Vrei să-ți menții silueta și în anotimpul rece? Iată ce alimente trebuie să consumi

Frigul a venit și parcă suntem tentaţi să consumăm mai multe alimente care ne pot îngrăşa. Specialiștii spun, nu înfometarea este secretul Specialiștii ne avertizează că nu este bine să ne înfometăm dacă dorim să slăbim și că putem să evităm acumularea kilogramelor, doar mâncând anumite alimente de sezon care ajută la arderea caloriilor. Soluţia […]

De ce ar trebui să bem zeamă de castraveți murați. Cercetătorii i-au descoperit proprietăți nebănuite

Oamenii de ştiinţă susţin că sucul de castraveți murați ajută la ameliorarea durerilor musculare, datorită concentrației ridicate de sodiu și oțet. Persoanele care au spasme musculare se simt mai bine după ce consumă acest suc, în comparaţie cu cele care beau apă, conform cercetărilor. Pentru a obține acest efect, este necesar să se consume doar […]

Mihaela Bilic distruge un mit: ”Zahărul nu este cel mai mare inamic al obezității!”

Mihaela Bilic a anunțat că nu consumul de zahăr duce la obezitate, ci prea multă carne. ”Prea multe proteine la vârsta de 4 ani= kilograme în plus la 7 ani. Dacă până acum dădeam vina pe zahăr și grăsimi pentru excesul de greutate, studiile recente arată că prea multă carne duce la obezitate. International Journal […]

Topul scumpirilor în noiembrie

Prețurile de consum au continuat să crească în luna noiembrie a acestui an, rata anuală a inflației urcând la 3,23%, de la 2,6% în octombrie, pe fondul scumpirii mărfurilor alimentare cu 3,88% și a celor nealimentare cu 4,12%, potrivit datelor Institutului Național de Statistică publicate marți.

Față de luna noiembrie 2016, prețul serviciilor a scăzut cu 0,10%.

„Rata medie a prețurilor de consum în ultimele 12 luni (decembrie 2016 — noiembrie 2017) față de precedentele 12 luni (decembrie 2015 — noiembrie 2016), calculată pe baza IPC, este 1,0%. Determinată pe baza IAPC, rata medie este 0,9%”, precizează INS.

Față de luna octombrie a acestui an, prețurile au urcat cu 0,66%, în noiembrie, în condițiile în care mărfurile alimentare au fost mai scumpe cu 0,57%, cele nealimentare cu 0,86% iar serviciile cu 0,33%.

Prețul ouălor a crescut cu aproape 30%, iar cel al untului cu 7%, în timp ce combustibilii s-au scumpit cu 2,7%, iar tutunul și țigările cu circa 2%, în noiembrie față de luna anterioară, potrivit INS.

La capitolul mărfuri alimentare, fructele proaspete s-au scumpit cu 2,2%, laptele și produsele lactate au costat mai mult cu 1,35%, prețul untului a crescut cu 6,9%, iar cel al ouălor s-a majorat cu 29,2%, în noiembrie 2017 față de octombrie 2017.

La capitolul mărfuri nealimentare, prețul combustibililor a crescut cu 2,7%, iar tutunul și țigările s-au scumpit cu 1,9%, în noiembrie comparativ cu luna trecută.

Serviciile de transport aerian au costat, în noiembrie, cu 0,7% mai mult decât în octombrie și cu 20,8% mai mult decât în decembrie 2016.

Banca Națională a României (BNR) a revizuit în creștere la 2,7% prognoza de inflație pentru finalul acestui an, de la 1,9% anterior.

Pentru finalul anului 2018, BNR estimează o rată a inflației de 3,2%, similar prognozei anterioare, iar pentru finalul celui de-al treilea semestru din 2019 se așteaptă la o rată a inflației de 3,1%.

 

The post Topul scumpirilor în noiembrie appeared first on Cotidianul RO.

De unde vin miturile

Suntem (r)atașați de branduri și pentru un alt motiv, mult mai profund, înrădăcinat în subconștientul nostru colectiv.

Prin imaginație creăm mituri comune, colective, care ne determină sau ne dau motive să cooperăm, să planificăm, să facem scenarii și strategii. Echipa „noastră“ se construiește în jurul mitului nostru comun. Forța unuia singur nu mai înseamnă nimic față de forța mulțimii indivizilor care constituie grupul. Așa se mișcă munții, așa se schimbă lumea. Miturile, cu toate (ne)adevărurile lor, sunt civilizatoare. Un număr mare de străini pot coopera cu succes prin intermediul credinței în mituri comune. Aceste mituri, chiar și cele false, dar mai ales religia și misterul care însoțesc întotdeauna ritualurile religioase și pelerinajele, nu numai că sunt utile pentru civilizație, sunt chiar vitale.

Cine este mai de încredere?

Deși miturile există numai în imaginația comună a oamenilor, aceasta nu înseamnă deloc că ele sunt mai puțin reale decât lucrurile palpabile. În definitiv, nimeni nu poate spune cum arată și cum poate fi capturată o emoție, o fațetă ori o caracteristică a unui gând sau o amintire, dar suntem pe deplin conștienți că ele există, de vreme ce nu numai că ne influențează și ne jalonează viață, ci chiar ne definesc. Viața întreagă este compusă din evenimente, iar evenimentul nu este nimic altceva decât un fapt istoric, obiectiv, de care legăm emoții și amintiri. Și, în orice caz, o realitate imaginată sau imaginară nu este, totuși, o minciună. E ceva în care, individual sau colectiv, toți oamenii cred, fără excepție. Banii sunt încredere, statul este încredere, dreptul este încredere, religia este încredere. Pentru astfel de realități imaginative se duc războaie și se negociază pacea. Dacă credința comună persistă, realitatea imaginată exercită o forță coercitivă, eficientă, în lumea reală, lume care se modifică și se distorsionează ca urmare a acestei forțe, exact la fel cum gravitația distorsionează continuum-ul spațio-temporal. De altfel, mai ales când „profetul“ este notoriu, odată ce un lucru, un concept, o serie de fapte sau de istorii imaginate sunt numite, ele există deja. O astfel de profeție se împlinește prin simplul fapt că e rostită.

Cooperarea socială este cheia supraviețuirii și reproducerii noastre. Nu degeaba se spune că e nevoie de un sat întreg pentru a crește un copil. Creșterea și educarea copiilor cer ajutor constant din partea comunității, la fel și creația brandurilor și creșterea economică sustenabilă.

Coeziune prin mituri

Miturile stimulează și permit cooperarea. Miturile dau coeziune unei colectivități sau unei tipologii de indivizi complet străini unii de alți, dar cu „gusturi“ sau obiceiuri de consum comune. Sub efectul miturilor, colectivitatea care crede în ele poate face lucruri pe care individul, văzut dintr-un punct de vedere singular, nici măcar nu și le-ar putea imagina. Energia fizică și emoțională emanată de grup, strategiile și proiectele colective, istoria comună și idealurile împărtășite dau reziliență nu numai colectivității, ci chiar majorității membrilor acestora, dintre care unii pot dăinui în mentalul și emoționalul colectiv chiar și după trecerea în neființă. Un exemplu de astfel de comunități reziliențe este poporul evreu, care a supraviețuit și a prosperat prin mituri, prin cuvinte, prin istorii și idealuri comune, în ciuda tuturor vicisititudinilor istorice, a persecuțiilor și a pogromurilor repetate de-a lungul veacurilor.

Lumea umană, inclusiv cea postmodernă, funcționează exact pe această bază, a realității imaginate. Adevărul este că marile corporații sau micile societăți de familie sunt persoane juridice, adică ficțiuni juridice create ca tehnici de limitare a răspunderii asociaților, dar uităm mereu că avem de-a face cu niște ficțiuni, și nu cu persoane fizice, naturale, întrucât, de circa 300 de ani ne-am obișnuit atât de mult cu aceste entități ficționale, încât nu mai reușim să percepem ficțiunea, care a devenit banală, trivială, încastrată în cotidian.

Ce este brandul

Brandul, ca și miturile civilizatoare, inclusiv cele religioase, este o ficțiune, un concept existent doar în imaginația noastră colectivă, fără corespondent în realitatea obiectivă. Brandul este un produs al imaginației noastre colective care suprapune realității palpabile aura alchimică a unui mister creator de plus-valoare a produselor și serviciilor comercializate de sau în numele proprietarului brandului, un mit care face din brand un adevărat „obiect magic“, cu atât mai puternic cu cât este mai extins teritorial și mai rezilient în timp, un „obiect“ capabil să extragă energia și entuziasmul, plus banii de achiziție, de la un număr foarte mare de oameni.

Brandul este un mit care face posibilă cooperarea și aliniază sau aglutinează oamenii, prin efectul încrederii colective, în jurul său. Brandul facilitează alegerea unor produse sau a unor servicii, în momentele în care alegerea este dificilă sau presupune consum de energie și de timp, pe care consumatorul nu le are. Brandul poate să dea valoare unei afaceri, unei locații sau regiuni geografice și, în continuare, să le faciliteze dezvoltarea. Spre exemplu, brânzeturile și vinurile franțuzești sau italiene sunt mai valoroase nu neapărat pentru că sunt mai calitative decât cele americane, ci pentru că sunt aureolate de o denumire de origine și de o tradiție seculară. Mașinile germane sunt mai valoroase decât cele sud-coreene nu pentru că ar fi mai oneste și mai prietenoase cu mediul, ci pentru că beneficiază de faima preciziei și rectitudinii morale germane (greu pusă la încercare de cazurile Volkswagen, Airbus, Siemens, Deutsche Bank etc., unde s-au aplicat amenzi penale enorme pentru manipularea pieței, corupție și practici evazioniste). Sub un brand lucrează foarte mulți oameni, de diverse specializări, se perfectează și se execută milioane de contracte, se organizează rețele de distribuție cu show-room-uri și magazine, se face lobby și propangandă, se scriu și se modifică legi, se fac sau refac construcții și rețele de infrastructură și, cu toate acestea, brandul rămâne o ficțiune, o realitate imaginară, diferită de realitatea palpabilă, dar o realitate cu puterea de a face oamenii, chiar străini unii de alții, chiar complet diferiți din punct de vedere cultural și religios, să coopereze. Între impulsul de a coopera generat de această aura alchimică imprimată produselor și serviciilor comerciale și imaginația stârnită de totemul șamanului, trebuie s-o recunoaștem, nu există o diferența de gen, ci doar de specie.

Brandul ca specie a mitului

Cum brandul este o specie a mitului, înseamnă că acesta poate stimula cooperarea, având capacitatea de a extrage energiile (și banii…) și de a canaliza eforturile întru crearea și comercializarea unor bunuri sau servicii palpabile.

Nu e dificil să spui povești, ci să îi convingi pe ceilalți să le creadă și, sub influența poveștii, să coopereze. Dacă reușește să convingă, povestea sau mitul capătă puteri enorme, dând oamenilor care cooperează sub magia poveștii sau a mitului imense puteri în atingerea unor scopuri comune, infinit mai mari decât puterea individuală a fiecăruia dintre ei. Milioanele sau miliardele de indivizi care, sub puterea acestui scop comun, cooperează, fac ca individul sau grupurile mici să devină insignifiante în masă mare. De aici rezultă și unul din marile riscuri ale miturilor și ale brandurilor – indivizii se pot pierde în mulțime, pot renunța la efortul pentru propria propășire și pot abandona sentimentul responsabilității. Dincolo de bine și de rău este un câmp nesfârșit al deșertăciunii.

The post De unde vin miturile appeared first on Cotidianul RO.

Cerc vicios și manipulare

În goana după acumularea de valoare a brandurilor și capturarea consumatorilor în acest cerc vicios autogenerat, manipularea și propaganda deceptivă au devenit o regulă căreia nici măcar cei care ar intenționa să se mențină onești și loiali nu îi mai pot scăpa.

Fără a mai implica o garanție intrinsecă a calității, comercializarea unor produse și servicii aureolate de un brand sub imperiul „principiului“ concentrării atenției și a bugetelor pe profitul rapid și supradimensionat (easy money) au devoalat practici înșelătoare, agresiuni asupra sănătății și siguranței economice a consumatorilor, vătămări grave și ireversibile ale mediului înconjurător, precum și neașteptate și urâte fapte de corupție.

Cum se explică totuși faptul că ne menținem angajamentul față de branduri, continuând să cumpărăm produsele și serviciile comercializate sub aceste ficțiuni sau realități imaginative, chiar și când avem dubii relative la calitatea produselor și la onestitatea comerciantului?

Despre angajament consecvent (și consistent)

Dacă alegem un brand despre care există dubii relative la securitatea produselor și la calitatea acestora, precum și bănuieli relative la etică și ecologia fabricării produsului ori ale consecințelor consumului acestora, este pentru că alegem, de fapt, apartenența la un grup și alegem să achiziționăm iluzoria siguranță economică dată de această apartenență.

Chiar dacă miturile, credințele, convingerile, certitudinile și prejudecățile unui grup de indivizi sunt greșite și chiar dacă restul persoanelor neafiliate nu sunt un pericol real pentru grup, membrii grupului vor detestă în comun outsider-ii, cu orice ocazie ivită, vor adopta ca valori proprii, emoționale, toate „valorile“ grupului și nu vor renunța de bunăvoie la aceste „valori“, indiferent de argumente. Acest blocaj emoțional sau oligorațional este generat de regulă de atașamentul și angajamentul consecvent (și consistent) față de aceste „valori“, dar mai ales de nevoia de siguranță și de teama fiecărui membru al grupului de a nu fi calificat drept „trădător“.

Un exemplu bun de alegere a apartenenței la un grup în locul sănătății și al confortului financiar propriu este cel al „grupului“ de fumători. Aceștia, indiferent de calitatea și volumul informației relative la efectele nocive ale tutunului, indiferent de duritatea și caracterul explicit al reclamei vizuale care se face chiar pe pachetele de țigări, în vederea descurajării fumatului, și indiferent chiar de interdicția de a fuma în spații publice și de sancțiunile care se pot aplică, vor continuă să își diminueze zilnic bugetul ca să cumpere țigări și să își pună în pericol sănătatea proprie și a celor din jur ca să fumeze. Fumătorii sunt un grup cu valori proprii, având nenumărate motivații pentru care, în ciuda avertismentelor asupra riscurilor, acest obicei este bun, fiind zugrăvit ca un obicei dezirabil și pentru terții doritori să adere la club, inclusiv copiii preadolescenți. Iar proprietarii brandurilor de țigări, mai ales pentru că li s-a interzis reclama în spațiile publice, nu doar că sunt conștienți de acest mecanism, ei chiar se bazează pe el, întrucât un mit al libertății (reprezentat de cowboy-ul din vechile reclame la țigările Marlboro) nu dispare odată cu creatorul său. Și continuă să vândă, iar statele continuă să încaseze TVA și accize din acest consum nociv pentru sănătatea publică și pentru fondurile de asigurări sociale de sănătate. Chiar dacă fumătorii nu ar accepta un astfel de adevăr, cei în cauză sunt cu mult mai predispuși decât nefumătorii la diverse afecțiuni cronice, care necesită, evident, costuri cu medicamentele și tratamentele. Situația este similară în cazul celor care consumă frecvent alcool, precum și în cazul consumatorilor de suplimente alimentare și de potențiatori de efort, proteine, minerale și alte substanțe utilizate de sportivii de performanță, pentru a fură startul în competițiile sportive (front running), sau de unii dintre „sportivii“ care frecventează sălile de fitness, grăbiți să obțină efecte rapide în operațiunea de personal body sculpting. Toți aceștia au grupurile lor, cu valori și reguli proprii.

Pierderea unei cărămizi a propriei personalități

Faceți comparație între consumatorii unor produse riscante în mod natural sau ai unor produse ce se vând mulțumită unui brand, pe de-o parte, și suporterii echipelor de fotbal, pe de altă parte. Pe stadion sau la TV, în timpul meciului toată mulțimea de suporteri și spectatori se împarte în „noi“ și „ceilalți, adversarii“. Succesul echipei „noastre“, real sau imaginar, este și succesul nostru. Toate violențele verbale și chiar fizice se „justifică“ prin această apartenența la grup și prin această nostrificare a succesului. În viață reală, în afară stadionului adversarii pot fi total indiferenți unii altora sau chiar prieteni apropiați, rude și vecini. Mai mult, vedetele sportive pot fi admirate necondiționat când nu lupta contra echipei „noastre“, dar sunt ținta tuturor invectivelor și violențelor verbale sau afuriei noastre dacă joacă împotriva echipei preferate. Exact la fel se întâmplă atunci când, în ciuda riscurilor curent transformate în fapt sau a dovezilor manipulării, cum a fost neașteptata „operațiune“ de trucare a testelor de emisii de oxizi de azot ale motoarelor diesel Volkswagen, continuăm să cumpărăm țigări, alcool, suplimente alimentare și mașini Volkswagen cu motoare diesel care au emisii de zeci de ori mai mari decât cele rezultate la testele trucate.

Profesioniștii persuasiunii și constructorii de mituri

Lipsa apartenenței la un grup determină senzația de goliciune sau de fracționare emoțională, prin pierderea unei cărămizi a propriei personalități.

Oricât de cinic ar suna, este limpede că există o mare masă de consumatori care nu achiziționează din rațiune, ci din motive emoționale sau stereotipice. Teama sau nevoia de apartenență la un grup ne fac docili și reclamă construcția unor spații sigure. Profesioniștii persuasiunii și constructorii de mituri ne livrează în mod curent răspunsuri la aceste cerințe. Dacă gândirea liberă și efortul propriu înseamnă erezii, deci pericole, a te refugia în astfel de pântece artificiale (artificial wombs) și spații sigure îngrădite (safe haven) înseamnă, în schimb, a cumpăra apartenența și garanția siguranței față de urgia elementelor exterioare ostile și generatoare de teamă. Deși este o „garanție“ a unei siguranțe iluzorii, totuși, prin efectul de placebo refugiul găsit în spatele unor garduri reale sau virtuale are efecte taumaturgice, tămăduitoare. Și de aceea preferăm să achiziționăm produse și servicii comercializate sub aura mitologică a unui brand, în dauna unora despre care nu avem nicio istorisire, nicio narațiune, ci doar perspectiva riscantă de a le testa noi înșine, fără scutul sau garanția zidurilor mitologice în spatele cărora ne refugiem.

Oricât de ipocrită ar fi democrația actuală, este evident că, cel puțin în plan psihologic, precum și în planul moravurilor și al cutumelor, tratăm oamenii care nu sunt din „echipa“ noastră ca fiind implicit vinovați de orice faptă rea a unora dintre membrii „echipelor“ lor. La nivel implicit, lăuntric, suntem segregaționiști, ne construim garduri sau ziduri înconjurătoare menite a ne hrăni iluzia siguranței și a eliberării de frica de străini și de viitor.

Dacă europenii sunt grijulii cu imaginea democratică a societăților lor, fără a fi prea preocupați de ceea ce se află dincolo de fațada frumos decorată, în China contemporană nu există asemenea scrupule menite a salva aparențele. Așa cum rezultă din presă recentă, populara republică a Chinei, condusă încă de un partid comunist și de o ideologie egalitaristă, a pus în discuție un proiect de lege care va împărți cetățenii în funcție de „ratingul comercial“ al fiecăruia, rating pe care statul îl va stabili în funcție comportamentul de plătitor al facturilor la utilități, al ratelor de credit sau al datoriilor la stat, în funcție de preferințele afișate pe Internet, de mediul în care socializează, de ideile pe care le împărtășește, de prietenii pe care și-i face, de fidelitatea față de locul de muncă, în dauna fidelității față de familie și comunitatea originară și, desigur, în funcție de fidelitatea față de stat și de ideologia sa majoritară, oficială. Pe baza acestor scoruri de cetățean, nu numai că unele credite și servicii vor fi sau nu accesibile, dar și angajarea sau mișcarea rezidențială vor fi ordonate și țintite și, mai ales, socializarea și relațiile umane, inclusiv cele de prietenie, vor fi ghidate de încrederea (sau lipsa acesteia) punctajelor de cetățean. Cetățenii cu scoruri mici nu vor mai putea fi angajați în administrație, justiție sau armată, nu vor mai putea intra în unele incinte (cluburi de golf, stadioane, restaurante), nu vor mai putea călători în străinătate și nu vor mai putea să își dea copiii la grădinițe sau școli bune, ci doar la cele care le sunt dedicate. Să ne reamintim, în plus, că în China „populară“ timp de peste 30 de ani a existat regula copilului unic, conform căreia o familie nu putea avea decât un singur copil. Culmea este că, așa cum rezultă din presă, există deja milioane de chinezi care au aderat la acest sistem de rating de cetățean, întrucât marile întreprinderi IT chineze, cum ar fi site-ul de vânzări online Alibaba (comparabil ca extensie globală și cifră globală cu amazon.com), îl promovează deja ca pe un joc la care participanții pot primi puncte care le conferă apartenența la clubul select al jucătorilor și facilități la cumpărarea unor produse. Obediența acestor jucători se obține, cel puțin aparent, în mod voluntar, de vreme ce nimeni nu îi determină să participe la joc. Obediența prin frică, specifică regimurilor dictatoriale vetuste, mai puțin grijulii cu privire la imaginea proprie, este înlocuită cu obediență prin joc. Nimeni nu se mai întreabă dacă nu cumva această voință a fost construită cu tact, pe baza unui scenariu de exploatare a vulnerabilităților oamenilor obișnuiți, sădindu-le în subconștient „nevoia“ de a juca și a obține puncte. Cert este că, prin joc, o activitate umană banală, trivială chiar, poate ajunge la o organizare segregațională a societății, o societate „perfectă“ a albinelor umane, împărțite pe stupi, iar interiorul stupilor, pe regine, doici, trântori și mai multe feluri de muncitori, care nu pot călători în afara ariei de influență a stupului. Cine nu și-ar dori o astfel de viață, cine nu ar da bani și timp personal pentru a fi membru mândru și încântat al unei asemenea distopii?

Dar nimeni nu este puternic și rezilient de unul singur, oricât safe haven și-ar fi edificat.

Înscrierea în trend

În plus, preferința pentru branduri ne scutește de o alegere, dificilă în condiții de criză, tulburare sau grabă. A gândi este complicat, a gândi și a se exprima liber este periculos, a alege cere timp și consum de energie. Este mai comod ca altcineva (sau chiar altceva, un altgoritm, o inteligență artificială, un sistem de tranzacționare sau de plăți) să „gândească“ și să „aleagă“ pentru toți cei puși în siguranță prin segregarea pe criterii de apartenență la un grup și ocrotire față de străinii ostili sau față de intemperii. Este o siguranță iluzorie, dar „merită“ cumpărată, pentru că este mai eficientă înscrierea în trend, acționând în sincron cu alții, într-o plăcută dezindividualizare și blurare a identității, care permit atât o diluare a răspunderii proprii în oceanul mulțimii care gândește la fel, cât și o taumaturgică învinovățire colectivă, prin asociere, a tuturor celor care nu gândesc la fel, în compensația propriei responsabilități.

The post Cerc vicios și manipulare appeared first on Cotidianul RO.

Creșterea economică, pe baza consumului

În perioada ianuarie-septembrie 2017, Produsul Intern Brut (PIB) a fost de 596,782 miliarde de lei, în creştere cu 7% faţă de perioada similară din 2016, consumul contribuind cel mai mult la această creștere, urmate de investiții, arată datele comunicate marți de Institutul Național de Statistică (INS).

Astfel, potrivit INS, din punctul de vedere al utilizării PIB, creşterea s-a datorat în principal cheltuielii pentru consum final al gospodăriilor populaţiei, al cărei volum s-a majorat cu 9,7% contribuind cu +6,1% la creşterea PIB și formării brute de capital fix, cu o contribuţie de +0,8%, consecinţă a creşterii cu 3,8% în volum.

„O contribuţie negativă la creşterea PIB a avut-o exportul net (-0,6%), consecinţă a creşterii cu 9,6% a exporturilor de bunuri şi servicii corelată cu o creştere mai mare a volumului importurilor de bunuri şi servicii (10,8%)”, a mai arată INS.

Contribuţii pozitive mai importante au avut în ramurile economiei următoarele ramuri:
– Industria (+1,8%), cu o pondere de 23,2% la formarea PIB şi al cărei volum de activitate s-a majorat cu 7,6%;
– Sectoarele de comerţ cu ridicata şi cu amănuntul, repararea autovehiculelor şi motocicletelor, transport şi depozitare, hoteluri şi restaurante (+1,6%), cu o pondere de 18,2% la formarea PIB şi al căror volum de activitate s-a majorat cu 8,7%;
– Agricultura, silvicultura şi pescuitul (+1,1%), cu o pondere mai redusă la formarea PIB (4,9%), dar care au înregistrat o creştere semnificativă a volumului de activitate (24,3%);
– Activităţile profesionale, ştiinţifice şi tehnice, activităţile de servicii administrative şi activităţile de servicii suport (+0,7%), cu o pondere de 7,1% la formarea PIB şi al căror volum de activitate s-a majorat cu 9,8%.

În ce privește cifra de afaceri din comerţul cu amănuntul, cu excepţia comerţului auto, aceasta a crescut în primele zece luni din 2017 faţă de perioada similară din 2016 atât ca serie brută cât şi ca serie ajustată cu 10,2%, respectiv cu 9,2%, mai arată datele publicate marți de INS.

 

 

The post Creșterea economică, pe baza consumului appeared first on Cotidianul RO.

Atașamentul față de brand

Alegem să consumăm produse sau servicii purtătoare ale unui brand pentru că, subliminal, ne încredem în calitatea acestora, superficial probată de reziliența în timp a brandului și de numărul mare de alte persoane care obișnuiesc să consume aceleași produse sau servicii.

A se observa că este vorba despre încredere în această calitate (doar superficial probată), și nu despre o calitate certă, obiectiv indeniabilă. De altfel, produsele și serviciile ce beneficiază de aura unui brand nici nu sunt neapărat de cea mai înaltă calitate. Alternativele ar putea fi mult mai bune. Dar când alegem aceste produse sau servicii, și nu alternativele, o facem din atașament față de brand. Nu există o reală alegere între un produs sau serviciu comercializat fără haloul unui brand și cel comercializat sub certificarea unui brand.

Alegerea între branduri

Dacă brandurile ar fi suficient de diversificate și reziliente, alegerea între branduri a unor produse sau servicii de același fel ar putea fi o soluție suboptimală, dar mulțumitoare pentru un consum informat, sănătos și ferit de riscuri. Numai că numărul și diversitatea brandurilor s-au redus la niveluri incredibil de mici și în ritmuri incredibil de rapide în ultimii ani, unele megabranduri capturând porțiuni enorme ale piețelor.

A devenit realmente dificil să nu alegi un brand.

Spre exemplu, mai mult de 95% din programele de editare de texte, fie pe calculatoare profesionale, fie pe calculatoare personale, sunt comercializate sub brandul Microsoft Office, care aparține Microsoft corp. Cei mai mulți utilizatori obișnuiți de software nici măcar nu mai au conștiința faptului că există programe alternative de editare. Faptul că, de mai multe ori în ultimii ani, Comisia Europeană a sancționat Microsoft pentru practici comerciale agresive în domeniu, pe motiv că obligă utilizatorii ca, odată cu instalarea sistemului de operare Windows, să achiziționeze și programul de editare Microsoft Office sau alte softuri adiționale, în caz contrar calculatorul neavând nicio utilitate în domeniul monopolizat de acele softuri, nu a dus la reducerea volumelor de vânzări ale brandului respectiv, ci dimpotrivă. Utilizatorii s-au obișnuit într-o asemenea măsură cu acest software, încât e complicată chiar și conceperea planului de a trece la un alt sistem de operare a computerului. De altfel, sistemul Microsoft este făcut în așa fel încât să nu permită compatibilizarea din mers cu alte softuri de editare, iar configurația sistemului Microsoft este protejată de un arsenal de drepturi de proprietate industrială efective la nivel global, care fac imposibilă upgradarea (inovarea) sistemului altfel decât prin resetarea periodică, de la distanță, făcută cu sau fără acordul utilizatorului, de către Microsoft. Similar stau lucrurile în cazul sistemelor de operare ale smartphone-urilor, precum și al multor alte produse tehnologizate.

Valorile acestor branduri, care nu se confundă cu valoarea cumulată a produselor și a serviciilor comercializate sub aura acestor branduri, au atins în ultimii ani cote astronomice, averea deținătorilor lor crescând elucubrant. Inegalitatea economică ce rezultă din acest proces implacabil de concentrare a resurselor economice și a avuției în jurul unor branduri care devin din ce în ce mai puține și deci de neînlocuit nu numai că determină situații absurde, dar a ajuns să afecteze chiar fundamentele economiei capitaliste de piaţă (1).

Colectarea de informații

Compania care deține brandul Facebook, spre exemplu, a ajuns în numai trei ani de la listarea la bursa de valori din New York la o capitalizare bursieră de 400 miliarde dolari, în condițiile în care are doar 21 de mii de angajați, „comerțul“ acestei companii constând în colectarea unor informații puse de utilizatori de bunăvoie la dispoziția sa și din administrarea schimbului de informații puse gratuit la dispoziție de utilizatorii sistemului de socializare online, un sistem creat în urmă cu doar 12 ani și care numără, în prezent, peste 1,2 miliarde de utilizatori.

Cum se „înghit“ firmele rivale

Stând pe un uriaș munte de lichidități, Facebook a putut achiziționa sisteme rivale de socializare online, cum ar fi Instagram, precum și servicii derivate, cum ar fi sistemele de mesagerie instantanee pe Internet WhatsApp și Messenger (sisteme care, între timp, au devenit și vehicule de comunicare verbală sau video). Sistemele rivale, cum ar fi MySpace sau Hi5, notorii pe piață în urmă cu mai puțin de 10 ani, au dispărut deja, doborâte de efectul Facebook. Spre comparație, lanțul american de hipermagazine Wallmart are o capitalizare bursieră de doar 221 miliarde dolari, la un număr de 2,5 milioane de angajați, care lucrează în zeci de mii de locații în întreaga lume. Dacă Facebook utilizează gratuit informații puse la dispoziția sa de bunăvoie de utilizatori, pe baza acestor informații (adică materia prima utilizată de acest fabricant de iluzii și realități virtuale) făcând cifre enorme de afaceri din publicitate, fără a plăti vreun fel de taxă sau impozit pe aceste miliarde de cadouri primite zilnic de la utilizatori, Wallmart are costuri logistice, de personal, de reclamă, plătește impozite și taxe și, în ciuda multiplelor și gravelor păcate proprii care distorsionează de mulți ani economia mondială, își probează utilitatea economică, socială și chiar culturală, prin însăși enorma extensie teritorială a hipermagazinelor sale, care permit aprovizionări în volume foarte mari și deci vânzări la prețuri pe care consumatorii și le pot permite, precum și popularizarea unor sărbători, tradiții sau curente culturale alternative.

Gaură economică neagră

Un brand mare, cu extensie globală, odată creat și consolidat, devine o adevărată gaură neagră economică, gravitația sa enormă atrăgând „natural“ tot ceea ce se află în vecinătatea sa (2), făcând captivi consumatorii și distrugând concurenții, cu tot cu diversitatea produselor și serviciilor comercializate de aceștia. Pe de altă parte, foarte multe branduri „independente“ sunt achiziționate de proprietarii marilor branduri nu pentru a fi exploatate în continuare și diversificate, ci pur și simplu pentru a fi eliminate ulterior de pe piață, de unde rezultă încă o nouă modalitate de concentrare a averii și a puterii proprietarilor megabrandurilor asupra pieței.

(1) Procesul de concentrare a averilor și a resurselor a condus, așa cum remarcă David Harvey („Șapte contradicții și sfârșitul capitalismului“) la apariția „copiilor săraci ai Americii“, ceea ce, în condițiile în care SUA reprezintă încă cea mai bogată țară din lume și cea mai puternică economie, înseamnă, pur și simplu, „nebunia rațiunii economice“ și inexorabilul sfârșit al capitalismului așa cum îl știm. O scurtă recenzie a acestei cărți se regăsește în presa britanică recentă. A se vedea https://www.theguardian.com/books/2017/nov/01/marx-capital-and-the-madness-of-economic-reason-review.

(2) În cartea sa „Lebăda neagră“, Nassim Nicholas Taleb denumea această atracție gravitațională contrară fundamentelor economiei capitaliste de piață liberale „Efectul Matei“, prin extrapolarea unui pasaj din Evanghelia după Matei care profețea că celui ce are, i se va mai da, iar celui ce nu are decât puținul necesar subzistenței, i se va lua și ceea ce are.

The post Atașamentul față de brand appeared first on Cotidianul RO.