Reguli simple pentru bani europeni

Cotidianul: Despre nevoia reducerii birocrației pentru beneficiarii fondurilor europene se discută de multă vreme. Cum se vor reflecta noile măsuri direct în activitatea beneficiarilor români?

Corina Crețu: O politică de coeziune mai simplă și mai flexibilă reprezintă o prioritate pentru noi, nu doar pentru actuala perioadă de programare, ci și pentru perioada de după 2020. Obiectivele-cheie privind modificarea regulamentului politicii de coeziune pentru perioada 2014-2020 au avut în vedere atât reducerea birocrației pentru beneficiari, cât și facilitarea combinării Fondurilor structurale și de investiții europene cu Fondul european pentru investiții strategice.
După negocieri intense cu statele membre și cu Parlamentul European, am reușit să ajungem la un compromis care va permite o simplificare importantă în perioada actuală de implementare. De la bun început, Comisia și-a propus să obțină un echilibru: simplificarea să se facă acolo unde este posibil, fără a afecta însă implementarea programelor care tocmai au început. Este ca acest lucru să fie clar înțeles, mai ales că au existat voci care au reproșat Comisiei că ar fi putut face mai mult.
Este dificil să apreciem în prezent care va fi impactul acestor simplificări, mai ales în ceea ce-i privește pe beneficiari, pentru că totul depinde acum de felul în care autoritățile naționale și regionale vor înțelege să aplice simplificarea. Dar sunt șanse foarte mari ca acest set de modificări să reducă semnificativ povara administrativă atât pentru beneficiari, cât și pentru autoritățile care administrează fondurile europene. Ca un prim efect al simplificării, autoritățile pot să aloce resursele necesare pentru a veni în sprijinul beneficiarilor.
Dar, subliniez, depinde foarte mult de cât se vor implica autoritățile de management în aplicarea pachetului de simplificare. Tocmai de aceea, voi continua să discut cu autoritățile statelor membre, inclusiv cu cele din România, reamintindu-le că au la dispoziție aceste oportunități, și le voi recomanda să preia cât mai multe dintre aceste simplificări.

– Concret, în ce fel le va fi ușurată activitatea?

– Acest pachet de simplificare va face mai ușoară viața beneficiarilor (inclusiv a celor români), acționând pe mai multe paliere.
Una dintre cele mai importante modificări este introducerea opțiunilor pentru costuri simplificate. În mod concret, am oferit regiunilor și statelor membre posibilitatea de a rambursa anumite cheltuieli, fără a mai fi nevoie de multe documente justificative. Am introdus, de asemenea, obligația ca statele membre să utilizeze aceste proceduri simplificate pentru proiecte cu valori mai mici – care reprezintă aproximativ 70% din totalul proiectelor.
Apoi, un alt element important este faptul că documentele justificative pot fi păstrate acum în formă electronică, fără a mai fi necesare copii pe suport de hârtie.
Totodată, în ceea ce privește sursele de finanțare, statele membre au acum posibilitatea de combina mai ușor Fondurile structurale și de investiții europene cu alte instrumente de finanțare, în special cu Fondul european pentru investiții strategice. Consider că e la fel de importantă și extinderea perioadei de implementare a Inițiativei pentru IMM-uri până la sfârșitul actualei perioade de programare. Au fost făcute multe alte clarificări de natură tehnică, la care nu voi face referire, însă și acestea sunt necesare și sunt extrem de importante, mai ales pentru cei care implementează proiectele.
Așadar, aș spune că simplificarea nu este întotdeauna simplă sau ușor de făcut. Trăim într-o lume complexă și consider că, indiferent de cum sunt formulate în scris aceste modificări în acordul la care s-a ajuns cu statele membre și cu Parlamentul European, ele vor face mai ușoară viața beneficiarilor.

– Începând de când se vor aplica noile reglementari?

– Vorbim despre un pachet mai mare cu măsuri de sim­plificare, iar pentru unele componente ale acestui pachet sunt necesare completări. Însă cea mai probabilă dată de publicare (și intrarea în vigoare) a acestor modificări este în luna martie a anului 2018.

– Am remarcat noua regulă potrivit căreia beneficiarii vor putea folosi de acum înainte estimări, cum ar fi prețul global pentru anumite categorii de cost ce privesc, spre exemplu, angajații, asigurările sau chiria. De ce era nevoie de această reglementare, cum s-au reflectat vechile reguli în activitatea beneficiarilor români, în ce fel le-au împiedicat activitatea?

– Într-adevăr, această nouă regulă despre care vorbiți introduce diferite „opțiuni simplificate privind costurile“. Astfel, beneficiarii nu mai trebuie să prezinte facturi pentru fiecare cheltuială pe care o fac (cum ar fi, de exemplu, pentru bilete de tren) și au, totodată, dreptul să primească rambursări în baza unor metode simplificate(de exemplu, cu rate forfetare sau cu sume forfetare).
Este adevărat că autoritățile de management din statele membre evitau, poate, să folosească aceste opțiuni în trecut, de teamă că ulterior Comisia le va pune la îndoială deciziile sau vor trebui să explice anumite costuri. Acum însă, sunt disponibile diferite opțiuni care, de îndată ce vor fi folosite, vor reduce semnificativ birocrația pentru beneficiari.

– În privința combinării cu FEIS, negociatorii au decis să aducă un plus de clarificări la opțiunile deja existente și să acorde stimulente autorităților naționale și locale care administrează proiecte din fonduri europene: de acum înainte, fondurile politicii de coeziune ce au fost investite în proiecte FEIS nu vor mai necesita cofinanțare națională. Regulamentul revizuit va deschide posibilitatea unor instrumente financiare combinate, în care contribuția politicii de coeziune acoperă prima pierdere. Cât de mult vor simplifica și aceste noi reglementări activitatea beneficiarilor?

– Într-adevăr, vestea bună e că, în cazul instrumentelor financiare care combină Fondurile structurale cu Fondul european pentru investiții strategice (FEIS), nu mai este necesară cofinanțarea națională. Dar lipsa cofinanțării naționale nu înseamnă mai puțină finanțare. Aceasta, pentru că, în cazul folosirii în complementaritate a celor două fonduri, există o cerință impusă privind efectul de levier minim de 4, ceea ce înseamnă că 1 euro investit din fondurile ESI va atrage alți 4 euro în regiune/țară.
Regulamentul revizuit deschide, totodată, posibilitatea utilizării unor instrumente financiare combinate, în care contribuția politicii de coeziune acoperă prima pierdere. Faptul că fondurile ESI pot fi utilizate pentru acoperirea primei pierderi, atunci când FEIS contribuie, la fel, la același instrument financiar, va permite beneficiarilor finali să obțină sprijin pentru proiecte mai riscante, cum ar fi cele în domeniul inovării, pentru care nu ar beneficia de sprijin fără ca fondurile ESI să acopere prima pierdere.

– Cine sunt cei care au avut cel mai mult de suferit din cauza birocrației?

– Politica de coeziune este complexă, dar asta nu înseamnă că trebuie să fie prea complicată. Statele membre și programele operaționale ale acestora contribuie în mare măsură la complexitate. Cred însă că este important să se discute deschis despre ceea ce noi numim, în limbaj tehnic, suprareglementare (sau în engleză: gold plating).
Există numeroase sesizări din România cu privire la procedurile rigide, uneori prea lungi și prea formale. Sunt și alte cazuri în care cererile de proiecte au mai mult de cinci mii de pagini – ceea ce nu este deloc rezonabil și ne afectează relația cu beneficiarii. Știu și că unele proiecte au fost respinse, pe motiv că beneficiarii nu au putut furniza copii ale autorizațiilor de construcție sau ale drepturilor de proprietate în termenele-limită. În multe cazuri, din păcate, a fost mai importantă respectarea sau conformarea cu cerințele administrative rigide, și nu calitatea proiectului. Însă atât eu, cât și experții DG REGIO am fost întotdeauna deschiși să ajutăm autoritățile de management să revizuiască procedurile și regulile, pentru a le face mai ușoare și mai flexibile. Au fost deja luate unele măsuri, însă sunt necesare eforturi suplimentare pentru a ajunge la soluții structurale. DG REGIO continuă să monitorizeze această situație.

– Dar a absenţei facilitaților de combinare a fondurilor structurale și de investiții europene cu Fondul european pentru investiții strategice (FEIS), așa-numitul Plan Juncker?

– Și până acum era posibilă folosirea în complementaritate a fondurilor structurale cu FEIS, la fel cum este posibilă și combinarea fondurilor structurale cu orice altă formă de sprijin din partea UE. Dar elementul de noutate de acum este acela că sunt introduse noi posibilități și facilități în ceea ce privește combinarea de fonduri.

– Cum estimați că va creşte gradul de absorbție a fondurilor europene, capitol la care România se numără printre codaşe?

– Demararea efectivă a programelor pentru perioada 2014-2020 a fost întârziată din mai multe motive, între care: o serie de condiții nu au fost îndeplinite, iar autoritățile de management au fost autorizate târziu.. Cu toate acestea, s-au înregistrat progrese semnificative prin lansarea apelurilor pentru diferite priorități de investiții și prin selectarea proiectelor. În ultimul an, mii de proiecte au fost pregătite, verificate și aprobate, iar acest efort intensiv a început să accelereze implementarea și să crească gradul de absorbție. Până în prezent, România a primit plăți în valoare de aproximativ 9% din alocarea Fondului european de dezvoltare regională și 11% din resursele Fondului de coeziune. Aceasta este puțin sub rata medie de plată a UE, de 11% pentru FEDR și de 15% pentru Fondul de coeziune. Am putea spune că implementarea politicii de coeziune este acum într-o „viteză de croazieră“. Încurajez autoritățile de management și beneficiarii români să depună toate eforturile pentru a putea furniza proiecte planificate din timp, pentru a recupera întârzierile și pentru a reduce riscul de nerespectare a termenelor intermediare pentru cheltuirea fondurilor UE.

– Care credeți că sunt domeniile care vor răsufla ușurate, reușind să obțină mai ușor finanțare europeană, dar și să finalizeze cu succes proiectele după aprobarea lor?

– Multe domenii de investiții vor fi influențate în mod pozitiv de măsurile propuse în cadrul pachetului de simplificare. De exemplu, va fi redusă semnificativ sarcina pentru beneficiarii care implementează proiecte de asistență tehnică, deoarece aceștia pot utiliza opțiuni simplificate în materie de costuri pentru a justifica cheltuielile suportate.
Un alt exemplu se referă la utilizarea instrumentelor financiare și beneficiile pe care le poate aduce pentru stimularea investițiilor în companiile private. Știm că, până acum, apelurile lansate de România și care vizează IMM-urile au avut un mare succes, iar cererea de finanțare a depășit cu mult sumele alocate. Vestea bună este că autoritățile române au propus modificarea programului regional pentru a crește investițiile în companii. Sper că mai multe dintre proiectele deja depuse vor fi și implementate. În plus, pachetul de simplificare include ajustări specifice suplimentare pentru a facilita utilizarea instrumentelor financiare care ar putea completa sprijinul deja existent în cadrul programului operațional.

S-a terminat cu sacii de hârtii cărați pe la Bruxelles

Negociatorii Comisiei Europene, ai Parlamentului European și ai Consiliului au ajuns, la finele anului 2017, la un acord cu privire la simplificarea regulamentului politicii de coeziune pentru perioada 2014-2020. Obiectivele modificărilor de regulament au avut în vedere atât reducerea birocrației pentru beneficiari, cât și facilitarea combinării fondurilor structurale și de investiții europene cu Fondul european pentru investiții strategice (FEIS), așa-numitul Plan Juncker.
Grupul la nivel înalt pentru simplificare a fost creat în 2015, chiar la inițiativa comisarului european pentru Politică Regională, Corina Crețu. Acest grup a fost format din 12 experți care consiliază Comisia Europeană în legătură cu reducerea sarcinii administrative pentru solicitanții celor cinci fonduri.
Au fost agreate și modificări care prevăd că beneficiarii vor putea folosi de acum înainte estimări, cum ar fi prețul global, pentru anumite categorii de costuri ce privesc, spre exemplu, angajații, asigurările sau chiria.
În ceea ce privește combinarea cu FEIS, negociatorii au decis să aducă un plus de clarificări la opțiunile deja existente și să acorde stimulente autorităților naționale și locale care administrează proiecte din fonduri europene: de acum înainte, fondurile politicii de coeziune ce au fost investite în proiecte FEIS nu vor mai necesita cofinanțare națională. Regulamentul revizuit va deschide posibilitatea unor instrumente financiare combinate în care contribuția politicii de coeziune acoperă prima pierdere.
Comisarul european Corina Creţu a declarat, ulterior anunțului referitor la simplificarea birocrației, că măsurile trebuie implementate astfel încât România să reducă birocraţia în privinţa absorbţiei fondurilor europene, Comisia Europeană primind, de exemplu, din partea altor ţări solicitări online, în timp ce din partea autorităţilor de la Bucureşti vin cereri „cu zeci de mii de pagini parafate“.
„Important este ca dvs, ca beneficiari, împreună cu autorităţile naţionale, cu cele locale, cu o legislaţie care să transpună aceste schimbări din legislaţia europeană, să simplificaţi procedurile în acord cu normele europene. Ceea ce văd în România de multe ori m-a îngrozit, pentru că astea nu sunt cerinţe ale UE. Noi deja, din cele mai multe ţări, primim toate solicitările online, nu cu zeci de mii de pagini parafate şi semnate. Acolo trebuie să ajungem. Din punctul nostru de vedere, reducerea birocraţiei este o prioritate absolută“, a declarat comisarul european Corina Creţu.

The post Reguli simple pentru bani europeni appeared first on Cotidianul RO.

Soarta dobânzilor nesimțite

Consiliul Concurenţei a efectuat recent inspecţii inopinate la sediile a 25 de bănci, Instituţii Financiare Nonbancare (IFN), societăţi de leasing, asociaţii profesionale şi patronale din domeniul serviciilor financiare, fiind una dintre cele mai ample acţiuni ale instituţiei. Am aflat cu această ocazie că autoritatea de concurenţă derulează în prezent investigații pe piaţa serviciilor de leasing operaţional, dar şi pe piaţa de leasing financiar și creditului de consum din România.

Inspecţiile inopinate au fost autorizate de Curtea de Apel Bucureşti și au fost declanșate pentru obținerea informaţiilor şi documentelor necesare clarificării posibilelor practici anticoncurenţiale care sunt analizate în cadrul investigației. Bogdan Chirițoiu, președintele Consiliului Concurenței, ne explică, în interviul pe care ni l-a acordat, care este situația actuală a IFN-urilor și care sunt demersurile pentru prevenirea abuzurilor din partea unor astfel de instituții.

Cotidianul: Care au fost motivele pentru care s-au declanșat inspecțiile inopinate la sediile unor Instituţii Financiare Nonbancare (IFN)?

Bogdan Chirițoiu: Două au fost motivele. Avem o investigație, o analiză de piață care se desfășoară deja de un an, în care am strâns o serie de date privind sectorul financiar-bancar din România. Și bineînțeles că ne interesează să vedem de ce dobânzile și comisioanele sunt mai mari la noi decât în alte țări și, pe acest fond, am avut în cursul lunii august o cerere de clemență. Există și o companie care a venit, o companie prezentă în sectorul acesta, și ne-a pus la dispoziție o serie de dovezi privind schimbul de informații între companii financiar-bancare. În schimbul acestei cooperări, dacă vom aplica sancțiuni, compania va fi exceptată de la plata acestor sancțiuni, deci va primi imunitate la amendă și noi ne vom baza pe aceste dovezi furnizate de companie pentru a putea proba cazul.

Care sunt, în acest moment, după părerea dumneavoastră, principalele vulnerabilități ale IFN-urilor și cum ar trebui modificată legislația?

Dacă ne referim, prin termenul IFN-uri, numai la acelea care acordă împrumuturi pe termen scurt cu dobânzi mari, aici știu că există o discuție la nivelul Parlamentului pentru a introduce anumite restricții. Și este foarte posibil ca aceste intenții să fie justificate, deoarece clienții acestor IFN-uri sunt persoane mai vulnerabile, sunt persoane cu un grad de educație mai scăzut, care pot să nu înțeleagă întotdeauna foarte bine condițiile contractuale, și atunci e normal să existe o protecție pentru aceste persoane. BNR a intervenit la rândul său și a introdus anumite limitări ale dobânzilor pe termen foarte scurt la IFN-uri. Cred că sunt intervenții care merg în direcția bună. În același timp, știți, nu trebuie nici să omorâm acest sector pentru că oferă servicii pentru persoanele care, altfel, nu pot accesa cu ușurință credite bancare și trebuie să avem grijă ca reglementarea să nu fie excesivă. Deci să protejăm oamenii fără ca reglementarea să fie atât de excesivă, repet termenul, încât să eliminăm accesul la credite al unor oameni care nu au servicii bancare.

Dar există IFN-uri cu o dobândă colosală. Despre o astfel de instituție s-a scris recent că îi taxează pe împrumutați cu o dobândă anuală efectivă (DAE) de 62.290%. La IFN-uri apelează de regulă oameni săraci și foarte săraci, mai mult de jumătate din cei care contractează împrumuturi de la IFN au venituri de sub 1.000 lei lunar (53%), iar 24% au între 1.000 şi 1.500 lei. Ce este totuși de făcut pentru protejarea mai bună a acestor clienți?

Dincolo de informare, de campanii de informare, trebuie să existe delimitări privind dobânzile pe care le pot practica sau clauzele contractuale pe care le pot introduce, în special în ceea ce privește dobânzile penalizatoare. Cred că asta trebuie făcut. Extrema cealaltă ar fi însă, nu știu, să introducem niște reglementări care să trateze IFN-urile exact ca pe bănci, în care se aplică acea regulă – dacă vorbim despre un împrumut pe o lună, două, trei, o sumă mică –, aceleași criterii ca atunci când iau un credit bancar pe ani de zile. Asta cred că ar fi excesiv și ar risca, repet, să blocheze accesul la credite pentru oameni care nu au alternative până la urmă, care de regulă în acte nu sunt bancabili, nu pot să meargă la o bancă și să-și ia credite. Trebuie să fim proporționali.

Dar, într-un fel, devin victimele speculatorilor și ei nici nu știu că trebuie să citească cu atenție și ce scrie cu litere mici, probabil nici cei de la IFN-uri nu au interesul să le dezvăluie toate detaliile contractuale…

Firmele care au un comportament etic, pentru că sunt unele firme care sunt destul de mari, chiar listate la bursă, deci care au o reputație pe care trebuie să și-o mențină, au experiență în a se conforma cadrului legal, cadrului de reglementare. Cred că genul ăsta de companii sunt utile și au ele însele interesul să se diferențieze de firme rapace care, din păcate, mai există în România.

Am văzut că IFN-urile solicită puține acte, de multe ori, doar cartea de identitate și justificarea veniturilor pe perioada creditării. Pentru IFN, de regulă, este irelevant dacă există antecedente financiare și dacă există sau nu restanțe. E normală această situație?

Este bine, într-un fel, că noi suntem prudenți în România și că sistemul nostru este mai reglementat decât în alte țări. Dar nici să facem un sistem care face mult prea dificil accesul la credite, nici asta nu este o treabă bună. Ne place, nu ne place, sunt o serie de oameni care nu au venituri foarte mari și care sunt fluctuante, nu trebuie să dovedească unei bănci o capacitate financiară. Genul ăsta de oameni nu au acces la produse de creditare. Pentru ei, IFN-ul poate fi o variantă bună. Dacă le închidem varianta asta, o facem prea greoaie, atunci ori nu au acces la credite, ori îi aruncăm într-o piață complet nereglementată, îi aruncăm în mâinile cămătarilor. Trebuie să fim cu măsură și proporționali în ceea ce facem.

Într-un fel, și imaginea unora dintre ei este de cămătari. Cine ar trebui să limiteze excesul acesta?

Ați văzut că se ocupă și BNR de subiect și faptul că există o preocupare la nivelul Parlamentului dovedește că sunt demersuri care merg în direcția corectă. Dacă ni va cere și punctul nostru de vedere, sigur că vom contribui și noi la dezbatere în Parlament sau în forul reglementator cu BNR.

Sunt mulți agenți economici care apelează la politica de clemență? Este cunoscută procedura?

Eu cred că este cunoscută de avocați, în special de cei care sfătuiesc companiile. Sunt cereri în fiecare an, avem câteva cereri de clemență, nu sunt foarte multe. Nu avem cereri de clemență ca la nivelul autorităților din Vestul Europei – Marea Britanie, Franța, Germania –, unde majoritatea cazurilor sunt generate de cereri de clemență, dar suntem mulțumiți că vedem că în fiecare an avem câteva.

Avertizorii de concurență se implică? Care este evoluția numărului de astfel de colaboratori și cât de mult vă bazați pe ei?

Noi, tocmai pentru că am văzut că prinde mai greu în România decât în Vestul Europei cererea de clemență, am introdus acest nou instrument, iar noi suntem înaintea Vestului, dacă vreți. Ideea de clemență o luăm noi, țările din Est, o preluăm din sisteme din Vestul Europei. Partea cu avertizorii de concurență mai degrabă o preiau cei din Vest de la noi. Comisia Europeană abia acum a ieșit cu un sistem de acest fel. L-am văzut tocmai ca pe o completare a cererilor de clemență. Sistemul este în funcțiune de doi ani: deci oricine vrea să ne transmită o sesizare anonimă poate să facă acest lucru. Niciodată nu vom ști persoana, dacă așa dorește avertizorul, să-și păstreze secretă identitatea, şi așa vor fi asigurați cei care ne sesizează. În fiecare an sunt destul de multe sesizări primite, sigur, nu toate se confirmă, nu toate prezintă suficiente informații, ca să putem declanșa o investigație. Ce ne trebuie nouă? Ne trebuie fapte concrete, preferabil înregistrări, o fotografie a unui document sau niște detalii concrete privind schimbul de mesaje între companii concurente. Genul ăsta de informații ne-ar fi utile, dar, în orice caz, investigația lansată anul trecut împotriva agenților de turism a pornit de la un avertizor de concurență. O altă investigație începută recent, în septembrie, privind companii care comercializează echipamente agricole, tractoare etc., este iarăși pornită de la un avertizor de concurență.

Câte anchete s-au pornit în urma unor astfel de sesizări și câte s-au și finalizat?

Finalizate nu avem încă. Prima investigație determinată de avertizorii de concurență a fost aceea cu agențiile de turism și se va finaliza în lunile următoare.

De la 1 octombrie anul acesta, BNR a „plafonat“ DAE la creditele acordate de IFN-uri la 32,5% la împrumuturile de peste 90 de zile, în condiţiile în care IFN-urile aveau dobânzi chiar şi de 2.000%. De pildă, pentru fiecare 100 lei împrumutaţi la o dobândă anuală efectivă mai mare decât cea stabilită de BNR, societăţile nefinanciare vor fi obligate să asigure un capital suplimentar de 67 lei.

The post Soarta dobânzilor nesimțite appeared first on Cotidianul RO.

Ion Tucă: „Sufletele noastre au fost toate pentru Rege“

Ceremoniile prilejuite de înhumarea Majestății sale Defuncte Regele Mihai I al României ne-au arătat o altă Românie: decentă, înțeleaptă, recunosăatoare, respectuoasă, demnă. Organizarea funeraliilor s-a ridicat la înălțimea așteptării poporului român și a uimit prin buna organizare a tuturor momentelor solemne. Din convorbirea cu dl Ion Tucă, directorul Casei Majestății Sale, am înțeles care au fost dimensiunile organizării la care au participat atât de numeroase instituții românești, publice sau private. Care pentru prima dată au știut precis și clar ce au de făcut, fără să existe nici un fel de contradicție intre ele.

Simona Popescu: Văzând această puternică desfăşurare de forțe, românii s-au întrebat care sunt instituțiile, cine s-a ocupat de organizare, cum a fost posibilă această performanță?

Ion Tucă: Să știți că nu trebuie să vorbim neapărat de o performanță, este doar un moment unic, care nu se va repeta niciodată și, cu siguranță, trebuie să aveți în vedere faptul că nu numai organizarea a fost importantă, ci și faptul că oamenii și toți cei care l-au iubit pe Majestatea Sa Defunctă au contribuit fiecare dintre ei la reușita evenimentului. General și generos! Personalitatea Regelui a făcut ca aceste manifestări să se desfăsoare în bună ordine și chiar îmi amintiți acum de o chestiune interesantă. E curios acum să o introduc în discuție, dar colegii mei foarte tineri, care erau staff-ul Casei Majestății Sale, ca secretar, responsabil cu protocolul, sau ca organizator de evenimente la Palatul Elisabeta erau, să spunem, foarte emoționați. Și, de fiecare dată, alergau harnici dintr-un colț în altul, nu știau cum să facă să fie mai bine, cum să pregătească documentele pentru evenimentele respective. Și se întrebau: dacă nu e timp, dacă o să greșim, dacă se întâmplă ceva? Și întotdeauna le spuneam că trebuie să aibă, sigur, rigoarea de a îndeplini cu multă conștinciozitate activitatea, doar că întotdeauna când Majestatea Sa Regele este prezent, lucrurile vor ieși bine, indiferent dacă ei greșesc puțin sau nu în desfășurarea evenimentului. Când Regele este prezent, toate lucrurile se desfășoară de la sine foarte bine. Asta s-a întâmplat și acum și vă spun sincer că au fost implicate instituțiile statului. Aici este o rigoare impusă de legea românească pentru că funeraliile fiind de stat au fost organizate de Guvernul României. Guvernul României este cel care a organizat funeraliile și cu siguranță știți că în prima zi, imediat ce s-a comunicat decesul, doamna Roxana Cezarina Bănică, Secretar General al Guvernului a convocat imediat o ședință de urgență, la sediul Executivului unde am fost invitat din partea Casei Regale. Atunci am transmis toate dorințele și toate detaliile unui astfel de eveniment. Am mers acolo împreună cu colegii mei de la Protocol și de la Secretariat, și am avut discuții cu toate ministerele care au fost implicate, inclusiv Ministerul Apărării Naționale, Ministerul de Interne care are în subordine Jandarmeria, dar și cu alte instituții ale statului, inclusiv Ministerul Culturii sau Ministerul de Externe, care a avut un rol foarte important în relaționarea cu toate celelalte state din lume. Pentru că participanții străini pe care i-ați văzut acolo și reprezentanții statelor, au trebuit să primească informări din partea noastră. Prin Ministerul de Externe și prin Casa Regală s-au desfășurat aceste informări către ambasade și către Casele Regale din Europa și din lume.

Și apoi a fost o desfășurare de forțe pentru cazare, pentru program, pentru toate celelalte.

Absolut, au fost făcute rezervăzi ori s-au blocat cazările la anumite hoteluri prin Ministerul de Externe, dar și prin Casa Regală. A fost o cooperare și am pus la punct în foarte scurt timp un plan de cooperare comun, coordonat foarte bine, rugând ca din partea instituțiilor importante să fie desemnat câte un singur responsabil indiferent de ce se întâmplă. Spre exemplu, așa cum vă spuneam, Secretarul General al Guvernului a condus întreaga activitate. Dar responsabil pe partea de forțe ale Ministerului Apărării Naționale a fost domnul General-maior în rezervă Gelaledin Nezir și îl cunoașteți foarte bine pe domnul consilier al ministrului Apărării Naționale. Din partea Casei Regale am fost eu care răspundeam de întreaga activitate, și bineînțeles că a fost un reprezentant al Ministerului de Externe care s-a ocupat de partea externă pe această organizare. La rândul lor, au fost spre exemplu, la Curtea de Argeș domnul prefect și domnul primar, după aceea la Sinaia a fost primarul localității, și la București a fost o Comisie la Primăria Generală și doamna primar general l-a numit pe domnul viceprimar să se ocupe. Vă spun, dacă ați fi fost lângă mine la întâlnirea avută la sediul Poliției Locale a Municipiului București, unde domnul viceprimar a condus ședința alături de mine, am avut întâlniri cu toate, toate structurile implicate în acea desfășurare pe care ați văzut-o dumneavoastră din data de 16 decembrie cu deplasarea începând de la Otopeni și până la Sinaia.

Aș reveni puțin la organizare, cărui fapt i se datorează reușita, absența sincopelor ce par inerente la o astfel de desfășurare de forțe?

Nu au fost sincope pentru că am urmărit împreună cu domnul General-maior Nezir ca fiecare punct înscris în program, realizat pe ore, evenimente, cu tabelul cu responsabilitățile pentru fiecare dintre instituții să fie respectat exact. Domnul general-locotenent Adrian Tonea, cel care de regulă, ați văzut, conduce parada de 1 Decembrie, fiind cel care deschide defilarea, a fost şi dânsul desemnat de către domnul Mihai-Viorel Fifor, ministrul Apărării Naționale, și de către domnul general Nicolae Ciucă, şeful Statului Major General al Apărării, să se ocupe de aceste evenimente, iar domnul general-maior Nezir a fost cel cu care efectiv am coordonat lucrurile în teren. Nu vorbim numai de repetiții, dar și întâlniri de dimineață până a doua zi dimineața. Am avut discuții pentru fiecare moment în parte, mişcarea fiecărui om, a fiecarui militar sau civil care era acolo a trebuit să fie cunoscută și discutată, s-a creat întregul sistem așa cum și-ar fi dorit Familia Regală. Iar eu eram la dispoziţia tuturor, mandatul pe care l-am primit a trebuit să-l ducem la bun sfârșit, iar când se punea câte o întrebare de către reprezentanții diverselor instituții trebuia să le dau răspunsul corect și rapid astfel încât întregul ansamblu să poată funcționa în mod corect. Nu a fost o muncă singulară, nimeni nu poate să spună că a coordonat întreaga activitate. Nu aș putea să spun lucrul acesta, a fost o cooperare și o coordonare comună remarcabilă.

La rândul lor, cei de la Ministerul Transporturilor au cooperat foarte bine, întrucât cu trenul regal a fost o schimbare foarte rapidă, chiar în timpul desfăşurării ceremonialului, iar această schimbare a creat oarecum puțină panică, să spunem așa, în rândul unora care nu știu ce înseamnă capacitatea noastră de organizare.

S-a decis în ultima clipă ca Regele să fie transportat cu trenul regal.

Da, a fost o situație care a trebuit rezolvată foarte repede, pentru că noi aveam două variante: cu trenul regal sau cu mașina. Ne-am dat seama că este mult mai bine cu trenul, pe de o parte pentru că respectăm tradiția, pe de altă parte, exista acea siguranță pe care ți-o dă calea ferată. Nu puteam să ignorăm faptul că gara din Curtea de Argeș a fost construită în perioada regelui Carol I, și se menționa faptul că însuși Carol I a locuit acolo pe perioada cât a construit Palatul Arhiepiscopal. Puțină lume știe că atunci când Regele mergea acolo, locuia chiar în clădirea gării. Avea un apartament la etajul 1. Poate că monumentul acesta istoric merită mai multă atenție.

Reţeaua Facebook a fost inundată de fotografii frumoase. V-ați gândit să le puneți cumva în valoare?

Împreună cu dl general-maior Nezir am gândit să lansăm o rugăminte către toți participanții la funeraliile regale din cele patru zile, cărora le vom adresa invitația de a transmite o singură fotografie realizată de ei în spațiul exterior. Dorim să ne adresăm oamenilor, nu fotografilor profesioniști, oameni care pur și simplu au simțit că vor să aibă o amintire, o imagine prin care să păstreze emoția acelor momente. Pentru că mulți români s-au aflat împreună în acel moment spre a-i aduce un omagiu Regelui. După aceea, vor fi selectate 96 de fotografii, cele mai frumoase, pentru a le publica într-un album tipărit, care va avea atașat și un DVD.

Au fost mai multe momente dificile sau greu de gestionat înainte de sosirea avionului militar pe Aeroportul Otopeni?

Toate acestea au fost depășite până la data de 13 decembrie 2017, iar atunci când au început ceremoniile funerare, toate aceste sisteme de lucru, proceduri, desfășurătoare, tabele cu participanții erau deja finalizate și transmise către toți partenerii cu care am colaborat. Au fost mai multe momente când l-am sunat pe domnul general-maior Gelaledin Nezir și i-am spus: „Domnule general, veniți, că trebuie să vorbim neapărat, este o problemă urgentă“. Și am stat amândoi noaptea și ne-am gândit până am rezolvat.

Cum v-ați descurcat cu modificările de program care au intervenit pe parcurs?

Cortegiul funerar a trecut doar la venire pe sub Arcul de Triumf, pentru că noi am considerat că simbolul trecerii pe sub Arc trebuie să fie exact ca atunci când armatele române se întorc învingătoare. Aceea este direcția când te întorci învingător. Și noi am vrut să credem că această trecere a Regelui este ca a unui învingător al acestei perioade și al acestei vieți foarte lungi și grele, tumultuoase, cu multe vicisitudini, cu multe întâmplări mai puțin fericite.

Familia Regală a fost copleșită de întreaga organizare?

Nu, vă dați seama că nu puteam să punem presiune în momentele acelea grele, când îți pierzi tatăl și Regele, pentru că atunci trebuie să ai liniște și pace, să fii aproape de el. Au fost alte momente care au fost private. Am avut grijă ca Familia Regală să se poată reculege și ruga în liniște.

Cum ați colaborat cu Biserica Ortodoxă Română?

Biserica Ortodoxă Română a arătat încă o dată că respectă canoanele, tradiția și îl respectă pe Rege ca uns al Domnului, pentru că a fost singurul rege miruns de BOR. În momentul în care am început discuțiile cu privire la organizare, am rugat să procedăm de o manieră coerentă. Am stabilit ca prima întâlnire să fie cu reprezentanții Bisericii Ortodoxe, pentru a se stabili foarte bine modul de respectare a canoanelor bisericești în concordanță cu dorințele noastre. Am stabilit ca numai după ce finalizăm protocolul cu Biserica Ortodoxă să continuăm pașii de urmat de către celelalte instituții ale statului, astfel încât măsurile să fie armonizate.

Oamenii au venit cu atât de multe flori!

Pentru prima dată în istorie, gardul Palatului Regal a fost plin de flori și de coroane, iar trotuarul plin de candele. Le puteți vedea și acum.

Cum v-ați armonizat programul și cu televiziunile?

Oamenii de la TVR au stat lângă noi încontinuu. În general, televiziunile nu ne-au slăbit nicio clipă, pentru că voiau să știe fiecare pas pe care îl făceam. Doar la întâlnirea de la Guvern nu au participat. Și am fost foarte deschiși cu toată lumea, doreau să cunoască fiecare pas, fiecare moment, să poată aduce la cunoștința publicului toate cele necesare. Primăria Capitalei, Ministerul Transporturilor, Ministerul de Interne, Ministerul Apărării, toți și-au făcut datoria.

Au colaborat și companii private?

A fost o companie privată care a realizat catafalcul din Piața Palatului și cel din Palatul Regal. Mulțumesc pe această cale domnilor Vlad Păunescu și Cristi Bostănescu. Mașinile mortuare au fost închiriate de Mercedes România. Compania le-a închiriat și le-a oferit Casei Regale pentru eveniment. Foarte important a fost sprijinul companiei Automobile Bavaria, în special a domnului Michael Schmid. Automobile Bavaria ne-a oferit tot ce înseamnă mașină, cu șoferi la dispoziție. Au fost foarte multe instituții sau companii cărora trebuie să le mulțumesc chiar și pentru faptul că au venit lângă noi și au spus: „Domnule Tucă, știu că aveți mare nevoie, spuneți-ne doar ce vreți de la noi și vă ajutăm necondiționat“.

Ce le transmiteți organizatorilor, colaboratorilor dumneavoastră?

Organizatorilor le transmitem mulțumiri și întregul nostru respect pentru modul demn și onorabil în care au simțit și au realizat această minunată și extraordinară desfășurare de oameni, de forțe, de idei care au fost transmise. Au fost toți foarte implicați. Și emoțional și efectiv, fizic. Sunt toți foarte, foarte competenți. Sufletele noastre au fost toate pentru Rege. După 1992, este pentru prima dată când am revăzut dragostea românilor pentru Rege revărsată în stradă.

The post Ion Tucă: „Sufletele noastre au fost toate pentru Rege“ appeared first on Cotidianul RO.

Un moment unic în viața unui călăreț

Regele Mihai a fost condus sâmbătă pe ultimul drum, în cadrul unui ceremonial impresionant, cum România contemporană nu a mai cunoscut. De peste 100 de ani, caii au fost prezenți în preajma regilor României, fiind cei aleși să facă parte din garda regală de Carol I.

Într-un moment istoric pentru România, 17 cai impunători din cadrul Detașamentului de Cavalerie al Jandarmeriei Capitalei au însoțit cortegiul funerar al Regelui Mihai I al României pe traseul Arcul de Triumf – Gara Regală, dând onorul Majestății Sale pentru ultima dată. De altfel, de-a lungul întregii perioade regaliste, Jandarmeria a reprezentat o instituție importantă pentru Casa Regală a României. În anul 1877, Jandarmeria Capitalei a format o unitate de escortă și gardare a prințului Carol I. Din anul 1908, escadroanele de jandarmi călare au devenit escortă regală, unitate ce îndeplinea oficiile de protocol pentru Casa Regală.
Detașamentul de Cavalerie al Jandarmeriei Capitalei care a însoțit cortegiul funerar al Regelui Mihai I al României pe traseul Arcul de Triumf – Gara Regală a fost condus de plutonier-major Ionuț Dumitru. Un român întors din străinătate pentru că a dorit să fie jandarm.

Cotidianul: Cât de mult v-ați pregătit pentru ca totul să iasă bine sâmbătă?

Ionuț Dumitru: În primul rând pregătirea comportă un antrenament cu caii, dar și cu poziția fiecăruia în formație. Vă dați seama că trebuie să știe foarte bine ce are de făcut. Unii am fost în jurul carului mortuar, alții în spate. Antemergătorii, în frunte cu mine, am fost în primul grup de opt cai din față și am avut un al doilea grup, tot cu opt cai, în spate. Mașinile au fost încadrate de doi cai care au fost aduși tocmai pentru a încadra mașina, carul mortuar.

Sunt cai ce păstrează toți în gena lor sângele unor rase românești?

− Nu neapărat. Pot să vă spun că cei negri, care se văd și pe filmare, sunt din rasa Nonius, deci ei sunt de origine austro-ungară, ca să spun așa, dar sunt crescuți la noi în țară, la herghelia de la Izvin, de lângă Timișoara, iar altă parte din ei sunt cai românești de sport. Au fost și cai albi, roibi și murgi, dar cei negri sunt rasa Nonius. În ultimul timp, Jandarmeria s-a axat pe rasa asta pentru că este foarte bună pentru ceea ce facem. Sunt frumoși și mai cuminți, mai calmi, au un caracter mai blând și se pliază mai bine pe specificul nostru. Vă dați seama că ne trebuie, mai ales că lucrăm cu mase mari de oameni, avem nevoie de cai cât mai liniștiți. Calul românesc de sport este mai energic.

− Ce ați simțit? Ce sentimente v-au încercat?

– Am fost cu toții conștienți că am participat la un moment unic în viața unui călăreț. Nu în fiecare zi participi la înmormântarea unui rege. Probabil v-ați mai uitat și pe filmare, din când în când trăgeam cu ochiul în spate, ca totul să fie în regulă. A fost un moment unic în viața fiecărui călăreț, să poți să fii membru, să poți să conduci un cortegiu funerar la moartea unui Rege.

– De cât timp lucrați în Jandarmerie?

– Din 2005. Întâmplător am ajuns la detașamentul de cavalerie. Am fost repartizat, deși sunt născut în București și cai văzusem mai mult în poze, și m-am adaptat, din fericire, foarte ușor. Eram obișnuit cu animalele, am avut câini foarte mulți ani, din copilărie și în tinerețea mea.

– Cu cine v-ați prezentat la funeralii?

– Cu iapa Felicia. Are 9 ani.

– Înainte să lucrați în Jandarmerie, cu ce vă ocupați?

– Înainte de 2005 am fost civil, am fost plecat pe afară, ca aproape orice om. În Italia am lucrat vreo trei ani. Și am făcut de toate ca să pot câștiga un ban. Nu am rămas în Italia, deși aş fi putut, am avut mama acolo, care a lucrat 12 ani, 13 chiar, și am avut unde să stau, deci nu se punea problema. Viața a vrut să mă întorc și să mă angajez aici.

– Dragostea de animale?

– V-am spus, dragostea de animale probabil că este ceva nativ, pentru că eu, copil fiind, mă mai duceam pe la bunici pe la țară… Întotdeauna mi-au plăcut, numai că nu am avut posibilitatea să fiu așa de aproape, să lucrez cu ele, eram prea mic, apoi mi-au murit bunicii. În schimb, am avut câini. Am avut un doberman pe care îl iubeam ca pe ochii din cap, care, din păcate, s-a stins. Așa că, practic, am ajuns întâmplător la detașamentul de animale.

– Voiați să fiți jandarm.

– Da, pur și simplu. Dar, din fericire, am ajuns într-un loc unde nu sunt doar jandarm. Din țară, suntem singurii militari care au cai.

– Câți cai sunt în total?

– Din păcate, față de câți erau când m-am angajat, sunt jumătate acum. O veste inedită va pot da. Vor mai fi achiziționați câțiva cai acum, zilele acestea. Și, din câte am înțeles, doi vor fi cumpărați și donați nouă de Casa Regală.

– Ați avut emoții?

– Au fost emoții destul de mari, având în vedere că eu am fost cel care a dat onorul la trecerea carului mortuar al Regelui Mihai prin fața formației. La Gara Băneasa, când ne-am despărțit definitiv, în momentul în care a trecut carul mortuar al Regelui, am înclinat capul în semn de respect.

– Ce v-au spus colegii la sfârșit?

– Ne-a felicitat toată lumea. Au fost toți mulțumiți, tot stafful ne-a felicitat; de la cel mai mare până la cel mai mic, ne-au mulțumit pentru seriozitatea și profesionalismul de care am dat dovadă. Ne-au mulțumit pentru tot ce s-a întâmplat pe timpul misiunii. l

The post Un moment unic în viața unui călăreț appeared first on Cotidianul RO.

Ultima echipă a Regelui Mihai

Ceremoniile prilejuite de înhumarea Regelui Mihai ne-au arătat o altă Românie: decentă, înțeleaptă, recunoscătoare, respectuoasă, demnă. Funeraliile Majestăţii Sale s-au ridicat la înălțimea așteptării poporului român și au uimit prin buna organizare a tuturor momentelor solemne.

Din convorbirea cu dl Ioan Tucă, directorul Casei Regale, am înțeles care au fost dimensiunile organizării la care au participat atât de numeroase instituții românești, publice sau private. Care pentru prima dată au știut precis și clar ce au de făcut, fără să existe niciun fel de contradicție între ele. Prezentăm astăzi prima parte a dialogului, iar partea a doua o veți putea citi în numărul de mâine.

– Cotidianul: Văzând această puternică desfășurare de forțe, românii s-au întrebat care sunt instituțiile, cine s-a ocupat de organizare, cum a fost posibilă această performanță.

– Ion Tucă: Să știți că nu trebuie să vorbim neapărat despre o performanță, este doar o situație care nu se va repeta niciodată, deci nici nu a fost, nici nu se va repeta și, cu siguranță, trebuie să aveți în vedere faptul că nu numai organizarea a fost importantă, ci și faptul că oamenii și toți cei care l-au iubit pe Majestatea Sa au contribuit fiecare dintre ei la reușita evenimentului. General și generos! Personalitatea Regelui a făcut să se întâmple toate aceste lucruri în bună ordine și chiar îmi amintiți acum de o chestiune. E curios acum să o introduc în discuție, dar colegii mei foarte tineri, care erau stafful casei Majestății Sale, în casa Regelui, ca secretar sau ca organizator de evenimente, sau la Palatul Elisabeta, cu protocolul, erau, să spunem, foarte emoționați. Și de fiecare dată alergau harnici dintr-un colț în altul, nu știau cum să facă să fie mai bine, cum să pregătească documentele pentru evenimentele respective. Și se întrebau: dacă nu e timp, dacă o să greșim, dacă se întâmplă ceva? Și întotdeauna le spuneam că trebuie să aibă, sigur, rigoare și să-și îndeplinească cu multă conștiinciozitate activitatea, doar că întotdeauna când Majestatea Sa Regele este prezent, lucrurile vor ieși bine, indiferent dacă ei greșesc un pic sau nu, sau mai puțin, în desfășurarea evenimentului. Când Regele este prezent, toate lucrurile se desfășoară de la sine foarte bine. Asta s-a întâmplat și acum și vă spun sincer că au fost implicate instituțiile statului. Aici este o rigoare impusă de legea românească, pentru că, funeraliile fiind de stat, au fost organizate de Guvernul României. Guvernul României este cel care a organizat funeraliile și cu siguranță știți că în prima zi, imediat ce s-a comunicat decesul, doamna secretar general al Guvernului a convocat imediat o ședință de urgență, o întâlnire de urgență la sediul Executivului, unde am fost invitat din partea Casei Regale. Atunci am transmis toate dorințele și toate detaliile unui astfel de eveniment. Și am mers acolo împreună cu colegii mei de la Protocol și de la Secretariat și am putut să avem discuții cu toate ministerele care au fost implicate, inclusiv Ministerul Apărării Naționale, Ministerul de Interne, care are în subordine Jandarmeria, dar și alte instituții ale statului, inclusiv Ministerul Culturii sau Ministerul de Externe, care a avut un rol foarte important în relaționarea cu toate celelalte state din lume. Pentru că participanții străini pe care i-ați văzut acolo și reprezentanții statelor au trebuit să primească informări din partea noastră. Prin Ministerul de Externe și prin Casa Regală s-au desfășurat aceste informări către ambasade și către Casele Regale din Europa și din lume.

– Și apoi, a fost o desfășurare de forțe pentru cazare, pentru program, pentru toate celelalte.

– Absolut, absolut, au fost făcute rezervări ori s-au blocat cazările la anumite hoteluri, și prin Ministerul de Externe, dar și prin Casa Regală. A fost o cooperare și am pus la punct în foarte scurt timp un plan de cooperare comun, l-am coordonat foarte bine și i-am rugat ca din partea instituțiilor importante să fie desemnați câte un singur responsabil, indiferent de ce se întâmplă. Spre exemplu, așa cum vă spuneam, secretarul general al Guvernului a condus întreaga activitate. Dar responsabil pe partea de forțe ale Ministerului Apărării Naționale a fost domnul general Gelaledin Nezir. Îl cunoașteți foarte bine pe domnul consilier al ministrului Apărării Naționale. Din partea Casei Regale am fost eu, care răspundeam de întreaga activitate, și bineînțeles că a fost un reprezentant al Ministerului de Externe, care s-a ocupat de partea externă în această organizare. La rândul lor, au fost, spre exemplu, la Curtea de Argeș, domnul prefect și domnul primar, după aceea, la Sinaia, a fost primarul localității, iar la București a fost o comisie la Primăria Generală și doamna primar general l-a numit pe domnul viceprimar să se ocupe. Vă spun, dacă ați fi fost lângă mine la întâlnirea avută la sediul Poliției Locale a Municipiului București, unde domnul viceprimar a condus ședința alături de mine… Am avut întâlniri cu toate structurile implicate în acea desfășurare pe care ați văzut-o dumneavoastră din data de 16 decembrie, cu deplasarea începând de la Otopeni până la Sinaia. Dar după aceea, de când s-a venit în București până în data de 16, când a fost acea mare desfășurare de „forțe“, cu o participare peste așteptările tuturor, am văzut că oamenii au fost atât de entuziasmați și atât de emoționați de eveniment și aveau o trăire care ne-a emoționat profund. Am stat în spatele familiilor regale și îl aveam alături pe secretarul Majestății Sale, care plângea. Iarăși a fost un moment foarte greu.

Aș reveni puțin la organizare. Deci fiecare instituție a avut desemnat câte un reprezentant, ei au fost coordonați de un reprezentant al Guvernului, însă evenimentul a decurs fără sincope. Cărui fapt i se datorează reușita?

− Nu au fost sincope pentru că am urmărit împreună cu domnul general Nezir fiecare punct înscris în program, realizat pe ore, evenimente, cu tabelul cu responsabilitățile pentru fiecare dintre instituții, l-am urmărit și l-am verificat, am făcut repetiții. Dacă vă amintiți că am avut repetiția generală într-o zi în care a plouat destul de tare și la Palatul Regal ,duminică, la aceeași oră la care urma să se întâmple evenimentul în data de 16, au fost toate forțele Ministerului Apărării Naționale… Domnul general Tonea, cel care, de regulă, ați văzut, a defilat de 1 Decembrie, este cel care deschide defilarea. Și dânsul a fost desemnat de către domnul ministru și de către șeful Statului Major General ca să se ocupe de această organizare, iar domnul general Nezir a fost cel cu care efectiv a coordonat lucrurile în teren. Nu vorbim numai despre repetiții, dar și despre întâlniri de dimineața până a doua zi dimineața. Am avut discuții pentru fiecare moment în parte, pentru că fiecare om, fiecare militar sau civil care era acolo a trebuit să fie cunoscut și discutat și creat întregul sistem așa cum și-ar fi dorit Familia Regală. Iar eu eram la dispoziția tuturor, mandatul pe care l-am primit a trebuit să-l ducem la bun sfârșit, iar când se punea câte o întrebare de către reprezentanții diverselor instituții trebuia să le dau răspunsul și corect și rapid, astfel încât întregul ansamblu să poată să funcționeze în mod corect. Nu a fost o muncă singulară, nimeni nu poate să spună că a coordonat activitatea. Nu aș putea să spun lucrul ăsta, au fost o cooperare și o coordonare comună și este un lucru ce trebuie remarcat.
La rândul lor, cei de la Ministerul Transporturilor au cooperat, întrucât cu trenul regal a fost o schimbare foarte rapidă, chiar în timpul desfășurării ceremonialului, iar această schimbare a creat oarecum puțină panică, să spunem așa, în rândul unora care nu știu ce înseamnă capacitatea noastră de organizare.

Locomotiva era vopsită în tricolor? Sau s-a vopsit acum pentru acest eveniment?

– Era vopsită în tricolor și în trecut, dar acum a fost rearanjată și adusă la ceea ce ați văzut dumneavoastră acum cu tricolorul.

S-a decis în ultima clipă ca Regele să fie transportat cu trenul regal.

− Da, a fost o situație care a trebuit rezolvată foarte repede, pentru că noi aveam două alternative: și cu trenul regal, și cu mașina. Și a fost lansată ideea că vom merge cu mașina, s-a lansat oarecum această planificare cu mașina, iar după aceea am analizat foarte bine lucrurile și ne-am dat seama că iese mult mai bine cu trenul, pe de o parte, pentru că respectăm tradiția; pe de altă parte, este acea siguranță pe care ți-o dă calea ferată. Nu puteam să ignorăm faptul că gara din Curtea de Argeș a fost construită în perioada regelui Carol I și se menționa faptul că însuși Carol I a locuit acolo în perioada cât s-a construit Palatul Arhiepiscopal pe care l-a făcut Carol I pentru Regina Elisabeta. Puțină lume știe că atunci când Regele mergea acolo, locuia chiar în gară. Avea un apartament la etajul 1. Poate că monumentul acesta istoric merită mai multă atenție.
(Va urma)

The post Ultima echipă a Regelui Mihai appeared first on Cotidianul RO.

Ipocritule, suveran este poporul, nu procurorul!

Apari zilnic la Realitatea, Digi, în Parlament și, în ultima vreme, chiar și pe la protestele de stradă. Pari foarte îngrijorat de soarta justiției, de penali, poluare sau spitale. De fapt, nu te interesează nimic din ceea ce se întâmplă în jurul tău. Trăiești într-o lume paralelă cu realitatea. Încerci cu disperare să dai impresia că ești cel care are dreptate întotdeauna. În realitate, cel mai important lucru din viața ta calpă este percepția altora despre tine. Nimic altceva.

Trăiești la nivel occidental, faci dese vizite pe acolo și vrei să lași impresia că asta îți dă o anumită legitimitate pentru a te manifesta ca o autoritate în toate domeniile. De fapt, nu ești decât un ignorant cu ștaif. Fie că ești politician, ziarist, corporatist sau securist, te enervezi la culme când vezi că românii, în marea lor majoritate, sunt foarte puțini preocupați de angoasele tale de masonel. Și atunci devii agresiv, sperând că astfel îi vei domina și supune.

Te învârtoșezi împotriva celor care votează de mai bine de 27 de ani cu stânga. Cum pot ei să facă așa ceva, să voteze cu „comuniștii“? Probabil că nu ai trăit (prea mult) în perioada dictaturii și nu știi ce rău a reprezentat comunismul la noi. Nu ai observat nici măcar că marii comuniști și ai lor, după ’89, au devenit marii noștri capitaliști. Nu este exclus să lucrezi chiar acum pentru unul dintre ei. Dar mulți români nu au avut acest noroc…

Milioane muncesc acum în străinătate. Tu spui: ce lucru minunat, acum românii pot munci în Occident. Ei spun: ne este dor de cei pe care i-am lăsat acasă, aici suntem prea mult munciți și prost plătiți. Mulți dintre ei sunt calificați, dar fac munci grele sau spală la cur bătrânii altora. Ce fericiți trebuie să fie… Dar tu nu înțelegi. Nici nu ai putea, egoismul este în tine cât Casa… Poporului. Nu bunăstarea adusă de integrarea europeană i-a dus acolo, ci foamea!

Susții justiția lui Băsescu. Românii simpli sunt zdrobiți de ea. Nu au bani de avocați buni și procurorii discreționari îi joacă după bunul lor plac. De fapt, ție îți place că cei de la putere sunt făcuți kebab de către DNA. La pușcărie cu Ciuma Roșie! Românii se îngrozesc însă la gândul că ar putea să ajungă să-și caute dreptatea prin tribunale, deoarece nu știu dacă o vor găsi. Dar oamenii nu înseamnă nimic pentru tine, ființă superioară închipuită!

Vrei să dai impresia că ești ecologist și salvezi planeta. Ai mai multe mașini noi și foarte scumpe. Te declari ultragiat de numărul mare de „rable“ care „poluează“ curatul aer de oraș. De fapt, ce te scoate pe tine din minți este că din ce în ce mai mulți oameni au și ei o mașină. Și îți îngreunează teribil deplasarea și parcarea. Cum își permit sărăntocii? Să fie cocoșați cu taxe uriașe! Să meargă pe jos nemernicii, că nu merită altceva!

Îți arăți indignarea față de condițiile din spitalele românești. Nu că ai da vreodată pe-acolo. Te tratezi la privat sau, dacă este necesar, în străinătate. Dar dai impresia că ești un adevărat filantrop, tu vrei spitale, nu catedrale! Spui că te revoltă ce se întâmplă în școli. Ai copii, dar îi trimiți la școli de fițe, aici sau afară. Plozii tăi nu sunt bătuți, bruscați ori înjurați de colegi violenți sau chiar de „dascăli“ psihopați. Dar dă bine la percepție să te plângi!

Ești un mare ipocrit! Te dai mare democrat, dar democrația ta este la fel de calpă ca și tine. Așa că te scoate din minți faptul că suveran este poporul, nu procurorul! Iar oamenii nu acceptă supremația DNA. Rău cu adevărat este faptul că vor vota mereu cu cine le promite câțiva lei în plus. Populismul câștigă mereu alegerile. Asta este de fapt marea problemă, sărăcia care nu face casă bună cu democrația. Tu ești doar una minoră…

The post Ipocritule, suveran este poporul, nu procurorul! appeared first on Cotidianul RO.

O țară la miting contra miting

De regulă, psihologii stabilesc un diagnostic unei persoane. Am invitat, date fiind actualele convulsii politice și sociale din societatea românească, câțiva psihologi și psihoterapeuți de excepție ai zilelor noastre să pună un diagnostic perioadei actuale pe care o traversează România.

Datele problemei sunt cunoscute de toată lumea: pe fondul unei perioade de schimbări importante anunțate pentru justiție, plus schimbările economice masive prin modificarea Codului fiscal (care afectează deopotrivă pe toți cetățenii care au contracte de muncă prin trecerea taxelor și contribuțiilor de la angajat la angajator, dar și companiile), se remarcă creșterea gradului de violență, de agresivitate, la toate nivelurile. Totul culminând cu ideea de miting contra miting.

Faza de criză și luptă

Prof. univ. dr. Daniel David, Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, a preferat să fie schematic. Ne-a transmis chiar și o formulă a luptei paradigmatice din prezent:

Profilul României viitorului

Integrată şi activă în civilizaţia occidentală prin:

  • Omul/cetăţeanul autonom

    • Creează grupuri sub formă de comunităţi solidare, pe bază de valori comune cu alţi indivizi autonomi. Comunitatea are rolul de a asigura bunăstarea individului şi de a-l ajuta să-şi atingă potenţialul personal (ex. de inteligenţă/creativitate), prin instituţii psihosociale moderne, bazate pe încredere şi cooperare, puse în slujba cetăţeanului.

    • Comunităţile sunt generoase/tolerante cu cei din afara grupului, dar mai vulnerabile la destrămare.

  • Puterea distribuită (democraţie)

  • Optimism/speranţă/curaj faţă de schimbare/viitor

  • Controlul comportamentului social prin recompense (emoţii pozitive – fericire/optimism)

Susţinători/agenţii sociali: Seniori (BBv) – Adulţi (Xv) – Tineri (Mv+Yv)

Profilul României trecutului

Aflată la periferia civilizaţiei occidentale prin:

  • Omul/cetăţeanul colectivist

    • Creează grupuri sub formă de colectivităţi, pe bază de relaţii de rudenie/cunoştinţe cu alţi indivizi colectiviști. Individul are rolul de a asigura bunăstarea colectivităţii, chiar în detrimentul realizării potenţialului său individual.

    • Colectivităţile sunt mai suspicioase/intolerante faţă de cei din afara grupului şi vulnerabile la corupţie.

  • Puterea concentrată (autoritarism)

  • Frică/defense faţă de schimbare/viitor

  • Controlul comportamentului social prin pedepse (emoţii negative – frică/agresivitate)

Susţinători/agenţii sociali: Seniori (BBt) – Adulţi (Xt) – Tineri (Mt+Zt)

Profilul României prezentului

Aflată în fază de criză şi luptă/schimbare paradigmatică

  • Paradigma României trecutului este contestată de noile generaţii şi de spaţiul occidental la care am aderat
  • S-a născut ca alternativă Paradigma României viitorului
  • Luptă paradigmatică în condiţiile în care: BBv<BBt; Xv=Xt; Mv>Mt; Zv>Zt.

Respectiv, numărul celor din generația seniorilor care militează pentru profilul modern al României este mai mic decât al celor care militează încă pentru profilul din trecut al României; generația de mijloc este împărțita, iar din generația tânără cei mai multi doresc România cu profilul modern și mai puțini (dar există), cu profilul trecut. (Pentru detalii vezi David, D. 2015). Psihologia poporului român. Profilul psihologic al românilor într-o monografie cognitiv-experimentală. (Editura Polirom, Iaşi).

Nimic nu este în matca normală

Keren Rosner, psiholog și psihoterapeut: Putem vorbi despre «criza existențială», sentimentul că nimic nu mai este firesc, că nimic nu este în matca normală. Există o stare generală de nemulțumire și nevoia stringentă de schimbare. România nu se bucură de nimic în prezent. Această lipsă de încredere, entuziasm, optimism face ca oamenii să fie agirați, fără să știe încotro să se îndrepte. Ajung să se îndoiască de propria valoare și putere. Este o dorință obsesivă de a avea «altceva», însă asociată cu lipsa de energie și orientare nu face decât să fie, la rândul ei, consumatoare de timp și energie.

Lipsa de speranțe, lipsa de inițiativă, autodevalorizarea are aspectul unei stime de sine foarte scăzute. România nu mai are mândria de a-și afirma identitatea, se lasă copleșită de păreri negative fără să se îndrepte ce este de corijat și să-și susțină cu încredere punctul de vedere.

Tristețea, lipsa speranței, amânarea continuă a unei schimbări favorabile ne descriu simptomele unei depresii care pare a deveni serioasă. Este o lentoare generală, o deznădejde în forțele proprii, faptul că se alege resemnarea în locul luptei face ca acest episod depresiv să se accentueze și să se prelungească. Atenție, în depresie există riscul sinuciderii.

Faptul că este lovită de decizii care vor afecta viața, calitatea vieții fără să reacționeze sau să reacționeze incoerent ne duc cu gândul că energia psihică este slabă, că devenim submisivi sau indiferenți, că România nu-și exercită forța reală“.

O combinație de îngrijorare, anxietate, tristețe, iritabilitate…

Cătălin Luca, psiholog:La nivel individual, toate aceste schimbări produc o reacție de adaptare la stres. Aceasta apare la persoanele sănătoase mental, iar simptomele sunt variate, respectiv o combinație de îngrijorare, anxietate, tristețe, iritabilitate și posibil comportament agresiv. Această tulburare durează, în general, câteva luni și este strâns legată în timp de conținutul stresor. Este important ca cei afectați să se concentreze pe calitățile proprii și oportunitățile existente pentru a putea traversa etapa de viață generată de factori aflați în afara controlului personal“.

Casetă

Dacă activitatea societăţii în care ne dezvoltăm noi este sporadică, intermitentă, anarhică, incoerentă, astfel va fi şi sufletul, caracterul şi mentalitatea noastră, scria Dumitru Drăghicescu în lucrarea sa Din psihologia poporului român, editată pentru prima dată în anul 1907.

Mulțimea, violența și costurile lipsei de informare

Prof. univ. dr. Cristina Gavriluță

Contextul în care dumneavoastră plasați întreaga problemă este unul limitat strict doar la chestiuni politice și economice curente din societatea românească. Consider însă că fenomenul violenței și al agresivității este unul mult mai amplu și mai nuanțat. În consecință, și cauzele care îl generează pot fi diferite. Astfel, se disting mai multe straturi ale problemei:

1. Violența și agresivitatea nu sunt doar o constantă a unei societăți sau a unei perioade. Ele sunt prezente în toate timpurile și în toate societățile. Diferă modul de exprimare, de afișare și de instrumentalizare. Datele de ordin cultural, educativ și ideologic joacă un rol important în acest sens. În funcție de toate acestea se dau definiții, se stabilesc repere sau se construiesc modalități de control ale faptelor deviante. De pildă, dacă pentru unii a manifesta în stradă este o modalitate de exprimare civică a unor doleanțe, pentru alții, acest comportament poate însemna o gravă abatere. Contează sistemul de raportare cu care operăm. Una e să manifestezi într-un regim totalitar și altceva este să se întâmple acest lucru într-un regim democratic.

2. Nu orice manifestare publică este violentă sau agresivă. Exemplele recente ale unor manifestații din România și nu numai pot fi un reper în acest sens. Oamenii își pot exprima liber doleanțele sau pot reacționa într-o manieră civilizată, reușind să atragă atenția prin constanță, prin numărul participanților sau prin coerența mesajelor. În joc este un alt tip de violență, cea simbolică. Eficacitatea sa este una dovedită în societățile civilizate, în care liderii și instituțiile au un dialog viu, autentic cu populația.

3. Unele manifestări pot deveni surse de conflict și de izbucnire a unor violențe și comportamente agresive. Aici intervin chestiuni legate de psihologia mulțimilor, contagiune, zvonuri și manipulare care pot determina schimbări comportamentale. Tot aici se poate discuta despre efectele perverse ale unei manifestații. Este vorba de efectele neașteptate ale unor comportamente individuale sau de grup. De amintit mitingul organizat de Ceaușescu în decembrie 89, miting care s-a transformat într-o mișcare de protest de mare amploare. Mai mult, o manifestare poate deveni o sursă de conflict în condițiile în care se derulează pe un teren al unei majorității și promovează idei contrare celor împărtășite de marea majoritate. Mă gândesc aici la reacția clujenilor în fața mitingului care a fost organizat la Cluj de organizații care promovează drepturile homosexualilor. Conflictul sau violența pot apărea și atunci când credințele pasiunile oamenilor, ideile pe care le împărtășesc sunt instrumentate împotriva celorlalți semeni. Mă refer aici la distrugerea bunurilor publice sau private, agresiuni și violențe împotriva persoanelor sau pur și simplu generează un sentiment de frică sau insecuritate în mediul în care se manifestă. Într-o altă versiune, conflictul poate apare în cazul în care are loc o contramanifestație și cele două grupuri de manifestanți se pot intersecta.

4. Alt tip de conflict care poate apărea în contextul unei manifestații poate avea loc între populație și stat ca expresie a unei mari diferențe între interesele celor doi parteneri. Astfel de situații pot apare atunci când între cei care guvernează și cei guvernați există o mare prăpastie. Practic, în acest caz vorbim de o populație care nu se mai regăsește reprezentată într-o guvernare.

Există, așadar, un permanent și potențial pericol ca un comportament de grup să degenereze. Istoria ne demonstrează că, în funcție de jocul ideologic și al contextelor, așa se pot produce schimbări majore. Tot istoria ne învață că astfel se pot declanșa și multe tragedii. Între revoluțiile de catifea și cele sângeroase este o mare diferență. Între manifestări însoțite de vandalism și agresivitate și cele pașnice este, iarăși, o mare diferență. Ea rezidă în costurile individuale și sociale ale actelor violente.

Ceea ce contează sunt abilitățile liderilor și a organizatorilor de a controla aceste mișcări, capacitatea forțelor de ordine a interveni, de a izola manifestările agresive și de de a păstra controlul asupra mulțimii. Nu în ultimul rând, ceea ce contează este gradul de educație, de informare și de civism al populației antrenate într-o mișcare socială de mai mică sau mai mare amploare.

Fără îndoială, nemulțumirile din punct de vedere economic, juridic, social pot genera stări de frustrare. În orice societate există motive de nemulțumire. Ele pot surveni ca urare a unei proaste înțelegeri a unor realități, a unei insuficiente informări și cunoașteri, sau pot fi rezultatul unei contagiuni sociale. Pot fi și rezultatul firesc a unor politici inadecvate. Exprimarea acestor frustrări în comportamente agresive și violente nu este o soluție, mai ales într-o societate liberă și democratică. Aici se pot găsi nenumărate alte forme de exprimare, un dialog mai puțin mutilant între cetățeni și cei care-i guvernează. Faptul reclamă onestitate din partea celor doi parteneri.

În cazul reformelor din România zilelor noastre, se constată mai degrabă o informare defectuoasă, partizană, dar și tendențioasă a cetățenilor cu privire la acestea. Cetățeanul obișnuit își formează opinii după opinii și după informări succinte sau trunchiate, majoritatea transmise de televiziuni. El nu cunoaște care a fost motivația adevărată care a stat la baza acestor reforme, care este conținutul lor adevărat și care sunt finalitățile așteptate pe termen scurt sau pe termen lung. Inevitabil, orice reformă afectează un grup de populație. Este important de știut care va fi dimensiunea acestei populații nemulțumite și dacă ea nu afectează o mare majoritate generând, astfel, nemulțumire colectivă. Problema este și dacă, pe termen scurt sau lung, o reformă produce efecte pozitive pe ansamblu. Acestea se pot reflecta în calitatea vieții cetățenilor. O populație insuficient, incorect sau defectuos informată poate avea reacții imprevizibile în contextul unei manifestări de stradă. Faptul este valabil și pentru manifestanții pro și contra. Lipsa de onestitate, informare și de educație costă…

The post O țară la miting contra miting appeared first on Cotidianul RO.

E rău cu rău, dar mai rău fără Chichirău?

Apărut de puțină vreme din spuma corporațiilor, ca Venus din spuma mării, partidulețul USR devine din ce în ce mai agitat. Membrii săi, loviți de ADHD, nu-i mai suportă pe parlamentarii puterii și mai ales pe cei care i-au trimis pe aceștia acolo prin votul lor. Cine se întreabă ce i-a apucat, ar trebui să analizeze modul lor de gândire, cum se văd ei. Zilele trecute, de pildă, un userist se legitima cu ceva studii superioare prin Vest, angajări la multinaționale și realizarea unor aplicații soft pe alte meleaguri.

Nimic nu făcuse, în țară sau în străinătate, pentru români sau România. Doar pentru propria sa bunăstare. Și culmea, asta crede el că îl face vrednic de a-și impune prin orice mijloace punctele sale de vedere. Foarte bun CV avea acest om pentru a se reangaja la o corporație, totuși, nimic din conținut nu-l recomanda ca bun făcător de legi. Însă tupeul de corporatist este greu de egalat. Și atunci, ce altceva în afară de tupeu și poate o mică doză de paranoia îl face să creadă că el și ai lui salvează toată România?

De fapt, aici avem de-a face cu un nou tip de extremism. Useristul, reprezentant al corporatiștilor, crede cu tărie că este rasa superioară. Ca arian al politicii, trebuie să-și impună voința chiar și prin forță. Cine îi studiază postările poate vedea cum se revoltă că oamenii simpli votează cu altcineva și vor cu totul altceva. Și cum îi jignește și îi desconsideră. În mintea useristului, democrația nu înseamnă suveranitatea poporului, ci dictatura unei mici minorități „luminate“. Fără să știe, îi calcă pe urme lui Ion Iliescu, cu teoria sa despre „despotul luminat“.

Cum orice despot are nevoie de adulație, am văzut cu toții o scenă edificatoare în noaptea când useriștii au ieșit din Parlament numai ca să fie aclamați de mica, dar gălăgioasa lor galerie de ultrași, strânsă acolo pentru intimidarea celorlalți parlamentari. Au avut coregrafie, sloganuri și manifestări huliganice. De adulație au parte și la televiziunile lor, vreo două la număr. La una din ele am văzut un cunoscut profesor universitar la SNSPA spunând că violența manifestanților, inclusiv cea fizică, este permisă și chiar justificată în Uniunea Europeană.

Este adevărat că și mișcarea legionară a pornit din mediul universitar, dar credeam că vremurile acelea au dispărut de mult. Istoria se repetă însă, poate mai repede decât credem, și noul tip de extremism și-a găsit un cămin călduț printre destui universitari români. Mai mult, acesta are în Facebook și Youtube cei mai buni aliați. Însă nu useriștii au fost primii care au descoperit și folosit uriașul potențial de manipulare publică și atragere de adepți ai rețelelor de socializare. Numele ISIS vă spune ceva?

Regizori desăvârșiți și operatori talentați, cu smartfonu-n vârf de băț, incită diverse persoane publice, până când le scot din pepeni și apoi postează replicile acestora, spuse la nervi, ca și când ar fi niște persoane violente și imorale. Nici montajul nu este de neglijat. Cei de la Hollywood sunt cârpaci față de useriștii noștri. Una dintre tinerele talente ale cinematografiei de baltă se numește Cosette Chichirău. A strâns sute de mii de vizualizări pe Youtube și zeci de mii de like-uri pe Facebook cu superproducțiile sale.

Rău cu rău, dar mai rău e fără rău, spune un proverb românesc, referindu-se la faptul că, uneori, chiar dacă ni se întâmplă lucruri rele, este mai bine decât dacă nu ni s-ar întâmpla deloc. Este greu de apreciat acum dacă USR este un rău distructiv sau un rău necesar. Cineva trebuie să facă și opoziție în țara asta, pentru că în acea zonă nu se văd decât peneliști jalnici și triști, iar pesediștii zburdă vesel pe câmpiile pierzaniei țării. Totuși, întrebarea de bază rămâne: câtă nevoie avem de „luminații“ lui Chichirău și de violența lor, e rău cu rău, dar mai rău fără Chichirău?

The post E rău cu rău, dar mai rău fără Chichirău? appeared first on Cotidianul RO.

Ciorbea: Regele, cetățean român

Cotidianul: – Sunteți premierul care i-a redat Regelui Mihai statutul de cetățean român. Comuniștii, prin Petru Groza, lăsaseră problema extrem de complexă și de complicată. Printr-un act al lui Groza, Majestății Sale și altor membri ai familiei regale le fusese retrasă… naționalitatea, ca și cum aceasta ar fi putut fi vreodată retrasă. Motivul de care s-au agățat postcomuniștii pentru a nu-i permite să revină acasă și pe care l-au invocat obsesiv la începutul anilor ‘90 a fost tocmai acesta, că Regele nu ar avea… cetățenie română. Au fost dezbateri aprinse, s-a căutat o soluție și ea s-a găsit. Ați aplicat-o dumneavoastră în anul 1997.

Victor Ciorbea: – Da, s-a optat pentru varianta hotărârii de guvern. A fost o hotărâre de guvern. În anul 1997, fiind premier al României, am abrogat decizia din 1948. Guvernul României a emis Hotărârea numărul 29 din 21 februarie 1997, prin care s-a revocat Decizia Consiliului de Miniştri nr. 797 din 22 mai 1948, publicată în Monitorul Oficial (Partea I B) nr. 122 din 28 mai 1948. A fost un act juridic de o forță juridică egală cu cea a Hotărârii Consiliului de Miniștri a lui Groza. A fost una din rațiunile pentru care s-a optat pentru hotărâre de guvern și pentru abrogarea hotărârii Consiliului de Miniștri a lui Groza.

– Care au fost discuțiile din ședința de Guvern?

– Unul din partidele din coaliția de atunci nu a participat nici la primirea ce a avut loc câteva zile mai târziu, mai exact, pe 27 februarie 1997, la Palatul Victoria. Hotărârea de abrogare a actului lui Groza a fost adoptată pe 21 februarie 1997. Și hotărârea s-a dat în contextul în care mi-au fost adresate două memorii, unul al unor ONG-uri din străinătate și din țară, promonarhiste, și un altul al unor personalități monarhiste din țară, în frunte cu domnul Neagu Djuvara, cu mulți alții. Iar pe fondul ăsta au început discuțiile. Sigur că oarecum, în anumite dezbateri electorale, s-a cam făcut promisiunea asta și din partea CDR-ului. Nu știu cât vrea dl președinte Constantinescu să admită că ne-am implicat. Atunci, în primul moment, a stat și dânsul mai „low profile“ și l-a primit pe Rege, după 27, pe la începutul lunii martie 1997, când a dat o cină.

– Era președinte și îl primea pe Rege!

– Da, nu era deloc simplu. Însă, întorcându-mă la memoriile care au stat la baza acțiunii, a declanșării demersului, îmi amintesc că am avut inițial discuții și cu partidele, dar mai mult cu grupurile din ­Guvern, în funcție de apartenența la partidele politice. Am discutat cu miniștrii din PNȚ, din PNL, ­cu toți. PD s-a distanțat.

– Vă amintiți cum a fost exact acel moment?

– Hotărârea am „adjudecat-o“, în condițiile în care unii au ieșit din sală, știți cum făceau ei. Momentul cel mai spectaculos a fost în 27 februarie 1997, la şase zile după hotărârea de guvern. Când a venit Majestatea Sa, împreună cu Regina Ana, cu Principesa Margareta, cu Principele Radu – erau proaspăt căsătoriți –, însoțiți de alți reprezentanți din partea Casei Regale. La Palatul Victoria am primit pe Majestatea Sa Regele Mihai I, cu gardă de onoare, cu tot ceremonialul cuvenit unui șef de stat. Și după aceea a vizitat Palatul Victoria, a vrut să vadă inclusiv partea aceea unde avusese cabinetul Antonescu. Am fost pe urmă în sălile mai frumoase, restaurate, mai ales în sala cea mare, de la parter. Acolo am spus eu câteva cuvinte de bun venit, iar Majestatea Sa a afirmat, între altele, că „nu a venit în vizită, a venit acasă“. Și după tot ceremonialul acesta oficial, am oferit o masă la una din vilele de protocol, mi se pare Vila Lac 1. Au participat atunci și reprezentanții Casei Regale, dar au fost și domnul Ion Diaconescu, doamna Simina Mezincescu, miniștri și parlamentari PNȚ, a fost ceva mai multă lume.

– Și fără președinte, doar dumneavoastră.

– Fără președinte. La câteva zile, în martie, cum spuneam, a fost o cină privată, dată de președintele Emil Constantinescu.

– Era prima dată când intra Regele la Guvern. Era emoționat?

– Da, era chiar emoționat și mi se pare că a și spus-o. Și eu eram foarte emoționat, mai ales că aceea a fost prima întâlnire cu Majestatea Sa. După aceea, am fost la vila de protocol, apoi, după încă zece zile, am mai avut o întâlnire, chiar mai restrânsă, tot la o vilă de protocol. M-a șocat, m-a impresionat fantastic cât putea fi de simplu, cât putea fi de sincer, de direct, fără nicio urmă de resentiment sau de aroganță. Era un om extraordinar, îți intra direct la suflet fiecare cuvânt pe care îl spunea.

– Ce ați discutat atunci?

– Am abordat, inițial, lucruri obișnuite, mai ales că era perioada de început, nu trecuseră decât două luni de la începerea mandatului și sigur că se anunțau și reformele pe care ulterior le-am realizat. Am discutat puțin despre ceea ce vrem să facem, s-a interesat de toate problemele esențiale și în convorbirile ulterioare întotdeauna a fost preocupat care este atitudinea, care este reacția oamenilor, cum o duc oamenii. Sigur că am discutat și despre monarhie, despre sondajele de opinie, despre Casa Regală. Prin abrogarea Hotărârii Consiliului de Miniștri, în mod retroactiv i se recunoștea cetățenia Majestății Sale. Trebuie precizat că prin hotărârea lui Groza îi fusese retrasă naționalitatea Regelui. Era un abuz de neimaginat: naționalitatea nu poți să o iei niciodată unui om. Dar au luat naționalitatea, nu numai Majestății Sale, ci și a încă altor patru membri ai familiei, inclusiv Reginei-Mamă. Revocarea dispusă prin hotărârea noastră practic a fost considerată de toată lumea că are efect retroactiv și că Regele nu și-a pierdut niciodată cetățenia. De aceea, vizita pe care a făcut-o atunci Majestatea Sa Regele Mihai I a fost și prima vizită, după exil, în calitate de cetățean român „cu acte în regulă“, cetățean român care nu își pierduse niciodată cetățenia.

– Dacă nu se proceda așa, ar fi fost obligat să depună jurământul și să jure pe Constituție.

– Exact. Și nici n-a fost nevoie să facă cerere să i se redea cetățenia, aspect care este foarte important de subliniat. Acesta a fost un alt subiect al dezbaterii pe tema hotărârii, unii criticând faptul că nu a existat o cerere, că nu s-a urmat procedura „legală“. În contextul creat de noi, practic, hotărârea a produs efecte pentru toți membrii familiei Regale. Merită să menționez că hotărârea de abrogare împreună cu vizita, mai ales cu primirea aceea la Palatul Victoria, au fost evenimente publice, transmise de toate televiziunile de atunci, dar acum nu mai dau o secvență despre acele momente, cred eu, extrem de importante. S-a menționat atunci că decizia Guvernului ar fi dus la o creștere a sentimentelor promonarhice spre 30%. Am abordat cu Majestatea Sa și aspectele acestea în câteva cuvinte, dar atunci nu se dorea să intrăm în discuții care să fie pe urmă exploatate de opoziție sau de altcineva. De aceea, și Majestatea Sa a fost rezervat în declarații, a menționat doar aspectele esențiale, dar nu chestiuni care să poată fi răstălmăcite și interpretate că ar fi adus vreo atingere Constituției.

– Acum, că au trecut atâția ani, puteți să ne mai spuneți dumneavoastră din discuțiile confidențiale de atunci.

– Da, am avut în perioada aceea mai multe întrevederi, inclusiv la Palatul Elisabeta, unde am fost cu domnul Ion Diaconescu și ne-am întâlnit cu Majestatea Sa. Voia întotdeauna să știe direct care este situația în țară. Sigur că domnul Diaconescu îl secondase pe Seniorul Coposu și din punctul ăsta de vedere, al orientării promonarhice. Am discutat și care ar fi cea mai bună cale pentru viitorul Casei Regale și altele.

– Vă mai amintiți ce feluri de mâncare i-au pregătit cei de la bucătărie?

– Aveam la protocol pe domnul doctor Olteanu, care venise din Germania și avea un restaurant micuț în spatele Teatrului Național, unde găzduise conferințele de presă ale PNȚCD-ului în perioada ’94-’95, vreo doi-trei ani. Bucătarul a pregătit și sărmăluțe și lucruri tradiționale, dar a avut de rezervă și lucruri mai sofisticate. I-a întrebat pe membrii Casei Regale ce doresc. Îmi amintesc că Majestatea Sa a servit, la desert, tort de înghețată „Diplomat“ și că i-a plăcut foarte mult.

– V-ați asumat răspunderea și ați elaborat un act istoric nu numai pentru Rege, istoric pentru România.

– Sigur că aspectul istoric trebuie să-l analizeze istoricii. Eu am considerat în modul cel mai sincer și am spus tot timpul asta, că a fost un act absolut normal, firesc și, în același timp, necesar. Și constituțional și legal, sub toate aspectele. Inclusiv moral. Deci am apreciat că era întru totul de datoria noastră să adoptăm această hotărâre și evident că a fost pentru mine și alți colegi un moment de mare satisfacție, fiind vorba despre o datorie împlinită. Iar dacă în privința reformelor care s-au făcut în toate planurile – absolut orice domeniu, dacă îl luați, a fost supus reformelor atunci, chiar dacă unele sunt și acum contestate de unii și de alții –, hotărârea din 21 februarie 1997 cred că este, cel puțin aparent, apreciată de toată lumea. La fel și hotărârea de a atribui terenul pe care s-a construit Noua Catedrală de la Curtea de Argeș, unde își va găsi odihna Majestatea Sa, alături de Regina Ana.

Ce remarc însă în zilele acestea este că și dintre cei care au fost adversarii acestor demersuri dedicate Regelui sau care s-au opus cu vehemență, ori care au criticat la momentul respectiv, cu toată fermitatea, hotărârea luată, astăzi ar dori să-și atribuie merite. Adică și după atâția ani ar dori să se laude cu acel demers. A fost ceva absolut normal, firesc, și ar vrea să fie trecuți la capitolul autori sau cel puțin coautori. Poate că și sunt într-un fel, prin prisma faptului că și ei sunt tot români. Ei au și naționalitate și cetățenie. Regele nu avea. Și i-am redat-o.

Ulterior, în cei douăzeci de ani care au trecut de la acea dată, s-a văzut că decizia a avut un rol determinant și în reluarea misiunii istorice a Casei Regale a României.

The post Ciorbea: Regele, cetățean român appeared first on Cotidianul RO.

Memorialul Sighet a primit Marca Patrimoniului European

Memorialul Sighet este unul dintre cele nouă situri care marchează sau simbolizează lupta pentru istoria, integrarea, idealurile și valorile europene selectate pentru a primi titlul de patrimoniu cultural european (European Cultural Label).

Selecția a fost anunțată înaintea lansării Anului european al patrimoniului cultural la Forumul Cultural European. Celelalte sunt: siturile de patrimoniu muzical din Leipzig (Germania); complexul sinagogal de pe strada Dohány (Ungaria); Fortul Cadine (Italia); Biserica Javorca (Slovenia); fostul lagăr Natzweiler și lagărele adiacente (Franța și Germania); Bois du Cazier (Belgia); satul Schengen (Luxemburg) și Tratatul de la Maastricht (Olanda). Comisia va desemna siturile în mod oficial în luna februarie 2018, iar ceremonia oficială va avea loc în luna martie.

Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței de la Sighet este o instituție a memoriei care își propune să lege cele două Europe, de Est și de Vest, printr-o reală cunoaștere reciprocă. Nu putem să visăm la o Europă unită decât în măsura în care vom fi în stare să ne unim nu numai politicile, ci și obsesiile. Iar pentru Europa de Est, deci și pentru România, una dintre aceste obsesii este cea a suferinței pe care a îndurat-o în perioada comunistă și pe care o aduce ca pe o zestre patrimoniului european comun. Pentru că suferința este un patrimoniu. Trauma ultimei jumătăți a secolului trecut este transformată astfel într-un argument al unității Europei, suferința îndurată de fiecare fiind integrată patrimoniului comun.

Prin acordarea Memorialului de la Sighet a atât de înaltei distincții Marca Patrimoniului European, se produce în mod simbolic această profundă integrare nu numai a ideilor, ci și a amintirilor, și o reală recunoaștere a valorilor prin care ne înrudim.

Apartenența Memorialului la familia de situri care dețin Marca Patrimoniului European ne va ajuta să continuăm să prezentăm lupta pentru democrație și libertate a modelelor umane, morale și politice care sunt prezentate în Memorial și să promovăm necesitatea respectării unor idealuri și valori democratice comune prin cunoașterea experiențelor traumatice recente prin care Europa a trecut în secolul XX. Primul Memorial al Victimelor Comunismului și al Rezistenței, realizat în România sub egida Consiliului Europei, nu este un drum spre trecut, este un drum care trece prin prezent pentru a ajunge în viitor, iar Marca Patrimoniului European este cel mai frumos dar pe care puteam să-l primim în ajunul aniversării de 25 de ani de la înființare“, ne-a declarat Ana Blandiana, fondatoarea Memorialului Victimelor Comunismului și al Rezistenței.

Comisarul european pentru Educație, cultură, tineret și sport, Tibor Navracsics, a menționat: „Aștept cu nerăbdare să sărbătoresc cele nouă situri ce vor fi adăugate pe listă în timpul Anului european al patrimoniului cultural în 2018“.

Cheltuielile materiale pentru proiectarea și construirea Spațiului de Reculegere și Rugăciune au fost suportate de către Mihai Cârciog din Londra, care rămâne până în prezent principalul donator al Memorialului. Tot el a oferit anual și 30 de burse pentru ca tinerii să poată merge la Sighet și să învețe despre istoria suferinței românești.

The post Memorialul Sighet a primit Marca Patrimoniului European appeared first on Cotidianul RO.