Marele campion din Formula 1 a supraviețuit celui mai periculos sport, dar trăiește DRAMA vieții după un accident la schi

Cinci ani s-au împlinit, pe 29 decembrie, de la accidentul teribil suferit de Michael Schumacher, în timp ce se relaxa pe o pârtie de schi. În 2013, aflat în vacanță împreună cu familia și câțiva prieteni, în stațiunea franceză Meribel, fostul mare pilot de Formula 1 a pierdut controlul schiurilor și a lovit violent o stâncă.

Dragnea: Ne pregătim să începem împreună al treilea an de când redăm naţiunii române demnitatea şi încrederea într-o viaţă mai bună

Preşedintele PSD, Liviu Dragnea, spune că guvernanţii se pregătesc să înceapă al treilea an de când redau naţiunii române demnitatea şi încrederea într-o viaţă mai bună.

„Dragi români, ne pregătim să începem împreună al treilea an de când redăm naţiunii române demnitatea şi încrederea într-o viaţă mai bună. Am spus acum doi ani tuturor să îndrăznească să creadă în România, că un guvern cu adevărat românesc, prin scopuri şi voinţă, le poate face o viaţă mai bună şi se vede acest lucru! Am realizat multe în ultimul an şi continuăm să clădim împreună o ţară a normalităţii”, afirmă Dragnea.
 
El spune că „jocurile politice meschine pe care unii încă le practică nu mai au loc în anul ce va să vină”.
 
„Miza este, de fapt, România, viitorul acestei ţări, resursele naturale ale României, potenţialul uriaş de dezvoltare pe care îl are această ţară, rolul major pe care-l poate juca România în regiune şi în Europa şi nu numai. Vă asigur că toate acţiunile noastre din următorul an vor fi îndreptate pentru a construi o Românie demnă, a dreptăţii şi a prosperităţii economice! Ne iubim ţara, avem curajul şi forţa să ne opunem cu fermitate abuzurilor şi intereselor ostile de oriunde vin ele. Şi nu în ultimul rând îndrăznim în continuare să credem în România cu tărie! Aşa să ne ajute Dumnezeu! La mulţi ani, dragi români oriunde v-aţi afla! La mulţi ani, România!”, mai afirmă Liviu Dragnea.


Citeste si:

Tăriceanu: Nu există nicio îndoială că 2019 va aduce multe schimbări în bine pentru România

Preşedintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, spune, într-un mesaj de Anul Nou postat pe Facebook, că nu există nicio îndoială că 2019 va aduce multe schimbări în bine pentru România şi că îşi doreşte ca vocea României să se facă auzită mai bine în Europa.

„La mulţi ani, dragi români! Anul ce se termină a fost unul în care am avut de trecut peste o serie de provocări, dar a fost şi un an în care am realizat progrese importante pentru ţara noastră. Trecerea într-un nou an aduce întotdeauna un sentiment de speranţă pentru fiecare dintre noi. Într-un moment în care întoarcem pagina anului 2018 şi ne pregătim pentru noul an, îmi doresc ca 2019 să fie un an al solidarităţii între români, în care vom reuşi să punem capăt dezbinării din societate, un an în care să asigurăm prosperitate şi siguranţă, atât cetăţenilor, cât şi ţării”, afirmă Tăriceanu.

El spune că „nu există nicio îndoială că 2019 va aduce multe schimbări în bine pentru România“.

„Sper ca împreună să facem faţă tuturor obstacolelor ce ne vor ieşi în cale pe parcursul anului viitor, iar România va fi din ce în ce mai puternică. În 2019 avem o mare oportunitate de a consolida poziţia României în Uniunea Europeană. Trebuie să învăţăm să folosim toate aceste oportunităţi care ni se ivesc pentru a promova interesele ţării noastre, ale cetăţenilor. Îmi doresc pentru anul ce vine, dar şi pentru următorii, ca vocea României să se facă auzită mai bine în Europa. Vreau o Românie puternică într-o Uniune Europeană puternică, în care cetăţenii sunt trataţi în mod egal. Am convigerea că avem forţa pentru a contribui la schimbarea în bine a Uniunii Europene în timpul mandatului preşedinţiei Consiliului UE. Vă urez un an nou cu bine şi vă chem pe toţi să colaborăm pentru o Românie unită. Sunt convins că dacă vom lucra împreună, vom asigura progresul României şi vom garanta fiecărui român oportunităţile pe care le merită. Din partea mea, a familiei mele, vă doresc un an nou plin de bucurii şi împliniri”, îşi încheie Tăriceanu mesajul.


Citeste si:

„Din culisele cinematografiei“. Cum s-a realizat „Independenţa României“, primul lungmetraj românesc

Realizat de un colectiv de actori consacraţi ai Teatrului Naţional din Bucureşti, împreună cu tânărul regizor Grigore Brezeanu şi beneficiind de sprijinul Casei Regale şi al Ministerului de Război, dar mai ales de banii moşierului Leon Popescu, filmul dedicat împlinirii a 35 de ani de la războiul din 1877-1878 a reprezentat unul dintre cele mai ambiţioase proiecte cinematografice europene ale epocii respective.

27 mai 1896. mai 1896, în salonul ziarului „L'indépendence roumaine“ de pe Calea Victorie din Bucureşti avea loc prima proiecţie de film din România, la numai cinci luni de la prima ecranizare publică a fraţilor Lumière, petrecută la Paris. Au fost proiectate atunci filmele „Un dineu“, „Lecţia de mers pe bicicletă“, „Ieşirea enoriaşilor de la slujbă“, „Mic dejun pe iarbă“, „Piaţa Operei din Paris“, „Bufetul“ şi „Sosirea unui tren în gară“.

Pe 10 mai 1897, fotograful Paul Menu imortaliza, cu un aparat Lumière, parada regală din acel an, aceasta fiind prima filmare realizată la noi în ţară. Istoria primului film de lungmetraj românesc este, de asemenea, strâns legată de numele primului rege al României, Carol I.

La numai 20 de ani, în 1911, tânărul Grigore Brezeanu, fiul unui consacrat al scenei româneşti, Iancu Brezeanu, realiza şi prezenta pe ecrane filmul „Amor fatal“, cu Lucia Sturdza Bulandra, Tony Bulandra, Aurel Barbelian şi Nicolae Neamţu Ottonel în rolurile principale, iar ulterior pleca la Berlin pentru a se specializa în regie de film, fiind primul român care întreprindea un asemenea demers.

„Gaumont“ a furat ideea românilor

Tot în acel an, revista „Rampa“ anunţa că „la noi, maestrul Nottara este pe cale să facă operă patriotică redând Războiul României pentru Independenţă, printr-un film, astfel ca generaţiile de astăzi vor învăţa istoria luptelor de la 1877, iar viitorimii îi va rămâne tabloul viu al vitejiei româneşti“. Anterior, fusese constituită o societate cinematografică a actorilor Teatrului Naţional din Bucureşti, ai cărei membri erau Constantin Nottara, Vasile Toneanu, Nicolae Soreanu, Petre Liciu şi Iancu Brezeanu. Acestora li s-au adăugat, ulterior, Aristide Demetriade, Pascal Vidraşcu şi Grigore Brezeanu. Simţind momentul prielnic, directorul filialei bucureştene a casei de filme pariziene „Gaumont“, Raymond Pellerin, a realizat, pe repede-înainte, cu actori de mâna a doua, un film cu acelaşi subiect, programat să aibă premiera la 29 decembrie 1911. Filmul a fost însă confiscat de prefectul Poliţiei Capitalei în preziua premierei, pe motiv că nu corespundea adevărului istoric, iar ulterior distrus. Grigore Brezeanu a reuşit să-l coopteze în afacere pe Leon Popescu, senator, moşier şi proprietar al Teatrului Liric din Bucureşti, care preia, prin intermediul societăţii „Filmul de Artă Leon Popescu“, finanţarea peliculei. Devizul total, de circa 400.000 de lei, a mai inclus subvenţii din partea Ministerului de Război, care a pus la dispoziţie şi trupele necesare pentru filmarea scenelor de luptă, respectiv a Casei Regale, cei doi suverani, Carol I şi Elisabeta, urmând a fi portetizaţi în film.

80.000 de soldaţi la filmări

Scenariul a fost scris de Petre Liciu, trecut însă în nefiinţă la 1 aprilie 1912, înainte de finalizarea peliculei, în colaborare cu Aristide Demetriade şi Constantin Nottara. Schiţe de distribuţie fuseseră alcătuite încă de la începutul scrierii scenariului, de către Petre Liciu, acesta notând: „Peneş: T. Bulandra; Catrina: T. Barbu; moşul: I. Petrescu...“. Ulterior, Aristide Demetriade a realizat şi el câteva variante, în cele din urmă ajungând la cea finală. Se pare că Demetriade şi-a asumat şi o bună parte din regia peliculei, chiar dacă anumite surse îl indică ca regizor doar pe Grigore Brezeanu. Datorită însemnărilor sale, descoperite în anul 1985, într-un sertar vechi, de pictoriţa Tanţi Demetriade şi istoricul de teatru Ionuţ Niculescu, a putut fi indentificată întreaga distribuţie a peliculei. Astfel, rolul domnitorului Carol I, viitorul rege, a fost interpretat chiar de către Aristide Demetriade, iar doamna Elisabeta a fost jucată de către soţia acestuia, Constanţa. Constantin Nottara a primit rolul lui Osman Paşa. Pepi Machauer, machior al Teatrului Naţional, l-a interpretat pe ţarul Rusiei, Alexandru al II-lea. Ceilalţi protagonişti ai filmului, Peneş Curcanul şi soţia lui, Rodica, au fost interpretaţi de către Aurel Athanasescu şi Jeni Metaxa-Doro.

Distribuţia a fost completată şi cu nume precum Ion Niculescu (Mihail Kogălniceanu), Ion Dumitrescu (Generalul Cernat), Mihai Vîrgolici (Ion C. Brătianu), Tudor Popescu (adjutantul ţarului), Gheorghe Ciprian (moşul), Ion Merişescu (Carol Davilla), Aristizza Romanescu (o doamnă de la Crucea Roşie), Maria Filotti, Elvira Popescu (ţărănci), Iancu Brezeanu, Aurel Barbelian, Nicolae Soreanu (ţărani) sau Constantin Orologea Generalul Totleben şi mitropolitul). Imaginea a fost asigurată de un operator francez, pe Franck Daniau, asistat, pe parcursul filmărilor, de Nicolae Barbelian şi Gheorghe Ionescu). Filmările, demarate în februarie 1912, au avut loc în Bucureşti şi în împrejurimi (Cotroceni, Herăstrău, Otopeni, Băneasa, Ciurel), dar şi la Brăila, Măcin şi în zona oraşului Turnu Severin.

La filmări au participat şi aproximativ 80.000 de soldaţi, o cifră realmente impresionantă, iar alte surse ale vremii menţionează şi aportul figuraţiei civile. Tudor Caranfil opina, în cartea sa, „În căutarea filmului pierdut“, că regizorul filmului a subapreciat importanţa repetiţiilor de dinaintea filmării. Astfel, figuraţia se prezintă slab, mulţi dintre componenţi uitându-se la cameră şi zâmbind în momentele cele mai dramatice ale acţiunii. Un reportaj din aprilie 1912, găzduit de revista „Furnica“, prezenta câteva evenimente amuzante din timpul filmărilor: „În goana mare, caii se năpustesc sforăind asupra «convoiului turcesc». Ba unii armăsari, neputând fi stăpâniţi la timp, s-au ridicat, nechezând, pe picioarele dinapoi, proptindu-se cu cele dinainte pe coviltirele căruţelor. Înspăimântaţi, «soldaţii turci» au rupt-o la fugă. Cărăuşii, cărora li se recomandase multă «rezistenţă», s-au risipit ca puii de găină, unii ascunzându-se pe sub căruţe, alţii căutând adăpost sub burţile cailor“.

După terminarea filmărilor, în mai 1912, o echipă formată din Leon Popescu, Aristide Demetriade, Grigore Brezeanu, Vasile Toneanu şi Pascal Vidraşcu a plecat la Paris, în căutarea unei case cinematografice care să le developeze bobinele şi să le asigure condiţiile necesare montajului, inserării titlurilor şi verificării finale. Au fost vizitate casele „Gaumont“, „Lux“, „Alter Ego“ şi „Pathé“, în cele din urmă au acceptat oferta casei „Alter Ego“, care a realizat toate operaţiile în perioada iunie - iulie 1912.

Filmul a rulat în cinematografe până în 1914

Înainte de premiera oficială, care a avut loc la 1 septembrie 1912, la cinematograful „Eforie“, s-au realizat proiecţii speciale pentru familia regală, la Castelul Peleş, respectiv la Bucureşti, pentru ofiţerii superiori ai armatei române. Filmul a rulat neîntrerupt 22 de zile la acelaşi cinematograf. Ulterior, a fost prezent pe afiş o săptămână la „Castelul cu Flori“, după care a fost rechemat la „Eforie“. Mai apoi a rulat şi la „Gloria“. În martie 1913, filmul a fost relansat la cinema „Rahova“, cu muzică militară, apoi a continuat să ruleze la „Basarab“ şi „Marconi“. În aprilie acelaşi an trecea iarăşi în centru, la „Grădina Blanduziei“. Ulterior, a mai rulat la „Arenele Romane“ şi la „Gioconda“. În vara lui 1914 îl găsim la cinema „Palace“.

Pentru a prezenta filmul publicului, Leon Popescu a tipărit o broşură bogat ilustrată, totalizând 16 pagini. Aceasta era realizată în spiritul epocii, în care doar numele producătorului conta. Restul echipei era menţionată în două rânduri: „executat cu concursul Armatei Române şi al Artiştilor Teatrului Naţional din Bucureşti“. Momentele esenţiale ale filmului erau prezente în program alături de data exactă la care acestea avuseseră loc în 1877.

Reconstituirea cinematografică a războiului independenţei române exercită o atât de puternică impresie aspura noastră, tocmai graţie faptului că nu a fost tratată sub forma unei drame banale, ci sub aceea grandioasă a învierii unei pagini de istorie (...) Niciuna din întreprinderile marcantile de cinematograf nu a realizat o asemenea operă, căci lipsea şi preocuparea morală şi partea materială, numai cu concursul unei întregi armate fiind posibilă o asemenea înscenare

Emil D. Fagure
în „Adevărul“ (3 septembrie 1912)

Nae Caranfil a spus povestea filmului în „Restul e tăcere“

Pe 7 martie 2008 avea loc premiera filmului „Restul e tăcere“, în regia lui Nae Caranfil, una dintre cele mai scumpe pelicule româneşti realizate după 1990, exclusiv cu finanţare autohtonă (devizul s-a ridicat la circa 2,4 milioane de euro). „E un film pe care-l gândesc de 20 de ani, care a fost una din primele idei de scenarii pe care le-am avut ca tânăr absolvent al facultăţii de film din Bucureşti. Eram la Costineşti, cred că Sergiu Nicolaescu îşi prezenta atunci «Noi, cei din linia întâi», cred, şi în cadrul unei conferinţe de presă el a spus că i-ar plăcea foarte mult să facă un film după scenariul unui tânăr. Şi atunci m-am dus şi i-am spus că am această idee de a face un film după povestea genezei filmului «Independenţa României» şi că mi-ar face plăcere, dacă îl tentează ideea, să scriu eu scenariul şi sa îl facă el. Şi mi-a răspuns: «Tinere, nu te băga în ce nu cunoşti. Astea, filme cu război, filme cu front, asta nu ştiţi voi să scrieţi, lasă-le, scrieţi ceva despre generaţia voastră, despre tineretul ăsta, despre cum vă duceţi la discotecă». Apoi, am scris scenariul, la Bruxelles, în 1988, când am plecat din ţară. Am scris acest scenariu în engleză, din start, pentru că n-avea niciun sens să îl scriu în română şi pe urmă să-l traduc tot eu. L-am scris din plecare în limba engleză, ajungând ca după aproape 20 de ani să-l filmez în română“, povestea Nae Caranfil. În 1994, era gata de a-l realiza, dar cu trei săptămâni înainte de începerea filmărilor, producătorul francez al filmului a dat faliment şi scenariul a fost confiscat, împreună cu o altă peliculă semnată de Nae Caranfil, „E pericoloso sporgersi“.

Apoi, după un an, „Restul e tăcere“ a primit trofeul „Martin & Rossi“ pentru cel mai bun scenariu al anului, la Festivalul Internaţional de Film de la Paris 1995 şi Trofeul „Hartley & Merrill“ - Los Angeles, 1999. Abia în 2006 filmul a fost depus la concursul Centrului Naţional al Cinematografiei, unde a primit finanţare. „Pe o conjuctură legală favorabilă s-a putut face acest film foarte deosebit în peisajul cinematografului românesc“, a mai spus Caranfil. Distribuţia filmului i-a inclus pe Marius Florea Vizante (Grigore Ursache), Ovidiu Niculescu (Leon Negrescu), Mirela Zeţa (Emilia), Sandu Mihai Gruia (Iancu Ursache), Silviu Biriş (Raoul), Alexandru Hasnaş (Carol I), Florin Zamfirescu (Colonelul Guţă) şi Valentin Popescu (Catargiu). 



Citeste si:

Un rănit şi o maşină răsturnată în urma unui accident în seara de Revelion

O persoană a fost rănită uşor luni seara în urma unui accident pe Calea 13 Septembrie din Capitală, traficul fiind restricţionat, informează Mediafax.

Accidentul a avut loc pe Calea 13 Septembrie, intersecţia cu Şoseaua Pandurii. Dintre cele două maşini implicate una s0a răsturnat iar un semafor a fost avariat, informează Brigada Rutieră.

Potrivit acesteiam accidentul a avut loc după ce unul dintre şoferi nu a respectat culoarea roşie a semaforului.

În prezent traficul pe Calea 13 Septembrie, sensul către Hotel Mariott a fost restricţionat.


Citeste si:

VIDEO “Happy New Year” – marele hit de Revelion al suedezilor de la Abba. La Mulţi Ani 2019!

Piesa "Happy New Year" al suedezilor de la Abba răsună astăzi în aproape toată lumea, la trecerea în noul an. La mulţi ani!

Celebra piesă “Happy New Year” a strâns peste 46 de milioane de vizualizări pe canalul YouTube. Piesa suedezilor de la Abba a apărut în 1980, pe al şaptelea album, “Super Troupre”.

Piesa a fost compusă iniţial de Benny Andersson şi Björn Ulvaeus pentru un muzical despre Anul Nou, însă după ce acesta nu s-a mai materializat, au decis să înregistreze piesa pentru album. 

Este cântată de Agnetha Fältskog, care a petrecut 11 ani în trupa Abba (între anii 1971-1982).
 
Interesant este că “Happy New Year” a fost lansat ca single pentru prima dată de abia în 1999.
 
Astăzi, „Happy New Year” răsună la trecea dintre ani, în mai toată lumea, în restaurante, cluburi, la radio sau la televiziune. 
 
La intrarea în 2019, “Adevărul” vă urează “La Mulţi Ani” cu această piesă iconică.

 
 


Citeste si:

Iohannis, mesaj surpriză de Anul Nou! Președintele a făcut anunțul cu privire la ce se va întâmpla 2019

Klaus Iohannis a transmis un mesaj inedit în cursul zilei de luni. Astfel, președintele îndeamnă românii să valorifice oportunitatea deţinerii preşedinţiei Consiliului UE de la 1 ianuarie 2019 pentru a dovedi că "România este implicată, cu seriozitate, în consolidarea proiectului european".