Tu să nu crezi, popor, ceea ce vezi…

„Am dat afară din ministere iubitele lor ca naiba, ca să băgăm tot acolo iubitele noastre angelice” (semnat: doi intelectuali publici, foarte cunoscuți)

Tu să nu crezi, popor, ceea ce vezi… Tu să nu crezi în imaginile cu oameni scoși din Spitalul Foișor, aduși pe targă și înghesuiți între perne, prin autovehicule particulare, în crucea nopții!
Să nu crezi în gros-planurile cu mămăițe mergând șontâc-șontâc!, cu cadrul, până la autoturismele în care nu știu cum să-și așeze piciorul bolnav.
Să nu crezi în femeia întinsă și strângându-și, tulburată, poșeta la piept, neștiind încă unde va fi dusă. Și nici în branulele acoperite ca niște movilițe caraghioase crescute pe piele. Toate acestea sunt doar pentru „impresia artistică”.
Nimic din ceea ce vezi nu se întâmplă. E o glumă, popor… tu ești la „camera ascunsă” și va țâșni, în curând din întuneric Vlăduț Voiculescu, într-o rochiță frumoasă, scuturând palmele și urlând „Surprise! Surprise”! și-o să râdem cu toții, inclusiv pacienții, cei care erau cât pe ce să creadă că ar fi chiar „pe bune”!
Ce ușurare! Hai, înapoi în spital, că doar n-ați crezut că se pot face astfel de rechiziționări sălbatice, la vreme de pace…

Avem, dragă, spații destule pentru ca să tratăm viroza secolului! La ce ne trebuie Spitalul „Foișor”? Cum să nu avem „facilități” Covid? E o glumă, zău! Doar l-ai văzut, popor, într-o frumusețe de „facilitate” de-asta, pe președintele tău vorbind, fermecat, cu un robot și aflând cu încântată uimire, în direct și la o oră de vârf, că mai există mașinării perfecte, asemenea lui, în Univers!
Nimic nu ne lipsește. Avem ca ministru al Sănătății o duduie fotogenică și drăgălașă, care-și schimbă poza nostimă de profil, de pe Facebook, cu una și mai nostimă ori de câte ori arde, cu flăcări vesele, câte un spital din România, cu pacienți cu tot, asta ca să dea un semnal de optimism și încredere cetățenilor români!

Dacă te întrebi ce caută această duduie în fruntea Ministerului Sănătății am să-ți răspund că trebuie să avem grijă la „egalitatea de gen”! De aceea e necesar să ungem domnișoare sfielnice în fruntea trebii, ca să le dăm și lor șansa de a închide secția autohtonă de transplant pulmonar și de a trimite, pe bani frumoși, pacienții pe alte meleaguri! Căci pacienții „e marfă”, nu altceva!

Pacienti Spital Foisor 9-04-2021

Poate mai știi, popor, cum Usereul-Plus și Peneleul-Minus au înfierat cu înaltă mânie proletară modul în care „ciuma Roșie” și-a angajat amantele prin ministere… Iar dacă ai uitat, pot să-ți amintesc o secvență din 2016: „Ați lăsat ministerul cu toți directorii angajați temporar ca să vă puteți numi acolo gagici și mai știu eu ce. În minister toți erau pe funcții de conducere temporar, nimeni nu era stabil. P.S..D și-a pus amantele în funcții!”[1]. Și asta nu e tot.

Tema a fost reluată, cu patos, și în 2019, pe fundalul luʹ „Guvernul meu”: „Nu dăm afară oameni care-și fac treaba, dar ați umplut ministerele, instituțiile cu pile, amante, cunoștințe, rude… tot felul de politruci pe care-i plătim degeaba, pentru că ei nu știu să facă nimic. Da, clientela P.S.D. nu mai are ce căuta în ministere!”[2]. Așa e! Nu iubita sau amanta oricui trebuie să ocupe un loc de frunte într-un minister. Amantele luʹ „Ciuma Roșie” nu au competența necesară! Totul este să fii iubita cui trebuie, iar nu așa, fără nicio rânduială! Un om serios, dă dreapta, votant U.S.R.-P.L.U.S., poate să o promoveze pe duduia Vlăduț, căci acela știe ce știe… de exemplu, Liiceanu Gabriel, care și-a găsit în Vlad Voiculescu sufletul pereche:

„Vă dau un exemplu. M-am îndrăgostit la un moment dat de cel care a fost ministrul Sănătății în guvernul tehnocrat. Mi se părea că e angelic și l-am băgat în edificiul meu afectiv. Indiferent că el știe sau nu. E un om minunat!”[3]. Ca să nu mai spun că este o iubită împărțită între Liiceanu și Cărtărescu, care și dânsul vrea să-și proptească iubirea în minister: „Vlad Voiculescu la Sănătate! Cât mai e timp!”[3]

Ei, vedeți? Iubitele și amantele luʹ „Ciuma roșie”, prin ministere, erau de toată jena… Cu totul altceva sunt iubitele angelice și de-o maximă competență ale lui Liiceanu Gabriel și Mircea Cărtărescu, care știu să facă cetățenilor surprize nocturne atât de plăcute și de originale!

Voi ne-aţi ales, noi vă căsăpim

E oficial! Camera Deputaţilor a aprobat prin vot, pe 24 martie, proiectul de lege privind desfiinţarea SIIJ (Secţia de Investigare a Infracţiunilor din Justiţie), care a ajuns la Senat (dezbatere comisie)! Doar un pas, o sesiune de voturi  şi de acum încolo, liber la dosare fabricate, liber la spălat dosare!  Justiţia se v-a orienta după Legile Inchiziţiei. Cine nu-i cu ciuma galbenă, e duşman!

Aceasta este România educată şi normală a globtroterului KWI.
El trebuie să ia aminte că la un moment dat nu va mai putea scoate bolovanul din apă fără să se ude. La închiderea SIIJ a pus umărul indicant şi incitant ambasada SUA. Dar presa a tăcut.
Prin pîrîtul parteneriat strategic, americanii vor să se asigure că Justiţia din România va fi modificată pe calapodul intereselor lor.
Amintiţi-vă de ţopîrlanul Klemm şi gravele ingerinţe! Acesta susţinea pe faţă autonomia aşa-zisului Ţinut Secuiesc!
Actualul ambasador Chargé d’Affaires David Muniz şi Consilierul Juridic Rezident Jessica Kim au intervenit ilegal în desfiinţarea SIIJ, comiţînd o gravă încălcare a Convenţiei de la Viena.
N-apucăm noi  vremurile în care România să nu mai accepte ordine de la americani! Noul ambasador (ca şi precursorii) practică acelaşi amestec abuziv în problemele interne ale României. Cineva spunea că, „în1958 cînd armata sovietică de ocupaţie se retrăgea din România, un român pus pe glume i-a rugat pe sovietici să ia cu ei şi cozile de topor din România. Un general sovietic i-a răspuns aşa: «Dragi mămăligari, mama Rusia nu are atîtea topoare cîte cozi aveţi voi»”.
Dacă slugărnicia faţă de SUA nu va lua sfîrşit, aviz şi cozilor de topor din mass-media care îi preaslăvesc, vor şterge pe jos cu Justiţia şi libertatea noastră.

SIIJ fiind singura instituţie din Justiţie care nu putea fi controlată de politic, de către preşedinte, a deranjat enorm, chiar şi pe americani. Aceştia se temeau că va ieşi la iveală chestiunea fetelor răpite şi date pentru orgii sexuale soldaţilor americani de la Deveselu.
Se temeau că SIIJ ar putea să ancheteze guwernerele securisto-stalinisto-fasciste de tip mafiot, pentru miliardele de euro date americanilor pe rachete şi avioane de la fier vechi; sau gazele din Marea Neagră, oferite aproape gratis tot lor, „pe-o șapcă”
Odată cu desfiinţarea SIIJ vor curge şpăgile în justiţie pentru achitări, mînă în mînă cu şobolanii din Guvern, Parlament şi cu interlopii.
Desfiinţarea SIIJ va crea alţi dumnezei de stat, unii  mai speciali decît alţii. După ce i-au pus şapca lui Iohannis pe tărtăcuţă, în bătaie de joc, s-au înmulţit pretenţiile americanilor.
Numai prof. Tudorel Toader a ştiut să-i pună la respect! Şi l-au mătrăşit! În numele unui aşa-zis parteneriat strategic, Administraţia americană stoarce României miliarde şi miliarde de euro pe an, ca să ne apere de stafii, dar pentru pensionari, mineri sau alte categorii sociale spun că nu-s bani.
Mai nou, nici pentru salariaţi.
Noul ambasador specializat în anti-terorism, probabil, are misiunea să creeze şi pe teritoriul ţării noastre conflicte false, ca motiv să atace Rusia, iar noi vom cădea la mijloc. În decrepitudinea lui, Biden a afirmat că nu exclude un atac nuclear asupra Rusiei! Aşadar, ne pot trece pe la ureche rachete de război, în numele falsei prietenii româno-americane şi a falsului parteneriat strategic. Este patologică ura americanilor faţă de Rusia. Şi-au făcut culcuşuri militare în ţara noastră, ca să  atragă Rusia în intrigile lor. Nu că le-ar păsa de noi.

După desfiinţarea SIIJ, poţi încălca legea cum ai chef, dacă ai relaţii la CSM. În loc să respectăm Constituţia şi articolul cu egalitatea în faţa legii, se introduc noi privilegii pentru judecători.
Dacă PSD-ul lua astfel de hotărîri, Iohannis trimitea haştagiştii pe stradă să urle că se vrea controlul Justiţiei. Oricum, pe alocuri, Justiţia în România este, unealta mafiei de la vîrf. Magistraţii au avantaje cu asupra de măsură!
Grija lor cea mare este faţă de clanul lor, am vrut să zic breasla lor. Excepţie fac doar cîţiva priviţi cu agresivitate de colegii corupţi.
O parte a dezastrului din România a fost făcut prin ajutorul masiv al magistraţilor dat cozilor de topor. Ar trebui să vedem procurori şi judecători daţi afară, în puşcărie, dacă au pus umărul la favorizarea infractorilor. Mai nou, se pregăteşte iarăşi legea de colaborare cu serviciile, ca pe vreme trinomului, deci un magistrat va putea lucra şi pentru SRI.

Pe principiul „voi ne-aţi ales, noi vă căsăpim”, guvernul lui Iohannis, înlocuieşte periodic o golănie de guvernare cu alta. Bine dresat, plin de mincinoşi uşor de cumpărat, această gaşcă de trădători are un program de guvernare şi mijloace întîlnite în doctrina bolşevică. Parcă am fi în filmul lui Branco Bambilla, „Demolition Man (1993). Să trăim cu speranţă că în cele din urmă, se va găsi un John Spartan care să-l învingă pe psihopatul Simon Phoenix – creaţie de infern din seria:  Bill Gates, Soros, Arafat, Rafila, Merkel, Cercel, Cîţu, marioneta săsească de la Cotroceni şi senilul de la Casa Albă!

Aţi văzut pe undeva pompoasa lansare a economiei cu care peneliştii şi-a fraierit electoratul? A fost pe un sul de hîrtie igienică folosită la Guvern. Un sul cu trei straturi, cu 60 de bucăţele, pardon, pagini, cu care, măscăricii din actuala GuWernare s-au şters la fund în cadru festiv, după ce au mîncat pe săturate gogoşi cu rahat şi au încălcat legile şi Constituţia. În mandatul ciumei galbene oamenii au ars de vii în spitale, trataţi mai rău decît animalele.
Ce au făcut ei bun, în ghilimele, după instalare, şi trebuie menţionat, este că s-au pus cu viteza fulgerului la scris ordonanţe de urgenţă, pe genunchi, 25 la număr, într-o singură noapte, deşi au strigat că nu vor conduce prin ordonanţe; au înlocuit specialiştii din toate instituţiile statului cu impostori, şi-au angajat amantele şi nevestele în posturi cheie, au îngheţat pensiile şi salariile, au crescut preţurile la produse alimentare, curent, gaze,  au mărit salariile la MAI, SPP, SIE, SRI, au închis companii româneşti, au deschis afaceri pentru clientela lor, au împrumutat statul cu 151 miliarde într-un an, au mituit mas-media şi vreo 4.000 de medici pentru dezinformarea şi manipularea populaţiei.
I-aţi votat, vă meritaţi soarta!
Ei sînt groparii voştri!

Maria Diana Popescu

Gafele lui Vlad Voiculescu, intre ruleta de cazinou si ruleta ruseasca

Coincidenţe există. Hazard există. Când, însă, în apariţia unor evenimente care ar trebui să aibă o probabilitate de apariţie extrem de mică intervine repetitivitatea pe termen scurt, când ele se produc cu o frecvenţă atât de mare încât sfidează legile statisticii, încadrarea lor trebuie schimbată. Nu mai avem de-a face cu evenimente aleatoare ce se supun teoriei numerelor mari ci cu rezultatul unor interacţiuni care le favorizează apariţia.

Iată un exemplu inspirat din jocul de ruletă. Dacă mizezi 1leu pe un număr şi iese numărul respectiv, câştigi 36 lei. Dacă, în continuare, mizezi toţi banii câştigaţi (36 lei) pe un număr (acelaşi ca înainte sau altul) şi iese numărul jucat, câştigul tău va fi 362 = 1296 lei. Dacă repeţi procedeul de încă două ori şi iese mereu numărul pe care tu mizezi, câştigul tău va fi 364 = 1679616 lei.
O dată, să zicem, se poate intâmpla o astfel de “minune” din hazard.
Dacă însă şi ziua următoare te întorci la acelaşi cazinou, te aşezi la aceeaşi masă de ruletă, cu acelaşi crupier şi câştigi, din nou, după aceeaşi schemă, nu mai poate fi vorba de hazard ci de cu totul altceva. Sau masa e măsluită, sau crupierul face nişte prestidigitaţii, sau e un fenomen de hipnoză în masă etc.
Gafele lui Vlad Voiculescu se succed cu o aşa repeziciune şi la un nivel de prostie atât de neverosimil încât devine evident că ele nu se produc întâmplător, din ghinion sau deficit neuronal. Probabilistic, aceste variante trebuie excluse, pentru că gafele respective sunt prea multe şi produse într-un timp prea scurt ca să fie stocastice. Lăsând la o parte lungul istoric al gogomăniilor lui VV de când a devenit ministru, iată ce ne-a oferit acesta, în materie de stupiditate programată, doar în ultima săptămână:

  • Scandalul morţilor îngropaţi goi. VV, neştiind legislaţia aplicabilă speţei, dar cu un tupeu specific sectei sale, minte ordinar, acuzând ritos că, de fapt, presa minte;
  • Scandalul evacuării ca pe timp de război a spitalului Foişor. VV nu-şi asumă nimic, deşi pe Ordinul oficial era semnătura sa, cu un aviz favorabil. Curajos cum îl ştim, din specia urechiaţilor, dă vina pe Arafat şi pe directorul spitalului;
  • Scandalul proaspeţilor operaţi, trimişi acasă noaptea, în portbagajele maşinilor, pe frig, în pijamale şi şlapi, cu ghipsuri, drenuri şi perfuzii. Bunul nostru samaritean, acest “Maica Tereza” apud Gabriel Liiceanu ne asigură că în mai puţin de 24 de ore a vorbit la telefon cu TOŢI acei evacuaţi (peste 100), care l-ar fi asigurat de solidaritatea lor şi chiar i-ar fi transmis recunoştinţă pentru ocazia pe care VV le-a oferit-o de a participa şi ei, în felul acesta, la salvarea unor vieţi;
  • Scandalul decalării de către VV a propriei conferinţe de presă, astfel încât să se suprapună total peste conferinţa de presă a primului ministru, bruindu-l pe acesta printr-un gest de o insolenţă soră cu urinatul în cap, din balcon.
Sfaturi și strategii ruletă online în 2021

Orice mi-ar spune analiştii politici care se grăbesc să justifice abundenţa de gafe ale ministrului VV prin teoria fructului necopt, eu nu mai pot accepta o astfel de explicaţie. Sau masa e măsluită, sau crupierul controlează bila cum vrea el.
Vlad Voiculescu face un joc. Este pion de gambit într-o partidă de şah care se dictează prin căşti, din culise.
Scandalurile produse zi de zi de VV fac parte dintr-un plan de discreditare a PNL şi a preşedintelui Iohannis.

Planul este următorul:

  • USR-PLUS, printr-o serie de miniştri kamikaze (Vlad Voiculescu, Claudiu Năsui, Stelian Ion, Cătălin Drulă) generează conflicte pe bandă rulantă, profitând de protocolul alianţei de guvernare care îl leagă de mâini şi de picioare pe primul ministru în materie de demiteri;
  • Din oportunism şi laşitate, PNL şi preşedintele Iohannis închid ochii la derapajele partenerilor, ba, mai mult, din spirit de echipă îi apără pe aceştia când societatea se inflamează. Astfel, în ochii populaţiei Iohannis şi Câţu devin complici şi chiar principalii vinovaţi prin poziţiile înalte pe care le ocupă;
  • USR-PLUS duce şantajul până la ameninţarea cu ieşirea de la guvernare. Este o soluţie de care nu se tem, pe care şi-au planificat-o şi o doresc, pentru că miza lor principală o reprezintă alegerile din 2024. În vederea cărora au două obiective de urmărit:
    1) Compromiterea PNL, principalii lor adversari electorali şi
    2) Evitarea erodării la guvernare prin trecerea în opoziţie când situaţia internă va deveni explozivă;
  • Situaţia internă a devenit, deja, explozivă. În planul USR-PLUS momentul optim pentru ieşirea de la guvernare se apropie vertiginos. Pasul acesta trebuie însă pregătit astfel încât el să nu pară o dezertare de la responsabilitatea guvernării ci, dimpotrivă, un gest de bărbăţie şi chiar un sacrificiu pentru principii;
  • Se accelerează şi se agravează acţiunile agentului provocator VV. Cu cât acestea sunt mai antipopulare şi mai scandaloase, cu atât PNL şi Klaus Iohannis sunt mai puşi la zid. Au de ales între a pierde guvernarea în formula actuală sau a cauţiona demenţele ministrului sănătăţii (şi ale celorlalţi, venind pe turnantă) care scot deja mii de oameni în stradă;
  • Cu fiecare zi de amânare a unui gest decisiv din partea premierului Câţu, USR-PLUS câştigă în forţă şi în convingerea că planul lor de şantaj la cel mai înalt nivel funcţionează. Până la urmă, când vor hotărî vor putea găsi un pretext să iasă singuri de la guvernare, pe post de victime, şi să-i lase pe liberali cu ochii în soare, cu toată moştenirea grea a pandemiei şi cu nota de plată aferentă;
  • Ce va face Iohannis în acel moment? Va fi obligat ca, într-o formă sau alta, să guverneze cu PSD. Acela va fi momentul de triumf, savurat încă de pe acum de oamenii lui Barna şi Cioloş. Ei demonstrând că fac marea opoziţie la guvernarea dezastruoasă şi devenind singurii luptători adevăraţi împotriva inamicului tradiţional, PSD. După o astfel de evoluţie, alegerile din 2024 vor fi pentru ei un galop de sănătate.

Acesta este planul USR-PLUS. Comentatorii care susţin că USR-PLUS se cramponează de putere şi va face, în final, concesii, se înşeală. Singurii constrânşi la compromisuri, din laşitate şi oportunism, sunt liberalii dimpreună cu Klaus Iohannis.
În toată învolburarea politică ce dă peste cap orice idee de echipă de guvernare, PSD stă pe margine, savurează spectacolul sinuciderii lente a liberalilor şi îşi face scenarii de negociere cu Iohannis.
Eu unul apreciez această espectativă a echipei Ciolacu. Îi înţeleg pe cei care, din nerăbdare, o critică, dar, personal, prefer în situaţia dată ca USR-PLUS şi PNL să se cotonogească până când unui dintre ei rămâne la podea, decât să se bage acum în luptă PSD şi să le ofere nesperata şansă de a se resolidariza împotriva unui inamic comun.

Se observă din cosmos că fără “ciuma roşie” nici liberalii şi nici Klaus Iohannis nu mai au calul de bătaie pe care să-şi exerseze vitejia.
Cu USR-PLUS se dovedesc doar nişte soldăţei de gelatină pe care i-a trădat prostata.
Exemplul de la început, cu jocul de ruletă şi calculul probabilităţilor, a fost introdus ca să se înţeleagă clar că nimic din ceea ce face Vlad Voiculescu nu mai poate fi pus pe seama întâmplării sau a unei prostii cosmice.
USR-PLUS are un plan egoist şi antinaţional, pe care îl aplică până acum cu succes pentru că partenerii lor de guvernare (şi nu mă refer la UDMR) sunt nişte moluşte târâtoare care nu lasă în urma lor decât bale.
Evident că pentru planul USR-PLUS există şi antidot. Această alianţă, din dorinţa de a pune mâna pe ţară şi pe Palatul Cotroceni, riscă foarte mult jucând acest fel de ruletă rusească.

Între ruleta de cazino cu bilă şi ruleta rusească cu glonţ se întinde traseul gafelor lui Vlad Voiculescu. S-ar putea ca, exagerând cu provocările, cu apăsările la intimidare pe trăgaci, angelicul nostru ministru să nimerească, din HAZARD, glonţul.

Contele de Saint Germain

Starea de NEMERNICIE în DICTATURA IMPOSTORILOR!

După un an de zile, în care ai distrus viețile oamenilor, ai instaurat o dictatură sanitară care ne afectează pe toți, ai cauzat decesul mai multor persoane decât al celor pe care, într-o contabilitate ai morții, i-ai atribuit virozei ăsteia, tu nu ai dreptul să spui că nu ai paturi ATI, că nu ai locuri de spital.

Care a fost pretextul pentru care ai instaurat dictatura sanitară?
Ca să pregătești sistemul sanitar.
Cum l-ai pregătit?
Dacă dublai capacitatea ATI într-un an de zile, nici nu se simțea criza. Dacă o creșteai cu 50 la sută, era excelent.
În schimb ce ați făcut?
Ați mituit presa să întrețină isteria, ati asmuțit miliția contra cetățenilor, ați adoptat măsuri ilogice și cretine, ați îngropat economia.
Cu atâtea sacrificii, 2.500 de paturi ATI pentru covid și pregătirea de urgență de personal pentru ele nu ar fi fost deloc o țintă imposibilă.

Iar acum vreți să aruncați vina pe noi.
Suntem vinovați că ne îmbolnăvim. Mai grav, că ne îmbolnăvim de alte boli decât viroza asta.
Suntem vinovați că nu vă înghițim minciunile.
Suntem vinovați că ne supunem (wtf? Majoritatea zdrobitoare purtăm botniță) dar nici asta nu vă acoperă ticăloșia….

Autor: Bogdan Alexandru Duca

„Ne-ați găsit pe noi, îngropați în interesele UE, să ne puneți jugul la gât și să ne credeți sclavi.”

A trecut un an si de pandemie?
Va mai amintiti? Ne-au spus de la inceput pana la lacrimi, ne-au construit clipuri cu copii si parinti in casa, izolati. Ne-au desenat inimioare, ne-au pus copiii inocenti sa le desenze cu : „Totul va fi bine!”.
Dansau in combinezoane cadre medicale, probabil si ele tampite de acelasi val, ne spuneau cum sa sa ne responsabilizam si ne mai spuneau ceva ce am uitat.
Ne spuneau „De acum nimic nu va mai fi la fel!” Si nu am inteles. Au personalizat pe Maria sa covidul.
Ne-au trimis clipuri emotionale in care ne explica covidul 19 cum a vrut el sa opreasca planeta ca sa ne dea o lectie.
Unul dupa altul am cedat la santaje emotionale, am cantat in balcoane, pentru ca nu dadea bine sa fim insensibili. Dovedeai inconstienta, dovedeai ca nu iti pasa.
Ne-au pus filme cu cadavre in saci, ne-au furat intrebarile si inmormantarile.
Ne-au inregimentat de ne batem pentru un loc pentru un vaccin. Cei care se bat, eu nu sunt unul dintre ei.
Ne-au ascuns tratamente simple si au decontat milioane de euro pentru spitalizarea unui bolnav de covid. O tara intreaga. O Europa intreaga a intrat intr-o dementa absoluta.
Ne-am schimbat tot modul de viata, am acceptat restrictii, la cel mai mic simptom de raceala ne-au facut sa isterizam toata comunitatea din jur. Tuseai, aveai covid, faceai fabra aveai covid, stranutai, aveai covid. Ne-am testat toti cum am apucat ca nah, covid. Dupa un an si, mai mult decat in starea de urgenta de acum un an, ne-au inchis acasa de la 18 si 20, ca nah, covid. Intr-un an si de covid ce s-a facut pentru noi? Nimic.

Acum ne repeta iar cuvantul acela care deja ma zgaraie pe urechi, poate intram in Normaliatate de la 1 iunie… Asa ne spune premierul.
Ce normalitate, mai? Deja ati distrus doua generatii, aia de anul trecut de clasa a VIII a si a XII a de i-ati siluit cu masuri care, se vede, au fost ineficiente, iar acum siluiti a doua generatie, sa treaca si ei prin ce au trecut colegii lor anii trecuti.
Scoala voastra online e o gluma proasta. Cea mai proasta. Ati inghesuit pe ultima suta oamenii in magazine pana la ora 18. Adica creati deliberat focare de infectie. Sunt oameni care lucreaza, inca, pentru ca majoritatea nu mai pot lucra, intre orele 9-17.
Intr-o ora ii inghesuiti pe toti la cumparaturi. Vine primavara, cresc temperaturile, voi ne spuneati acum un an ca la temperaturi crescute covidache se inmoaie.
Ce faceti cu noi? Aveti postacii vostri de serviciu care au reusit sa bagatelizeze si protestele si sa spuneti tarii ca sunt facute numai de cetateni de etnie rroma care nu mai au ce fura noaptea. Chiar credeti ca puteti prosti o tara?

A crescut infractionalitatea cu masurile voastre. Se ataca fara discriminare societati comerciale si persoane fizice, pentru ca oamenii au ramas fara venituri si nu mai au din ce sa traiasca.
Distrugeti o tara, in timp ce evaluati spitalizarea unui bolnav de covid la cateva mii de euro.
Cat credeti ca o sa o mai duceti asa?
Ati ingropat o tara. Nu-i bai, toata Europa arata la fel, ca suntem cetateni europeni. De ce nu a fost ingropata Rusia din cauza de Covid?
De ce oamenii se plimba liberi si fara masti in China?
De ce sunt peste 23 de state in USA care nu mai au niciun fel de restrictie?
De ce nu se aude nimic din America de Sud despre pandemia mondiala, cum o numiti? Ha, Australia ce face? Ca daca e mondiala pandemia, pai atunci sa fie.
Ne-ati gasit pe noi, sa nu zic prostii prostilor, ingropati in interesele UE, sa ne puneti jugul la gat si sa ne credeti sclavi. Istoria se va razbuna!

Autor: Adina Daria Lupea
Sursa: facebook.com

„Tu te-ai dus la spital pentru binele tău. Și pentru binele tău ești tratat ca un vierme”

Te duci la spital. Să fii operat. Pentru binele tău. Și al celor din jurul tău, evident.
Și pentru că te-ai dus la spital, dintr-o dată, fără nici un fel de avertizare, ești scos în plină noapte, în frig. Proaspăt operat, cu bandajele pe tine, cu dureri și cu sînge și cu tot ce înseamnă o operație. Ca pe un cîine turbat te scot înțelepții conducători în stradă. Pentru binele tău, evident.

Te uiți de jur împrejur, cu ochii speriați și dîrdîind de frig, și le mulțumești din priviri. Ești recunoscător, căci știi că toate astea se întîmplă pentru binele tău. Și jandarmii tot pentru binele tău sînt acolo. Să te apere și să-ți țină de cald. O să fie bine.

Tu te-ai dus la spital pentru binele tău. Și pentru binele tău ești tratat ca un vierme, ca un cîine turbat. Numai și numai pentru binele tău ești tratat ca un vierme și ca un cîine turbat. O să fie bine. Cînd se face lumină afară și trece frigul și pleacă jandarmii o să fie bine.
Iar cînd o să ajungi acasă, cît mai departe de spital și de cei care-ți vor tot binele din lume, o să fie chiar și mai bine. De-abia atunci o să fie cu adevărat bine.
Văzînd toate astea, tu dragul meu român care încă n-a ajuns la operație, vin să te întreb. Te mai duci la spital? Mai ai încredere în spitale? În doctori? Mai ai încredere în demenții înțelepți de la conducere? În onorabilul stat român? Mai ai încredere în ceva?

Nu. Te retragi în carapacea ta, intri în regim paranoia. Nu mai vrei să mai auzi de nimic. Doar să fii lăsat în pace. Te ascunzi, te faci una cu pămîntul. Pentru binele tău, evident.
Pe urmă, dragul meu român care vezi din ce în ce mai clar că toți îți vor tot binele de pe lume, te îmbolnăvești de Covid. Ești din ce în ce mai rău. Febră. Te sufoci.

Iar vin și te întreb, iubitul meu român simplu, măi golanule, măi analfabetule funcțional, măi penalule care nu asculți tu de stăpînii tăi cei înțelepți și de deontologii obiectivi care-ți vor numa și numa tot binele de pe lume.

Te mai duci la spital? La ATI?
Te mai duci, mă, unde știi că oricum o să mori? Și că n-o să mai vezi pe nimeni după ce intri la ATI, decît niște naziști înțelepți care te leagă de patul de spital, de mîini și de picioare, pentru binele tău?

Și că o să mori ca un cîine turbat? Pentru binele tău, evident, o să mori ca un cîine turbat care merită să fie legat de mîini și de picioare.
Și te mai duci la spital, măi iubite cetățean iresponsabil, știind că după ce mori legat de mîini și de picioare, sufocat și cu un tub pe gît, o să fii băgat într-un sac de plastic, gol și fără nici un pic de demnitate, tot ca un cîine turbat? Pentru binele tău și al celorlalți ești băgat în pielea goală în sacul rece de plastic. Oricum ești mort. Ce mai contează? Pentru binele tău.

Te întreb, iubite bolnav Covid care te simți din ce în ce mai rău și începi să te temi că s-ar cam prea putea să n-o mai duci mult. Te mai duci la spital, știind că nimeni din familie n-o să mai aibă voie să te vadă, înainte să mori? Că în spital e regim de pușcărie de maximă securitate – tot pentru binele tău, evident.
Și că cei dragi n-o să te mai vadă nici măcar în coșciug, nici măcar mort? Tot pentru binele tău.
Și că o să fii îngropat ca un cîine turbat, fără decență, fără demnitate, tot pentru binele tău? Cu excavatorul o să te înmormînteze, tot pentru binele tău și al celorlalți, măi dragă iubite român analfabet funcțional și care n-ai tu încredere în înțelepții noștri conducători naziști, că nu ești disciplinat și superior la cap ca austriecii și ca elvețienii.

Măi dragă iubite analfabet funcțional, măi penalule și iresponsabilule, măi mahala ineptă, te întreb în mod insistent: TE MAI DUCI LA SPITAL?
Îmi pare rău că insist, dar trebuie să ridic vocea, că văd că ocolești întrebarea.

TE MAI DUCI LA SPITAL?
Măi bolnavule speriat, cu febră și tuse? Măi viitorule cîine turbat? Măi viitorule cadavru gol, în sac negru de plastic?

TE MAI DUCI, MĂ, LA SPITAL?
Eu nu știu ce să zic. Nu vă dau sfaturi, iubiți români. Ca să nu zădărnicesc legile naziste. Și ca să primesc bani cinstiți de la stăpînire, cum primește și restul presei cinstite și obiective. Dar știu că sînt mulți care gîndesc la fel. Pentru binele lor, evident.

Cred că pentru binele lor, din ce în ce mai mulți care se simt năpădiți de Covid sînt din ce în ce mai tentați să moară acasă, pe persoană fizică, alături de cei dragi. Care măcar nu-i leagă de pat.
Și care o să-i îngroape creștinește, ascunzînd faptul că au fost bolnavi de Covid. Cu popă și cu înmormîntare decentă, evident. Pentru binele mortului, evident. Și al normalității la cap.
Dacă oricum mor cînd mă duc la spital, de ce să mă mai duc? Să-și bată ăia joc de mine, pentru binele meu? Să mă trateze ca pe un cîine turbat?

Așa gîndesc românii. Pentru că sînt analfabeți funcțional și pentru că sînt penali și indisciplinați și pentru că nu înțeleg cît de mult bine le doresc înțelepții lor conducători înțelepți.

Așa au făcut românii dintotdeauna. Au fost slugi și asupriți. Și au fost dintotdeauna analfabeți funcționali și penali și primitivi și medievali și s-au ascuns de regulile înțelepte date de stăpînii înțelepți.
Au trăit pe ascuns.
Au tăiat vițelul pe ascuns.
Au recoltat grînele pe ascuns.
Au vorbit pe ascuns, în șoaptă, să nu care să-i audă microfoanele stăpînilor cei înțelepți sau turnătorii și mai înțelepți.
Au ascultat Europa Liberă pe ascuns.
Au ascultat muzică decadentă pe ascuns.
Au locuit pe ascuns, prin păduri, alături de vitele ascunse de turci și de austrieci și de fonciirea cea înțeleaptă.
Au mers la biserică pe ascuns.
S-au închinat pe ascuns, la icoanele alea penale interzise de stăpînii cei înțelepți.
Au vorbit în limba lor pe ascuns, cînd alți stăpîni încercau să-i facă să vorbească în altă limbă și să le schimbe numele din Ion în István sau în Ivan.
Și pe urmă, inevitabil, s-au îmbolnăvit pe ascuns. Și au zăcut pe ascuns, alături de cei dragi și neputincioși. Și tot pe ascuns au murit. Departe de ochii stăpînilor înțelepți.

Așa e. Au murit pe ascuns. Prin păduri. Prin bordeie. Prin șanțuri și tranșee. Ca niște primitivi. Ca niște medievali iresponsabili.
Dar măcar n-au murit ca niște cîini turbați. Au murit demn, ca niște oameni cu suflet. Suflete ascunse, să nu care cumva să le confiște sufletul și mîntuirea stăpînii cei înțelepți.

Hai, du-te la spital, române. Pentru binele tău. O să fie bine. Te asigur eu. Că așa au zis stăpînii cei înțelepți.
Pentru binele tău nu uita să TE DUCI LA SPITAL.

Autor: Mirel Palada
Sursa:https://turambarr.blogspot.com/

„Vaccinul promițător” anti-covid – o manipulare genetică interzisă!;

Aș dori să vă atrag de urgență atenția asupra problemelor importante cu privire la vaccinarea împotriva covid-19:
În ultimii 20 de ani, au tot venit la mine pacienți care au dezvoltat simptome după ce au fost vaccinați, pe care eu a fost necesar apoi să le tratez. Desigur, astfel de simptome / boli produse artificial au fost întotdeauna o provocare specială în cazuri particulare și ceva mai dificil de tratat decât bolile predominante care apar din natura pacientului, adică sunt de origine naturală.

Cu toate acestea, deoarece consecințele nefaste ale vaccinării au fost cauzate până acum în principal de adjuvanții cunoscuți deja (stimulatori de substanțe active), pe care organismul nu a putut face față să-i elimine, în unele cazuri particulare dezvoltându-se, prin urmare, o simptomatologie corespunzătoare de la ușoară până la severă, o terapie naturistă în care forța vitală a fiinţei a fost stimulată ca să elimine toxinele din organism a avut în cele din urmă succes și efectele secundare ale vaccinării au dispărut, chiar dacă de multe ori a durat luni de zile.

Totuși, datorită modului de acțiune al noului vaccin contra coronavirusului, un astfel de succes de vindecare NU va mai fi posibil în viitor. Pentru prima dată în istoria vaccinării, așa-numitele vaccinuri ARNm de ultimă generație intervin direct în materialul genetic al pacientului și schimbă astfel materialul genetic al fiinţei, ceea ce reprezintă o manipulare genetică – ceva care a fost interzis, chiar considerat criminal până acum.

Această intervenție poate fi comparată cu cea a manipulării genetice a alimentelor, care este, de asemenea, extrem de controversată.
Politicienii momentan banalizează problema și chiar implementează în mod nechibzuit un astfel de tip nou de vaccinare pentru a se putea reveni la normalitate. O astfel de vaccinare este problematică în ceea ce privește sănătatea, din punct de vedere moral și etic și, de asemenea, în termeni de deteriorare genetică, care va conduce la consecinţe nefaste ireversibile și ireparabile, spre deosebire de daunele cauzate de vaccinările anterioare.

Dragi pacienți, după o astfel de vaccinare nouă mARN, NU veți mai putea vindeca simptomele vaccinării într-un mod complementar. Veți trăi cu consecințele, deoarece acestea nu mai pot fi vindecate pur și simplu prin eliminarea toxinelor din trupul uman, așa cum nu se poate vindeca o persoană cu un defect genetic, cum ar fi Trisomia 18 sau 21, sindromul Klinefelter, sindromul Turner, boli genetice de inimă, hemofilie, fibroză chistică, sindrom Rett etc.), deoarece defectul genetic rămâne o dată pentru totdeauna!

În limbaj simplu, aceasta înseamnă: dacă dezvoltați o simptomatologie de vaccinare după o vaccinare ARNm, nici eu, nici un alt terapeut NU vă vom putea ajuta, deoarece deteriorarea adusă de vaccinare va fi ireversibilă (fiind instalată la nivel genetic).
În opinia mea, aceste vaccinuri noi reprezintă o crimă împotriva umanității care nu a fost comisă niciodată într-o formă atât de vastă în istorie.

După cum a spus şi dr. Wolfgang Wodarg, un medic cu experiență: în realitate, acest „vaccin promițător” pentru marea majoritate a oamenilor este, de fapt, o manipulare genetică interzisă!

Anette Lilinger, neuropat german
Sursa: yogaesoteric.net

„Vaccinul promițător” anti-covid – o manipulare genetică interzisă!;

Aș dori să vă atrag de urgență atenția asupra problemelor importante cu privire la vaccinarea împotriva covid-19:
În ultimii 20 de ani, au tot venit la mine pacienți care au dezvoltat simptome după ce au fost vaccinați, pe care eu a fost necesar apoi să le tratez. Desigur, astfel de simptome / boli produse artificial au fost întotdeauna o provocare specială în cazuri particulare și ceva mai dificil de tratat decât bolile predominante care apar din natura pacientului, adică sunt de origine naturală.

Cu toate acestea, deoarece consecințele nefaste ale vaccinării au fost cauzate până acum în principal de adjuvanții cunoscuți deja (stimulatori de substanțe active), pe care organismul nu a putut face față să-i elimine, în unele cazuri particulare dezvoltându-se, prin urmare, o simptomatologie corespunzătoare de la ușoară până la severă, o terapie naturistă în care forța vitală a fiinţei a fost stimulată ca să elimine toxinele din organism a avut în cele din urmă succes și efectele secundare ale vaccinării au dispărut, chiar dacă de multe ori a durat luni de zile.

Totuși, datorită modului de acțiune al noului vaccin contra coronavirusului, un astfel de succes de vindecare NU va mai fi posibil în viitor. Pentru prima dată în istoria vaccinării, așa-numitele vaccinuri ARNm de ultimă generație intervin direct în materialul genetic al pacientului și schimbă astfel materialul genetic al fiinţei, ceea ce reprezintă o manipulare genetică – ceva care a fost interzis, chiar considerat criminal până acum.

Această intervenție poate fi comparată cu cea a manipulării genetice a alimentelor, care este, de asemenea, extrem de controversată.
Politicienii momentan banalizează problema și chiar implementează în mod nechibzuit un astfel de tip nou de vaccinare pentru a se putea reveni la normalitate. O astfel de vaccinare este problematică în ceea ce privește sănătatea, din punct de vedere moral și etic și, de asemenea, în termeni de deteriorare genetică, care va conduce la consecinţe nefaste ireversibile și ireparabile, spre deosebire de daunele cauzate de vaccinările anterioare.

Dragi pacienți, după o astfel de vaccinare nouă mARN, NU veți mai putea vindeca simptomele vaccinării într-un mod complementar. Veți trăi cu consecințele, deoarece acestea nu mai pot fi vindecate pur și simplu prin eliminarea toxinelor din trupul uman, așa cum nu se poate vindeca o persoană cu un defect genetic, cum ar fi Trisomia 18 sau 21, sindromul Klinefelter, sindromul Turner, boli genetice de inimă, hemofilie, fibroză chistică, sindrom Rett etc.), deoarece defectul genetic rămâne o dată pentru totdeauna!

În limbaj simplu, aceasta înseamnă: dacă dezvoltați o simptomatologie de vaccinare după o vaccinare ARNm, nici eu, nici un alt terapeut NU vă vom putea ajuta, deoarece deteriorarea adusă de vaccinare va fi ireversibilă (fiind instalată la nivel genetic).
În opinia mea, aceste vaccinuri noi reprezintă o crimă împotriva umanității care nu a fost comisă niciodată într-o formă atât de vastă în istorie.

După cum a spus şi dr. Wolfgang Wodarg, un medic cu experiență: în realitate, acest „vaccin promițător” pentru marea majoritate a oamenilor este, de fapt, o manipulare genetică interzisă!

Anette Lilinger, neuropat german
Sursa: yogaesoteric.net

A transforma o epidemie în apocalipsă

Când primul ministru britanic, Harold Macmillan, s-a adresat în iulie 1957 unei adunări conservatoare și a spus că britanicii „nu au dus-o nicicând așa de bine”, oferind perioadei postbelice faimoasa tușă optimistă, tinde să fie trecut cu vederea un aspect istoric: lumea se afla atunci în ghearele unei pandemii.

Virusul gripal A subtipul H2N2 – cunoscut ca gripa asiatică – a apărut în China în iarna 1956-57. Până în aprilie, Hong Kong avea deja 250.000 de cazuri. Până în iunie, India înregistra un milion de cazuri. Mai târziu în acea vară, când Macmillan se bucura de boomul economic postbelic, gripa asiatică a lovit Marea Britanie și SUA. Până când pandemia a fost stăvilită în 1958, s-a estimat că a ucis aproximativ 1,1 milioane de oameni pe tot globul, inclusiv peste 30.000 de oameni în Marea Britanie și peste 100.000 în SUA. Și cu toate astea, gândiți-vă la Macmillan care vorbea entuziast nu doar despre prezent, ci și despre viitor. Partidul Laburist era de asemenea neîngrijorat de pandemie, preferând să discute despre probleme considerate mai urgente, cum ar fi cabinetul din umbră sau argumentele împotriva dezarmării nucleare unilaterale.

De asemenea, presa nu se preocupa foarte tare de pandemie. După cum a scris istoricul Mark Honigsbaum în The Lancet: „Au existat puține titluri tabloide isterice… În schimb, ciclul de știri era dominat de lansarea sovietică a Sputnikului și despre consecințele unui incendiu produs la reactorul nuclear din Windsale, Marea Britanie.” În fapt, pandemia din 1957-1958 abia dacă a fost observată ca altceva decât o problemă de sănătate publică. Abordarea, aflată în mâna autorităților medicale locale și regionale, nu a celor naționale, era pragmatică și probabil un pic fatalistă. „Vom avea o epidemie de gripă, de un tip nu foarte diferit de ceea ce știm deja, cu complicații în grupele de vârstă obișnuite”, afirma în 1957 Ian Watson, directorul Colegiului Medicilor însărcinat cu observarea epidemiei.

Cu toate acestea, au fost luate măsuri. Oamenii care aveau simptome erau sfătuiți să stea acasă și au existat închideri de școli (care aveau sens, deoarece, spre deosebire de covid-19, îi afecta foarte tare pe copii). Dar dincolo de asta, pandemia a trecut aproape fără să fie observată. După cum remarca Hugh Pennington, pe atunci un rezident la spitalul St. Thomas din Londra, „în pofida letalității sale… memoriile politice, istoriile spitalelor și documentele Ministerului Sănătății nu o menționează”.

La fel s-a petrecut și cu așa numită gripă Hong Kong, o mutație a gripei asiatice care a devenit o pandemie din 1968 până în 1970, ucigând peste un milion de oameni în lume, zeci de mii în SUA și Marea Britanie. Au fost din nou închise unele școli, mulți oameni au rămas bolnavi acasă, iar serviciile de sănătate au fost împinse la limită. Cu toate acestea, nu s-a pus niciun moment problema ca viața de zi cu zi să nu continue. Virusul gripal A subtipul H3N2 reprezenta o provocare serioasă, dar nu era o preocupare publică sau politică. Războaiele culturale îi ațâțau pe oameni iar aselenizarea îi făcea să viseze. Dar pandemia îi lăsa reci.

În fapt, chiar și gripa spaniolă (1918-20) „cel mai letal eveniment maladiv din istoria umanității”, după cum a descris-o Organizația Mondială a Sănătății la începutul anilor 2000, a trecut neamintită și neremarcată pentru cea mai mare parte din secolul XX. În pofida unei bilanț inițial al victimelor de 20 de milioane de persoane (revizuit în anii ’90 la 50-100 de milioane) a fost o îngrijorare de sănătate publică și de studii epidemiologice, dar nu a avut o semnificație politică sau culturală. După cum s-au exprimat autorii Istoriei Oficiale Britanice a Primului Război Mondial bazată pe Documente Oficiale (1931): „Dincolo de precizarea numărului de victime făcute de gripă în armata britanică, nu este cazul să mai spunem altceva despre această boală.

Pandemiile secolului XX, comparabile în multe privințe cu urmașa lor din secolul XXI, au fost responsabile de milioane de tragedii individuale. Dar, spre deosebire de acest coronavirus, semnificația lor politică și publică era neglijabilă. Au fost văzute ca provocări pentru sănătatea publică, ca probleme de rezolvat pentru clinicieni, virologi și epidemiologi. La vremea respectivă au existat propuneri ca să existe o mai mare implicare astfel încât să le fie atenuat impactul. Însă nu a existat vreun moment sentimentul că se sfârșește lumea. Nu existau discuții despre o nouă normalitate. Cu alte cuvinte, nu a existat vreo inițiativă de a reorganiza întreaga viața socială în jurul amenințării pe care o ridicau.

Este tocmai ce se petrece acum. În varii măsuri, elitele politice, încurajate de media, au răspuns la acest virus ca și cum ar fi sfârșitul lumii. Ca și cum ar fi nevoie de o reorganizare din temelii a vieții sociale și economice în jurul principiului absolut al siguranței. Ca și cum nu ar exista cale de întoarcere. Îl tratează nu ca pe un virus periculos care prezintă o amenințare semnificativă, dar tratabilă, pentru anumite segmente de populație. Nu, îl tratează ca și cum ar fi o pedeapsă din ceruri pentru vechea structură a vieții sociale, condamnată acum a fi, pentru a folosi jargonului zilei, nesigură și nesustenabilă.

Este ceva fără precedent. Nu virusul. Ci răspunsul panicat, dominat de frică, iar în anumite părți de-a dreptul apocaliptic. Paseismul reprezintă un risc. Ar fi tentant să ne uităm la cum s-au comportat oamenii în trecut în fața pandemiilor pentru a găsi exemple de tărie sau pur și simplu de bun simț, ceea ce simțim că lipsește astăzi. Dar nu ne-ar ajuta. Anii ’50 și ’60 (ca să nu mai vorbim de începutul secolului) erau vremuri foarte diferite – în care războiul mondial era încă o amintire vie, bomba atomică reprezenta o amenințare și chiar boli infecțioase mortale erau prezente. Deși erau diferite, nu înseamnă că vremurile erau mai puțin neliniștite.

Dar lipsa de semnificație a pandemiilor de secol XX, reflectate în răspunsurile pragmatice și flegmatice, ne spune ceva despre covid-19. Și anume că orice semnificație ar avea, precum foarte moralizanta SIDA din anii ’80, ea nu este produsă de virusul însuși. Mai degrabă este generată de momentul cultural și politic trăit. Iar epoca noastră nu debordează de încredere. Decăderea morală a capitalismului liberal, epuizarea ideologiei politice și prăbușirea solidarității sociale, reprezintă un moment caracterizat de un profund sentiment de neputință și de nemulțumire față de felul nostru de viață. Că atât de mult din felul nostru de viață a fost sacrificat în ultimele luni reprezintă nu o dovadă în favoarea violenței covid-19, cât a fragilității sprijinului pentru acest tip de viață, chiar în rândul elitelor politice.

Reorientarea vieții sociale în jurul siguranței și precauției nu este, totuși, inevitabilă. Dar lupta are nevoie de altceva decât argumente încărcate statistic cu privire la seriozitatea relativă a covid-19. Este nevoie de articularea unor alte principii, mai bune, pe care să reconstruim lumea noastră post-carantină.

Autor: Tim Black
Sursa: yogaesoteric.net

A transforma o epidemie în apocalipsă

Când primul ministru britanic, Harold Macmillan, s-a adresat în iulie 1957 unei adunări conservatoare și a spus că britanicii „nu au dus-o nicicând așa de bine”, oferind perioadei postbelice faimoasa tușă optimistă, tinde să fie trecut cu vederea un aspect istoric: lumea se afla atunci în ghearele unei pandemii.

Virusul gripal A subtipul H2N2 – cunoscut ca gripa asiatică – a apărut în China în iarna 1956-57. Până în aprilie, Hong Kong avea deja 250.000 de cazuri. Până în iunie, India înregistra un milion de cazuri. Mai târziu în acea vară, când Macmillan se bucura de boomul economic postbelic, gripa asiatică a lovit Marea Britanie și SUA. Până când pandemia a fost stăvilită în 1958, s-a estimat că a ucis aproximativ 1,1 milioane de oameni pe tot globul, inclusiv peste 30.000 de oameni în Marea Britanie și peste 100.000 în SUA. Și cu toate astea, gândiți-vă la Macmillan care vorbea entuziast nu doar despre prezent, ci și despre viitor. Partidul Laburist era de asemenea neîngrijorat de pandemie, preferând să discute despre probleme considerate mai urgente, cum ar fi cabinetul din umbră sau argumentele împotriva dezarmării nucleare unilaterale.

De asemenea, presa nu se preocupa foarte tare de pandemie. După cum a scris istoricul Mark Honigsbaum în The Lancet: „Au existat puține titluri tabloide isterice… În schimb, ciclul de știri era dominat de lansarea sovietică a Sputnikului și despre consecințele unui incendiu produs la reactorul nuclear din Windsale, Marea Britanie.” În fapt, pandemia din 1957-1958 abia dacă a fost observată ca altceva decât o problemă de sănătate publică. Abordarea, aflată în mâna autorităților medicale locale și regionale, nu a celor naționale, era pragmatică și probabil un pic fatalistă. „Vom avea o epidemie de gripă, de un tip nu foarte diferit de ceea ce știm deja, cu complicații în grupele de vârstă obișnuite”, afirma în 1957 Ian Watson, directorul Colegiului Medicilor însărcinat cu observarea epidemiei.

Cu toate acestea, au fost luate măsuri. Oamenii care aveau simptome erau sfătuiți să stea acasă și au existat închideri de școli (care aveau sens, deoarece, spre deosebire de covid-19, îi afecta foarte tare pe copii). Dar dincolo de asta, pandemia a trecut aproape fără să fie observată. După cum remarca Hugh Pennington, pe atunci un rezident la spitalul St. Thomas din Londra, „în pofida letalității sale… memoriile politice, istoriile spitalelor și documentele Ministerului Sănătății nu o menționează”.

La fel s-a petrecut și cu așa numită gripă Hong Kong, o mutație a gripei asiatice care a devenit o pandemie din 1968 până în 1970, ucigând peste un milion de oameni în lume, zeci de mii în SUA și Marea Britanie. Au fost din nou închise unele școli, mulți oameni au rămas bolnavi acasă, iar serviciile de sănătate au fost împinse la limită. Cu toate acestea, nu s-a pus niciun moment problema ca viața de zi cu zi să nu continue. Virusul gripal A subtipul H3N2 reprezenta o provocare serioasă, dar nu era o preocupare publică sau politică. Războaiele culturale îi ațâțau pe oameni iar aselenizarea îi făcea să viseze. Dar pandemia îi lăsa reci.

În fapt, chiar și gripa spaniolă (1918-20) „cel mai letal eveniment maladiv din istoria umanității”, după cum a descris-o Organizația Mondială a Sănătății la începutul anilor 2000, a trecut neamintită și neremarcată pentru cea mai mare parte din secolul XX. În pofida unei bilanț inițial al victimelor de 20 de milioane de persoane (revizuit în anii ’90 la 50-100 de milioane) a fost o îngrijorare de sănătate publică și de studii epidemiologice, dar nu a avut o semnificație politică sau culturală. După cum s-au exprimat autorii Istoriei Oficiale Britanice a Primului Război Mondial bazată pe Documente Oficiale (1931): „Dincolo de precizarea numărului de victime făcute de gripă în armata britanică, nu este cazul să mai spunem altceva despre această boală.

Pandemiile secolului XX, comparabile în multe privințe cu urmașa lor din secolul XXI, au fost responsabile de milioane de tragedii individuale. Dar, spre deosebire de acest coronavirus, semnificația lor politică și publică era neglijabilă. Au fost văzute ca provocări pentru sănătatea publică, ca probleme de rezolvat pentru clinicieni, virologi și epidemiologi. La vremea respectivă au existat propuneri ca să existe o mai mare implicare astfel încât să le fie atenuat impactul. Însă nu a existat vreun moment sentimentul că se sfârșește lumea. Nu existau discuții despre o nouă normalitate. Cu alte cuvinte, nu a existat vreo inițiativă de a reorganiza întreaga viața socială în jurul amenințării pe care o ridicau.

Este tocmai ce se petrece acum. În varii măsuri, elitele politice, încurajate de media, au răspuns la acest virus ca și cum ar fi sfârșitul lumii. Ca și cum ar fi nevoie de o reorganizare din temelii a vieții sociale și economice în jurul principiului absolut al siguranței. Ca și cum nu ar exista cale de întoarcere. Îl tratează nu ca pe un virus periculos care prezintă o amenințare semnificativă, dar tratabilă, pentru anumite segmente de populație. Nu, îl tratează ca și cum ar fi o pedeapsă din ceruri pentru vechea structură a vieții sociale, condamnată acum a fi, pentru a folosi jargonului zilei, nesigură și nesustenabilă.

Este ceva fără precedent. Nu virusul. Ci răspunsul panicat, dominat de frică, iar în anumite părți de-a dreptul apocaliptic. Paseismul reprezintă un risc. Ar fi tentant să ne uităm la cum s-au comportat oamenii în trecut în fața pandemiilor pentru a găsi exemple de tărie sau pur și simplu de bun simț, ceea ce simțim că lipsește astăzi. Dar nu ne-ar ajuta. Anii ’50 și ’60 (ca să nu mai vorbim de începutul secolului) erau vremuri foarte diferite – în care războiul mondial era încă o amintire vie, bomba atomică reprezenta o amenințare și chiar boli infecțioase mortale erau prezente. Deși erau diferite, nu înseamnă că vremurile erau mai puțin neliniștite.

Dar lipsa de semnificație a pandemiilor de secol XX, reflectate în răspunsurile pragmatice și flegmatice, ne spune ceva despre covid-19. Și anume că orice semnificație ar avea, precum foarte moralizanta SIDA din anii ’80, ea nu este produsă de virusul însuși. Mai degrabă este generată de momentul cultural și politic trăit. Iar epoca noastră nu debordează de încredere. Decăderea morală a capitalismului liberal, epuizarea ideologiei politice și prăbușirea solidarității sociale, reprezintă un moment caracterizat de un profund sentiment de neputință și de nemulțumire față de felul nostru de viață. Că atât de mult din felul nostru de viață a fost sacrificat în ultimele luni reprezintă nu o dovadă în favoarea violenței covid-19, cât a fragilității sprijinului pentru acest tip de viață, chiar în rândul elitelor politice.

Reorientarea vieții sociale în jurul siguranței și precauției nu este, totuși, inevitabilă. Dar lupta are nevoie de altceva decât argumente încărcate statistic cu privire la seriozitatea relativă a covid-19. Este nevoie de articularea unor alte principii, mai bune, pe care să reconstruim lumea noastră post-carantină.

Autor: Tim Black
Sursa: yogaesoteric.net