Eminescu în fața Justiției (2)

Dosarul ,,Afacerei Eminescu,, este o dovadă că anchetarea nedreaptă la intervențiile politicienilor nu a reprezentat doar o dimensiune a societății românești recente, ci și a vremurilor trecute. Mihai Eminescu a făcut față cu bărbăție turnătoriilor informatorilor și abuzurilor primprocurorului Tribunalului Iași, ba chiar a fost achitat, dar i-a zdruncinat serios poziția socială, cufundându-l pe marele poet într-o sărăcie groaznică, ce-i va fi fatală și-l va conduce înspre nebunie. În articolul precedent au fost prezentate premisele acestei afaceri juridice, eroarea poetului și ura detractorilor, care au facilitat și pregătit scena inculpării sale pentru presupusa sustragere de bunuri din patrimoniul Bibliotecii Centrale din Iași, al cărei director era.

Un personaj dubios și malefic
Publicistul Octav Minar a fost cel care a dezvăluit culisele grozăviei ce i se înscenase lui Eminescu, al cărei inițiator a fost un anumit Andrei Vizanti, profesor universitar și deputat. Ca președinte al Comitetului Teatral Iași acesta a delapidat fondul de rezervă al pensionarilor și a fugit în America ulterior înscenării puse la cale împotriva poetului, informează publicistul într-o notă de subsol.
Acuzațiile nedrepte în fața cărora a trebuit să se apere inculpatul Eminescu au făcut parte dintr-un conflict mai extins dintre junimiști și unii liberali, Vizanti fiind caracterizat de însuși poetul nostru național ca fiind ,,o canalie liberală,,. Respectivul delaționist făcea parte dintr-un grup de liberali, printre care G.Misail, Nicolae Fleva, Gh. Chițu, D. Petrino și alții, după cum dezvăluie Minar, grup care-l persecutase pe Eminescu timp de patru ani din considerente politice între 1874 și 1877, la instigarea aceluiași Vizanti.
Publicistul amintește într-o notă de subsol că „înscenările politice pe care le-a îndurat Eminescu ca director al Bibliotecei Centrale în 1874-1875; ca revizor școlar al județelor Iași și Vaslui (1876); apoi darea în judecată a guvernului conservator pentru deturnarea de bani publici, din cauza împrumutului făcut lui Eminescu și Slavici ca studenți la Universitatea din Viena și Berlin de ministrul Maiorescu (1877)”.
Desigur nu există indicii că întreg partidul liberal ar fi avut atitudinea grupului antijunimist menționat mai sus, mai degrabă era vorba de reglările de conturi dintre membrii grupului și junimiști, cărora marele poet le-a căzut victimă.

Mândria ca scut în fața nedreptății
Loviturile concertate ale grupului liberal menționat îl vor afecta material și sufletește iremediabil pe poet.
Rămas fără o poziție materială asigurată și purtând lovitura morală ca o rană care nu se mai poate vindeca, voiu fi nevoit să reiau toiagul pribegiei, neavândniciun scop, nici un ideal. Crede-mă stimată Doamnă, că de azi sunt un om pierdut pentru societate! O singură fericire ar renaște în sufletul meu, dacă aș putea să ascund nedreptatea.
Posteritatea nu vreau să afle că am suferit de foame din cauza fraților mei. Sunt prea mândru în sărăcia mea. I-am disprețuit, și acest gest e prea mult pentru un suflet care nu s-a coborât în mocirla vremurilor de azi” se dezvăluie poetul, în lumina strălucitoare a imperativului moral categoric al marelui Kant, Veronicii Micle, într-o scrisoare aflată la acea vreme în colecția de manuscrise personale a publicistului Octav Minar.

Resemnarea geniului în fața inevitabilului
Resemnarea și abandonarea oricărei speranțe de realipire la lumea contemporanilor va surveni la Eminescu, mulți dintre aceștia măcinați de ura și de răutatea omenească, constante universale ale comportamentului social administrat geniilor.
Toți și-ar dori să devină genii, nimeni nu și-ar dori însă să trăiască viața acestora. De fapt aceștia, asemeni lui Eminescu, nici nu fac parte din această lume. Sunt de dincolo de universul vizibil, doar pasageri printre noi, ecouri ale idealismului pur care nu poate subzista în Cloaca Maxima a metehnelor omenești.
În prologul Afacerei Eminescu, expus în articolul precedent am decriptat prin intermediul uluitoarei analize și introspecții a publicistului Octav Minar circumstanțele numirii lui Mihai Eminescu în funcția de director al Bibliotecii Centrale din Iași, moment care ar fi trebuit să fie fast pentru poet, dar care s-a dovedit catastrofal pentru acesta, după cum va aprecia chiar el mai târziu.
Faptele minuțios descrise de Minar confirmă inexistența unei susțineri la acea dată din partea lui Titu Maiorescu pentru ocuparea funcției respective de director al Bibliotecii Centrale de către Eminescu. Fusese numai intervenția lui Vasile Pogor, după cum am mai arătat.

Studiile neterminate
Minar certifică în publicația sa că Maiorescu nici nu aflase de venirea poetului la Iași și știa că acesta era încă la Charlottenburg, de unde-l informase pe mentorul său că urmează să-și dea doctoratul la Iena, orașul marelui Hegel, fiind și ajutat în acest scop cu 100 de galbeni din fondurile ministerului de culte și instrucțiune publică.
Minar ne mai informează că poetul a renunțat după primirea banilor, ,,o comoară bănească,, după cum denumește suma generoasă, la doctorat, în ciuda recomandării lui Maiorescu de a și-l da mai repede, aspect pentru care va fi criticat de acesta. Ar fi putut fi numit suplinitor la catedra de filosofie a Universității din Iași, la propunerea aceluiași Maiorescu, și ar fi avut un salariu bun.
În schimb poetul a plecat să hoinărească pe malurile Rinului, vizitând Weimarul pentru o perioadă neprecizată de timp, iar înspre Iași pleacă la începutul lunii august 1874. Ajuns în capitala Moldovei, fără știința lui Maiorescu, va fi găzduit de Vasile Pogor, cel care l-a recomandat pentru funcția directorială, cum am mai arătat.

Vacanța pe Rin, de neuitat pentru poet
 Episodul peregrinărilor pe malul Rinului nu va fi uitat de Eminescu nici în timpul cumplitei boli psihice care l-a afectat pe marele poet în ultimii ani de viață. De la ospiciul Mănăstirii Neamțului îi va scrie ulterior în 1887, 15 ianuarie, lui Pogor, într-un rar moment de luciditate.
Nu pot să uit dragostea ce mi-ai arătat când am fost găzduit și prin bunăvoința căruia am fost fost recomandat ca director la bibliotecă. Azi sunt într-o stare materială tot așa de precară ca pe vremea când eram student la Berlin. Atunci d.Maiorescu mi-a trimis din banii Statului 100 de galbeni. Eu eram plictisit de o încordare prea mare la studii, încât într-un moment de uitare de sine , m-am trezit pe malurile Rinului, apoi la Weimar, de unde venit la Iași, îmbrățișat de sufletul tău caritabil. Azi, dacă vremea ne-a despărțit, te rog nu uita pe prietenul bolnav și sărac. Ajută-mă dacă poți”, suna apelul disperat al poetului, dintr-un fragment de scrisoare adresată prietenului lui Vasile Pogor, aflată în colecția lui Octav Minar.
Chiar și Vlahuță va reproduce  în Universul Literar din 16 iunie 1913, autograful unei scrisori adresate lui de către Eminescu, tot de la Mănăstirea Neamțului. La acea dată, deși grav bolnav, poetul mai reușea să străpungă pâcla nebuniei sale și să scrie coerent prietenilor săi.
Octav Minar mai descrie o cauză a abandonării și a studiilor filosofice de la Berlin de către poet, simpatia pe care și-o câștigase în sufletul frumoasei și talentatei Veronica Micle.
Pe aceasta a cunoscut-o la Viena în 1973, aspect descris tot de Octav Minar în volumul său „Cum a iubit Eminescu” O altă cauză a abandonării studiilor filosofice inițiale de la Viena a fost se pare și promisiunile lui Iacob Negruzzi, directorul Convorbirilor Literare, probabil în legătură cu o angajare a poetului la respectiva publicație, ne informează Minar.
A greșit marele nostru poet național că și-a abandonat studiile la Viena și Berlin? Tot ce este posibil. Dar cine se poate insera în mintea unui geniu pentru a constata aspectele negeniale ale unor fapte ale acestuia?
Geniul transcende granițele spațio-temporale ale vieților oamenilor trăitori pe lângă el la un moment dat și regulile mundane ale acestora. Nefiind de pe această lume, el este participant absolut la ideile pure platoniciene de bine, de adevăr, de frumos.
El este chiar ideea pură în și pentru sine, idealul concret obiectivat în societate la un moment al devenirii noastre istorice.
Tot ceea ce putem face este să încercăm să-l înțelegem minimal măcar pe Eminescu, conștienți fiind de futilitatea demersului nostru. În articolul următor vom intra în culisele procesului penal intentat lui Eminescu. Va urma.

Libiu Mateescu                

Eminescu în fața Justiției (1)

Dacă vă imaginați că marele Mihail Eminescu în timpul său beneficia de vreun respect implicit pentru genialitatea lui poetică și filosofică, vă înșelați amarnic. Cel ce a adus cultura română din provincialismul balcanic în sfera marii culturi europene, ca probabil ultimul mare poet romantic, cel ce a centrat limba română în hotarele ei moderne, nefiind depășit nici astăzi ca mare traducător român al Criticii Rațiunii Pure a lui Immanuel Kant, a fost tratat de anchetatorii samavolnici ai vremii ca un infractor de drept comun și umilit în cel mai dezgustător mod cu putință.
Astăzi, la 171 de ani de la nașterea sa vom începe în exclusivitate un ciclu de articole dedicate punerii abuzive sub acuzare a marelui poet și modului în care a fost trimis în judecată de procurorii vremii, la indicațiile unor proeminenți oameni politici liberali ieșeni.
Expunerea va respecta slova academică a vremii dinainte de anul 1900 și are la bază originalul lucrării lui Octav Minar, publicistul care a dezvăluit public culisele procesului penal al lui Eminescu, care conține și documentele juridice ale dosarului de la procuratura tribunalului Iași, dar și rezoluția judecătorului cauzei.

O bucurie în viața poetului, recompensa cu o funcție la stat
Lucrarea pusă la cale de dușmanii lui Eminescu are loc undeva în anul 1874 și după aceea, cum evocă Octav Minar, publicistul acestei afaceri justițiare. Eminescu ocupă prima funcțiune publică în acel an, cea de director al Bibliotecii Centrale, un an după ce a cunoscut-o pe Veronica Micle la Viena. Directorul anterior al instituției, Samson Bodnărescu, își dăduse demisia în acel an, iar Vasile Pogor, un om cu mare influență la Iași, îl recomandă pe Eminescu pentru directoratul bibliotecii, aspect confirmat de Titu Maiorescu, care va deveni ulterior ministru.
Trimite o scrisoare Veronicăi Micle în care-și exprimă bucuria pentru obținerea postului ,,Sunt fericit că mi-a ales un loc potrivit cu firea singuratică și dornică de cercetare. Ferit de grija zilei de mâine mă voiu cufunda ca un budist în trecut, mai ale în trecutulnostru atât de măreț în fapte și oameni.
Voiu fi obligat moralmente d-lui Pogor, care m-a găzduit și care mi-a găsit acest culcuș demn pentru iernile noastre friguroase….înțeleg prin ierni schimbarea răutăcioasă a semenilor noștri, care caută să lovească chiar și-n acei ce nu se pot apăra. Cunosc năravurile politice de la noi, de aceia mă îngrijesc, cu toate că trebue să mă bucur de norocul ce-a dat peste mine”
 jubila poetul prematur, după cum se va vedea ulterior.

O imprudență, începutul sfârșitului
Naiv și bucuros de numire, dar și neglijent, poetul face o greșeală elementară, nu face inventarul mobilierului și cărților bibliotecii și nu preia pe semnătură de la Bodnărescu activele și pasivele instituției, pentru că era absorbit de proiectele sale literare. Acesta vexat declară „Eminescu tot m-a amânat cu cuvântul că vroește a face o lucrare complectă, confecționând un catalog general și complect; când apoi să-mi dea o declarație de primire, ceeace n-a făcut și tot amânându-mă a ieșit din serviciusună reclamația lui Bodnărescu, neimaginându-și că va furniza exact muniția necesară dușmanilor poetului, pentru a-l compromite și pentru a-l atrage în acea încâlcită și samavolnică afacere judiciară.

Octav Minar - Eminescu in fata justitiei | Okazii.ro

Detractorii inculți ai marelui poet epuși public de Octav Minar
Dosarul Afacerei Eminescu din colecția de documente a Arhivei Statului din Iași întregește un câmpeiu din viața zbuciumată a marelui Eminescu, consideră Octav Minar. Acesta îi contrează dur pe criticii literari detractori al poetului „Încearcă cronicarule isteț, care te crezi mare critic, căci un director de revistă tot atât de analfabet ca tine te-a lăsat să pătrunzi la coada revistei, pentru ca să înjuri, atunci când trecutul te chiamă spre dânsul, ca să te învețe să cunoști ce-i munca și care e meritul.
Caută măcar odată de pătrunde ca un snob în această cetate a morților și vei vedea că e mai ușor să batjocurești prezentul , decât să cercetezi labirintul trecutului. Și, tocmai din această cercetare anevoioasă, plicticoasă,unde îți trebuie ani de zile ca să descoperi un adevăr, te deprinzi cu sistemul și disciplina științifică, care nu te va lăsa să te pronunți cu atâta ușurință despre oamenii și lucrurile contimporane”
suna filipica publicistului.

Dosarul „Afacerei Eminescu” publicat în întregime
Autorul va face o amplă recenzie a circumstanțelor în care a fost demarat acel dosar penal de către procurorii acelor vremuri, cu documentele relevante de la dosarul cauzei publicate, declarațiile martorilor convocați, împreună cu apărarea pe care și-a făcut-o Mihai Eminescu în fața primprocurorului care investiga cauza.
În opinia lui Octav Minar, deznodământul Afacerei Eminescu, chiar dacă a fost favorabil poetului,  pentru învinuit ar fi constituit punctul de origine al prăbușirii psihice și materiale a poetului, acesta negăsindu-și ulterior ceva serios de lucru, aspect care i-ar fi afectat ulterior grav sănătatea.
Calomnierea marelui poet a continuat și după această afacere judiciară, determinând o regresie socială a acestuia, o însingurare, care în final i-a afectat psihicul și-i va fi fatală.
Dosarul cauzei este intitulat pe copertă: 1876, Octomvre 20. No. 3297. Op. Trib. No. 152.
Dosarul privitor pe Mihail Eminescu pentru sustragere, conf. Art. 204 C. P. No. 11667 (numărul dosarului) și 1780 (numărul ordinei de transport al Arhivei Statului). În articolul de mâine vom începe detalierea în amănunțime a dedesupturilor „Afacerei Eminescu” analizând exhaustiv probele de la dosarul cauzei.
Va urma

Libiu Mateescu    

Ministrul Vlad Voiculescu preconizează închiderea școlilor, care încă nu s-au redeschis

Deși președintele Iohannis anunța solemn deschiderea școlilor în 8 februarie, ministrul userist Voiculescu presupune că dacă va crește incidența internărilor la ATI, la 1500 cazuri, școlile vor fi închise, conform Știri pe Surse.
„Prin distanțare câștigăm timp, războiul îl învingem prin vaccinare. Singură noastră speranță este vaccinul, dar acum avem niște limitări legate de numărul de vaccinuri sosite în țară. Capacitatea de vaccinare crește în fiecare zi, avem un grup care a pus pe picioare un proces care funcționează rezonabil”, a spus Voiculescu.
Ministrul Sănătății a mai afirmat că există „praguri foarte clare, scenarii(pe culori), care vor fi aplicate și în școli.

Ministrul Educației, Sorin Cîmpeanu, a spus, într-o intervenție telefonică în aceeași emisiune, chestionat dacă e dispus să-și asume riscurile propagării coronavirusului în școli: „Nu am niciun motiv să nu iau în considerare opiniile specialiștilor, care au apreciat că riscul este gestionabil”.
Mai departe, Vlad Voiculescu a explicat ce înseamnă „risc gestionabil” și a detaliat „Dacă avem cazuri, vom încerca să le descoperim din timp, să pregătim măsuri de testare, testele antigen au evoluat. Putem să le folosim și le vom folosi în școli”.
Până una alta școlile rămân tot închise pentru că nimeni nu are o strategie sigură antivirală în aceste instituții.

Libiu Mateescu

Raluca Turcan aruncă resturi pensionarilor

Pensiile vor crește cu cel puțin rata inflației, cu 3%, dar îmi doresc ca această măsură să fie completată de recalcularea pensiilor. Nu ne permitem majorarea pensiei cu 40%”, a afirmat ministrul, deși Curtea Constituțională a decis că majorarea pensiilor cu 40% este constituțională, iar deciziile acestei curți sunt obligatorii și aplicabile imediat.
Și, de altfel, acea lege prevedea o perioadă în care se actualizau toate pensiile, deci practic se pregăteau dosarele, ca după aceea să se aplice o nouă formulă. Dar, pentru a pregăti toate dosarele, aproximativ 6.000 de dosare pe fiecare casă de pensii, aveam nevoie de aproximativ 1.000 de oameni în plus în sistemul caselor de pensii, plus echipamente și softuri care să facă compatibile bazele de date.”, a mai spus Raluca Turcan.
În primavara acestui an se anunță proteste masive ale pensionarilor, care s-au simțit înșelați de guvernul Cîțu.
Ludovic Orban anunțase o creștere a pensiilor de 20% anul trecut.
Între timp șaptesprezece procente s-au evaporate de la o guvernare la alta (OrBan-Cîțu), ambele ale aceluiași partid. Iar banii zac aruncați tot de ei (OrBan-Cîțu) în aparatură medicală, măști inutilizabile, alte echipamente și dotări medicale achiziționate sau realizate total aiurea. Nu-i întreabă nimeni de ce au risipit milioanele de euro?

Libiu Mateescu

Călin Popescu Tăriceanu ar putea fi arestat preventiv

Noua cerere a DNA de înuviințarea începerii urmăririi penale împotriva fostului premier Călin Popescu Tăriceanu a plecat de pe masa președintelui Iohannis, deși ar fi trebuit să fie aprobată de Senat în prealabil.
În 2018, DNA a cerut inculparea fostului premier, dar Tăriceanu a fost salvat in extremis de plenul senatului de atunci, controlat de PSD-ul lui Dragnea, încarcerat și el ulterior pentru fapte de corupție.
Acum Tăriceanu nu mai are niciun sprijin, nici în Senat, nici la Președinție, și va deveni inculpat în megadosarul Microsoft.
Având în vedere prejudiciul imens consemnat de procurori în această afacere de-a lungul timpului, DNA ar putea solicita acum instanței supreme arestarea preventivă a lui Călin Popescu Tăriceanu, dacă Senatul va aproba acțiunea preventivă a DNA.

Tăriceanu va fi pus sub acuzare astăzi
Fostul premier al României, Călin Popescu Tăriceanu, este așteptat vineri la sediul Direcției Naționale Anticorupție, după ce președintele Klaus Iohannis a dat undă verde declanșării urmăririi penale pe numele acestuia în cazul pretinsei primiri a unei presupuse mite de 800.000 de dolari, legat de contractul Microsoft, spun surse judiciare pentru STIRIPESURSE.

Potrivit DNA, solicitarea are în vedere că, în acest moment, există aspecte din care rezultă suspiciunea rezonabilă că persoana pentru care se cere efectuarea urmăririi penale ar fi primit, în mod indirect, în perioada 2007 – 2008, de la reprezentanţii unei companii austriece foloase materiale în valoare de 800.000 de dolari, constând în plata unor servicii de consultanţă.

Tăriceanu contestă acuzațiile DNA
„Având în vedere solicitarea DNA adresată Președintelui României pentru începerea urmăririi penale împotriva mea, doresc să fac următoarele precizări: în legătură cu „reîncălzirea” dosarului Microsoft, precizez că Guvernul pe care l-am condus NU a făcut NICIO PLATĂ către Microsoft sau firmele distribuitoare de licențe Microsoft. În condițiile în care nu s-a făcut NICIO PLATĂ, o acuzație de luare de mită mi se pare aberantă”, a declarat Tăriceanu.

Libiu Mateescu

AUR înfrânt la Curtea Constituțională

Acțiunea de instituire a modului în care a fost ales președintele Camerei Deputaților, Ludovic Orban, a fost contestată la Curtea Constituțională de Partidul AUR, anunța George Simion, președintele acestui partid. Evident contestația nu a fost bine formulată iar Curtea a respins-o ca inadmisibilă, aspect care a enervate-o atât de tare pe Șoșoacă încât a promis răzbunare într-un cerc intim de apropiați naționaliști. După aceea liderul AUR și-a amintit că ea nu e deputat ci senator și și-a retras promisiunile făcute în pripă..

Liderul deputaţilor PNL, Gabriel Andronache, expert în spețele Curții Constituționale, solicitase în mod corect ca şedinţa de plen să fie prelungită, după depunerea jurământului de către deputaţi, pentru alegerea preşedintelui Camerei Deputaților.
Deputații AUR au contestat acest demers, iar preşedintele de şedinţă, decan de vârstă și reprezentant al Alianţei pentru Unirea Românilor, a suspendat lucrările plenului şi a părăsit tribuna. După mai multe ciorovăieli în contradictoriu, reprezentanţii AUR au părăsit sala în semn de protest, consemnează Știri pe Surse.

Reamintim că ședinţa plenului Camerei Deputaţilor a fost reluată ulterior noaptea,  21 spre 22 decembrie, iar Ludovic Orban a fost ales președinte cu un scor zdrobitor.

Libiu Mateescu

Președintele Academiei constată indiferența față de cultură

Astăzi artrebui sărbătorită cultura română cu fast și cu entuziasm, pentru că este și ziua de naștere a poetului nepereche Mihai Eminescu. Președintele academiei Române, istoricul Ioan Aurel Pop, regretă auspiciile nefaste în care se petrece acest eveniment-sărbătoare pentru români: într-o indiferență totală coronavirală.
Poporul oricum nu prea mai citește, doar inepțiile de pe facebook, de unde-și extrage seva intelectuală precară.
Ioan Aurel Pop declară scârbit că „Ziua Culturii Naționale, sărbătorită anual, la propunerea Academiei Române, în 15 ianuarie, nu are loc, în acest moment, sub auspicii bune.
Vina o poartă – se va spune de îndată – starea nenorocită creată de această copleșitoare molimă. Așa este, dar mai sunt și alte cauze ale cadrului trist al sărbătorii.
Ziua Culturii Naționale li se pare unora (ca și Academia) de prisos, un fel de reminiscență sentimentală a unui trecut fără rost, menit, pentru anumiți contemporani grăbiți, să fie scos din memoria colectivă,, conform Mediafax.

Eminescu uitat de poporul său
,,Un motiv al unei asemenea atitudini este legarea sărbătorii acesteia de momentul nașterii lui Mihai Eminescu. Ce să mai caute un scriitor venit pe lume în 1850 în viața noastră? Și, pe deasupra, un scriitor „naționalist”, „autohtonist”, „conservator”, prețuitor al Moldovei, al României și al lui Ștefan cel Mare! Cam așa este catalogat poetul în anumite cercuri, mai ales online, dar nu numai.
Pe vremuri, un student al meu american îmi spunea că pentru el Războiul de Secesiune se petrecuse în Evul Mediu. Cu alte cuvinte, jumătatea secolului al XIX-lea era, în mintea lui, la fel de întunecată, de barbară și de inutilă ca Evul Mediu.
M-am mirat teribil atunci, considerând afirmația drept o excepție regretabilă, dar azi nu mă mai mir așa de tare și nu mai pot să spun că o asemenea atitudine este o excepție.
De când am văzut romane celebre propuse spre interzicere, pentru că vorbesc despre sclavie sau muzica Beethoven condamnată ca fiind prea „albă”, prea „elitistă” și chiar „discriminatorie”, nu mă mai mir de nimic. Mă întristez doar,, afirmă președintele Academiei.

Libiu Mateescu

Criză de locuri la ATI în spitalele brașovene

Prefectul a generat o informare publică  despre situația îmbolnăvirii cu Covid-19, în județul brașov, potrivit informațiilor DSP.
Au fost prelucrate 855 în 12 ianuarie. Au mai fost prelevate și alte teste în centrele de recoltare brașovene dar au fost transmise la alte centre de prelucrare a testărilor din țară
Situația este destul degravă datorită suprasolicitării sistemului medical de terapie intensive al Brașovului. 
– 322 pacienți sunt internați în spitale, iar 23 la ATI
– 960 persoane sunt în carantină la domiciliu
– nicio persoană în carantină instituționalizată
– 625 persoane au decedat.

Libiu Mateescu

Diana Șoșoacă, un fel de cavaler becalian al luminii

Crezându-se ființă mesianică, Șoșoacă a băgat iarcapul în poză postând pe facebook încă o gogomănie. Persiflând presa, care o taxează pentru fiecare derapaj, senatorul AUR se erijează și în medic și în răzbunător. După ce își dă cu părerea despre cauzele morții lui Stanoevici, supraponderala combatant a luminii proferează teribile amenințări la adresa criminalilor din sistem, care or fi aceia.
Victor Rebengiuc a declarat că actorul decedat se luase după toți securiștii, în privința riscurilor coronavirusului. Evident Șoșoacă spune că este bine ce făcea Stanoevici, și anume că ignora pericolul infectării cu COVID 19, cum face și ea și cum îndeamnă pe toată lumea.
Nu este deloc bine însă că a murit din cauza acestui virus. Profetică, ea anticipează nu știm ce sfârșit și se vede pe sine un ultim luptător al luminii cu întunericul. Parafrazând un clasic inculpat al Revoluției, Postelnicu, în capul Șoșoacei cam începe să se întunericească.

 Lumina se ia de la Mormântul Sfânt și de la Șoșoacă, la alegere
„Pentru toți «deștepții» din media: Bogdan Stanoevici nu a murit de Covid! Se vindecase la două săptămâni după internare. Bogdan avea afecțiuni de o viață, care nu i-au fost tratate. La 62 de ani, arăta ca la 45.
M-a rugat să lupt până la capăt și să nu mă las. Aviz amatorilor și criminalilor din sistem! Nu ne puteți omorî pe toți!… Te iubim, Bogdan Stanoevici! Te iubim dincolo de moarte! Ești un prieten minunat, care ai iubit femeia și i-ai ridicat un piedestal ca nimeni altul! Pentru noi vei trăi în eternitate! Și moartea ta va fi răzbunată! Așa cum mi-ai cerut: voi lupta până la capăt! Indiferent care va fi sfârșitul! Noi aprindem lumina!”.a postat senatorul AUR, Diana Șoșoacă, pe facebook.

Libiu Mateescu

Kelemen Hunor reîncălzește borșul autonomiei

Vicepremierul udemerist, Kelemen Hunor, reia din nou tema autonomiei Ținutului Secuiesc, apărând și steagul acestui ținut și dreptul de a-l aborda. El nu a amintit aseară de momentele când pe clădirile administrative din Harghita și Covasna, sau la adunările publice ale maghiarilor, era abordat alături de cel al Ungariei, sau în absența steagului românesc. Sau de acele momente când era ars steagul nostru național. După ce, în complicitate cu Marcel Ciolacu și cu deputații PSD din Cameră, a încercat și a reușit să treacă tacit legea autonomiei ținutului respectiv locuit cu preponderență de secui, care se cred maghiari, acum Hunor revine la dezbaterea publică, deși este cam târziu pentru aceasta.
Își dezvăluia astfel adevăratul țel pentru care UDMR a intrat la guvernare: autonomia Ținutului Secuiesc, urmată de independența acestuia!

Autonomia nu lezează, doar separă
Noi am spus de fiecare dată şi sunt de acord cu dumneavoastră că trebuie o abordare extrem de echilibrată şi cu argumente şi de fiecare dată trebuie să spui că nici autonomia locală, nici autonomia regională, nicio formă de autonomie nu lezează unitatea statului român şi integritatea teritorială. Astea sunt lucrurile care trebuie precizate de fiecare dată şi eu încerc când discutăm serios şi cu argumente despre orice formă de subsidiaritate sau de autonomie să încep cu această frază: nu lezează integritatea teritorială şi unitatea naţională„, a declarat Kelemen Hunor, la Antena 3.

Președintele UDMR își aduce aminte ce-I convine
Kelemen Hunor compară Ținutul Secuiesc cu Țara Moților, uitând să reamintească reprimările sângeroase desfășurate de Ungaria împotriva moțilorla în timpul primului război mondial.
Omite și să dezvăluie repetatele consultări cu Victor Orban, premierul Ungariei, de la care-și extrage voința politică dea realipi Ardealul Ungariei, așa cum sună înseși doctrina poltică oficială a statului maghiar. Nedreptatea care s-ar fi comis la Trianon, de recâștigare a Ardealului de către România este doctrină istorică oficială a Ungariei și a Ținutului Secuiesc.
Bagatelizarea conceptului de autonomie decătre Hunor, cum că n-ar fi ostil celui de unitate națională, este contrazisă de declarațiile aceluiași Hunor la fața locului adică în Covasna și Harghita.

După autonomie, independență
Liderul UDMR a mai susținut că autonomia înseamnă subsidiaritate şi aducerea deciziilor la nivelul comunităţii, nu secesionism.
„Da, există această sensibilitate, zic eu absolut fără nicio bază, dar o înţeleg, da, fiindcă oamenii au impresia că autonomie înseamnă secesionism”.
Kelemen Hunor recurge aici la paralogisme, adică la argumentații doar aparent logice.
Autonomia este anticamera independenței. Au demonstrat-o regiunile autonome din Spania, sau chiar Scoția, prin demararea unor referendumuri pentru independență.
Cert este că argumentația pacifistă și nonrevendicativă a lui Kelemen Hunor nu mai prostește pe nimeni. De altfel, tratatul de la Paris din 1919, care-l circumscrie pe cel de la Trianon, nu prevede dreptul comunităților maghiare din Ardeal de a fi autonome. Iar acel tratat este imuabil, inalterabil, inebranlabil.

Libiu Mateescu