul ziar “Adevarul”, a mazgalit pe facebook ca “am fost ocupata cu 150,000 de oameni in Piata Victoriei”… Sa mai ziceti ca a dat faliment Posta Romana! Incapatoarea Ramona imi aduce aminte de o poezie a Veronicai Porumbacu. Dupa ce proletcultista a scris, in “Gazeta literara”, “O, Europa, te simt in mine, te simt adanc in mine!”, Pastorel Teodoreanu a raspuns in samizdat (Veronica poate fi inlocuita cu Ramonica): “Mult stimata Veronica / eu credeam c-o ai mai mica / dar marturisirea-ti clara / din Gazeta literara / dovedeste elocvent / ca in chestia matale / cu adancimi fenomenale / intra intregul continent.”. Sa nu ma intelegeti gresit! Ramona Ursu e autoarea mea preferata. Inainte de a fi somera, ii citeam toate articolele. Intr-o incapere cu multa liniste si faianta… Inchei cu un citat pe care il folosesc des pentru ca il ador – “Viitorul tineretului e batranetea” (P. Morand) – si cu stupoarea persistenta ca ministresa de interne a pronuntat, intr-o conferinta de presa, numele unor agitatori. Faptul e fara precedent! I-a mustruluit sau i-a descoperit?”


  • „L’ALDE c’est moi!”

    „L’ALDE c’est moi!”

    Ludovic al XIV-lea de la ALDE si Grivei de la PSD s-au intâlnit la Braşov să pună prefect. Asa arată negocierile dintre Alianţa Liberalilor şi social-democraţi pe tema numirii prefectului de Brasov, in opinia deputatului Remus Borza, care declară „ALDE sunt eu!”, copiind o replică celebră a Regelui Soare. În opinia lui Borza, PSD-ul este un Grivei care trebuie consultat cand vine vorba des prefect. Tot Borza spune că a luat notă de faptul că Ioan Ghişe, fostul primar la Braşov timp de 2 mandate, şi una din propunerile ALDE, are o imagine dezastruoasă sub Tâmpa. ALDE negociază mai multe funcţii de prefect şi subprefect la nivel naţional şi speră ca unul din judeţele unde să impună un membru este Braşovul. Potrivit acordului politic de guvernare între PSD şi ALDE, Alianţa Liberalilor va avea probabil 4-5 funcţii de prefect şi 8-9 de subprefect. La Braşov, pare simplu – cel care hotărăşte este deputatul Remus Borza, cu un stil de guvernare importat din Franţa Regelui Soare. „Ludovic al XIV-lea a spus „L`etat s`est moi”; parafrazând, evident, eu nefiind Ludovic al XIV-lea eu spun „Alde Braşov sunt eu” aşa că contează ce îşi doreşte Borza ca parlamentar şi evident coordonator al organizaţiei judeţene. Sunt trei opţiuni Laura Bratosin, domnul Ghişe şi evident actualul prefect Ciprian Băncilă. Informat de către jurnalişti, Borza declară că a luat notă de faptul că Ioan Ghişe are o imagine dezastruoasă la Braşov. Singura piedica în instalarea unuia dintre ei ar fi partenerul PSD. Întrebat de un reporter care sunt şansele ca ALDE să pună prefect la Braşov, Borza a mustăcit şi a spus că trebuie să-l întrebe şi pe Grivei. „Grivei fiind PSD-ul” a lămurit Borza pentru presă. Social democraţii susţin că nu au purtat discuţii pe tema prefectului de Braşov. Viorel Chiriac, preşedinte executiv PSD Braşov, neaagă că ar fi fost vreo astfel de discuţie şi crede mai degrabă este o preocupare a factorilor guvernamentali pentru ocuparea acestor funcţii. Actualul prefect, Ciprian Băncilă îşi va termina perioada de detaşarea de la Agentia pentru Protectia Mediului la mijlocul lunii martie. Se pare că Băncilă păstreaza totuşi cele mai mari şanse să rămână în continuare în funcţia de prefect al Braşovului, în ciuda negocierilor dintre PSD şi ALDE pe această temă. Vifor Rotar


  • Nicolae Ceaușescu: „Iar de soldatul sovietic, mă ocup eu!” O fi reușit?

    Nicolae Ceaușescu: „Iar de soldatul sovietic, mă ocup eu!” O fi reușit?

    Mă aflam la Viena, iar gazdele mă plimbau să-mi arate atracțiile Beciului! La un moment dat m-am trezit în față cu monumentul soldatului sovietic eliberator. Și mi s-a făcut o prezentare a unui incident internațional petrecut cu puțină vreme în urmă: niște copii au măzgălit monumentul, inclusiv cu câteva svastici, ceea ce a atras mânia ambasadei URSS: „dacă primăria Vienei nu este în stare să asigure integritatea monumentului, o va face Armata Roșie!” Ce-au mai tremurat austriecii, cu rușii nu-i de glumit în chestiuni dintr-astea, domnule!… „Săracii vienezi, ce n-ar da ei să scape de statuia recunoștinței față de Armata Roșie!” Gazdele mele, foști bucureșteni înainte să ajungă vienezi, m-au întrebat și de soldatul nostru sovietic, din piața Victoriei, cum o mai duce cu sănătatea. Le-am răspuns, cu un aer de superioritate, că-n Piața Victoriei nu mai avem demult așa ceva!…Nu le-a venit să creadă că noi, bucureștenii, nu mai suntem obligați să-i mirosim mujicului obielele! Dar cum de nu au aflat ei până acum?!… Nu s-a scris nicăieri! Nu-i de crezut! Ar fi vorbit la Europa liberă! Scânteia n-a scris nimic?… Și brusc mi-am dat seama de adevăr: la București, anticomuniști cum eram cu toții, adică antisovietici în primul rând, nu făcusem caz de dispariția soldatului sovietic, cocoțat cât s-a putut de sus în inima Capitalei, a Țării. Ne deranja prezența sa, o comentam cu haz, haz de necazul nostru, românesc, vestitul!… Dar când ni s-a făcut pe plac și l-au dat jos pe muscal, nu fusesem capabili nici să ne bucurăm, nici să rostim o vorbă de prețuire pentru autorul gestului! Deh, era Ceaușescu, iar asta nu ne prea convenea… Nu ne stătea în caracter să-i recunoaștem vreun merit!… Faptul că Ceaușescu era autorul „eliberării” de soldatul sovietic ne strica toată bucuria!Și iată-i, bucureștenii ăștia, ajunși vienezi, erau ei capabili să se minuneze de isprava „Bâlbâitului” și să rostească cuvenitele laude: Domne, ce curaj pe Ceaușescu!… Etc. Noi, eu însumi, la București, nu ne pricepusem să vedem dimensiunea evenimentului! A modificării din peisajul urban: dispăruse soldatul sovietic și noi nu știam să ne bucurăm! Nici măcar propaganda de partid nu a apăsat pe această „măreață înfăptuire a mult iubitului nostru tovarăș conducător”! Ce doreau, dar nu aveau curajul să facă austriecii, noi românii făcusem cu nonșalanță și mare precizie diplomatică! Circula un zvon, că lucrările la Metrou au oferit un bun pretext. Dar să ne bucurăm ca lumea nu ne-am priceput! Căci, repet, ar fi însemnat să-l lăudăm „pe bune”, pe Ceașcă!… Ceea ce nu se cădea să faci, ca om subțire și de bine! Așa că dispariția soldatului sovietic din Piața Victoriei n-a fost un subiect discutat ca lumea în opinia noastră publică. Nici măcar la Radio Șanț! …Am povestit și comentat această întâmplare în romanul Vin Americanii, din trilogia Șeitanii. Un exemplar din Șeitanii a ajuns la domnul Alexandru Budișteanu, fost arhitect șef al Capitalei, implicat decisiv în refacerea urbanistică a Bucureștiului care a urmat după cutremurul din 1977. Domnia sa și-a consemnat amintirile culese Sub patru regimuri pe toate continentele, o carte extraordinar de interesantă pentru cine vrea să priceapă cum a fost viața în România postbelică, în Epoca de Aur, îndeosebi.La pagina 308 este relatată discuția crucială dintre domnul Budișteanu și tovarășul Ceaușescu, privind sistematizarea Pieței Victoriei, locul în care să se facă gurile de metrou. Aflând Ceaușescu că nu se poate face o ieșire din metrou între Bulevardul Aviatorilor și șoseaua Kisselef din pricina statuii ostașului sovietic eliberator, „în momentul acela i s-a luminat fața și a spus evident încântat: Ocupă-te dumneata de ieșirea din stația de metrou, iar eu am să mă ocup de statuia soldatului!” Vorbe istorice. Firește, ieșirea de metrou pe locul unde statuia tronase atât amar de ani, nu s-a mai făcut niciodată! Ceea ce se va fi aflat la Moscova negreșit! A contat în decembrie 1989?! Mai mult ca sigur!Domnul arhitect mi-a trimis cartea sa apărută în 2014, și m-am bucurat să aflu aceste detalii privind acest moment istoric pe care bucureștenii, noi, românii, la vremea când s-a produs, l-am ratat, nu am reacționat în modul cel mai onorabil! Nu am fost la înălțimea momentului creat de Ceaușescu! Se poate spune, vorba coanei Leana, că nu l-am meritat pe Nicolae Ceaușescu, autorul „disparitiei” din Piata Vctoriei,a monumentului victoriei Armatei Roșii asupra Armatei Române!… Nici măcar azi nu suntem în stare să comentăm acest moment istoric ca niște oameni serioși! O face în cartea sa domnul Alexandru Budișteanu, într-o privire retrospectivă asupra acelor ani complicați. O carte de referință, din multe puncte de vedere. Inclusiv cel literar, al calității scriiturii. Vom reveni cu amănunte. Până atunci, recunoștința și admirația noastră, domnule arhitect!. Prof. Ion Coja




  • Vasile Dancu deplânge PSD-ul, o majoritate obtuză, în pragul detonării!

    Vasile Dancu deplânge PSD-ul, o majoritate obtuză, în pragul detonării!

    Fostul vicepremier Vasile Dancu vorbeste, intr-un editorial publicat in revista Sinteza si pe blogul sau, despre rezultatele celui mai recent sondaj IRES, analizand relatia dintre, ceea ce el numeste, „majoritatea obtuza” si „minoritatea disperata” care devine „turbulenta” si incercand sa explice fenomenul protestelor sociale din Romania care au devenit stire mondiala. „Majoritatile pot fi majoritati obtuze, mai ales atunci cand sunt conduse de elite slabe, care nu inteleg ca logica majoritara este doar principiu fondator dar nu si unic, adica discretionar, principiu de functionare sau mecanism de management social. Majoritatea obtuza se poate aseza la putere dispretuind tot ce nu intra in sfera sa de interes imediat, mai ales dispretuind sensibilitatile colectiv”, spune Vasile Dancu.  Fostul vicepremier considera ca „majoritatile obtuze pot dispretui dialogul, comunicarea si continua lupta surda din timpul care era destinat luptei pentru putere. Cand elita majoritatii cauta sa domneasca si sa sugrume, sa preseze si sa nu se uite la feedbackul social, atunci se formeaza minoritati disperate, care pot erupe in societate, cu sau chiar fara ajutorul unor organizatii de interese legitime sau ilegitime. In aceste cazuri, majoritatile obtuze se pot desira incet, deoarece se pierde pe drum puterea numarului„. „Elita majoritatilor, cand exista, deoarece putem avea si majoritati fara cap, trebuie sa treaca mai multe probe complicate. Prima este sa opreasca gloata castigatoare sa ia intreaga societate ca prada de razboi si sa devasteze arealul social. A doua este clarviziunea de a intelege ca o victorie in alegeri nu creste nivelul de inteligenta si intelepciunea celor care o compun, iar ceilalti, invinsii – sa spunem, nu devin dintr-o data mai prosti si mai inerti. Cand reprezentantii majoritatii uita de responsabilitatea lor sociala si vor sa-si serveasca doar propria armata, pericolul de a pierde repede majoritatea este foarte mare, deoarece dincolo de modul in care definim minoritatea si majoritatea, unii fata de altii, sau ambele in reper cantitativ, ori ca distanta fata de un centru de putere, altceva este mai important, ceva de care majoritatile uita, este vorba de CRITERIUL fundamental: criteriul civilizatiei si respectul contractului social. Cand elita majoritatii cauta sa domneasca si sa sugrume, sa preseze si sa nu se uite la feedbackul social, atunci se formeaza minoritati disperate, care pot erupe in societate, cu sau chiar fara ajutorul unor organizatii de interese legitime sau ilegitime”, scrie Dancu. Dancu avertizeaza ca „numai în barbaria trecutului indepărtat, învingătorul lua totul„, iar in contextul actual „majoritatile obtuze nu au cum sa castige, isi creeaza dusmani imediat, se detoneaza fara sa vrea”. Nu ar fi prea multe de spus despre toata aceasta analiza daca Vasile Dancu nu ar fi membru al PSD. Si pana la urma ramane un cemeleon care nu trebuie prea mult bagat in seama. Asa ca primul lucru care ar trebui facut, de oricare dintre cele doua parti, Dancu sau PSD, ar fi demisia. Apoi acestui teoritician, politician, om de afaceri si ce o mai fi, ar trebui ca cine sa-i spuna ca in Europa sunt sisteme de vot in care invingatorul i-a totul. Si functioaneaza ca repere de democratie. Desi critica lipsa criteriului civilizatiei si respectul contractului social, atragem atentia ca PSD este primul partid care, imediat dupa alegeri, a muncit si chiar a reusit in mai putin de doua luni, sa respecte contractului social, reprezentat de Programul de guvernare pentru care a primit votul romanilor, intr-o proportie incrdibila. Horia D.R. Citeste in Revista Sinteza articolul integral