Copiii români, lăsați la cheremul pedofililor

O directivă europeană prevede posibilitatea castrării chimice a pedofililor. Multe țări o aplică astăzi cu succes, numărul persoanelor care agresează sexual minori scăzând semnificativ. Nu este și cazul României, care, în ultimii ani, s-a arătat îngăduitoare cu pedofilii și nepăsătoare față de propriii copii. Actualul Cod penal stabilește pedepse ușoare, iar proiectul de lege prin care ar fi fost permisă castrarea chimică a infractorilor a fost respins de Parlament.

Directiva Parlamentului European și a Consiliului Europei din 13 decembrie 2011 privind combaterea abuzului sexual asupra copiilor, a exploatării sexuale a minorilor și a pornografiei infantile prevede, ca măsură alternativă, castrarea chimică a pedofililor. Deși multe state din UE s-au conformat și au aprobat prin legi interne tratamentul hormonal pentru această categorie de infractori, autoritățile române nu au reușit să se pună de acord. Mai mult, legislația autohtonă este destul de îngăduitoare cu persoanele care molestează sexual minori.

Proiect de lege bălmăjit

După câteva declarații ale unor politicieni şi după un proiect de lege dezbătut, inițial aprobat și apoi respins, problema protecției minorilor în fața abuzurilor sexuale provocate de adulți a fost abandonată. Inițiativa legislativă a fost bifată și apoi uitată prin sertare.

Un proiect de lege depus în martie 2014 în Parlament, de către 27 de senatori și deputați PSD, prevedea castrarea chimică a persoanelor care au agresat sexual minori. Metoda putea fi aplicată numai cu acordul acestora. În schimbul tratamentului, ei ar fi primit o pedeapsă mai ușoară. Procedura urma să fie reversibilă, fiind efectuată pe o durată de 3 ani. Infractorul ar fi trebuit să beneficieze și de consiliere psihologică. Pentru pedofilii recidiviști, castrarea chimică ar fi fost definitivă. Ei urmau să fie monitorizați prin GPS. Actul normativ, deși aprobat de Senat, a fost apoi respins de Camera Deputaților.

Și actualul Cod penal, intrat în vigoare de la 1 februarie 2014, favorizează pedofilii, stabilind sancțiuni mai ușoare. Prin art. 220, persoanele care molestează sexual copii sunt pasibile de pedeapsa cu închisoarea de la 2 la 7 ani. Dacă minorul este rudă directă cu făptuitorul, când se află în îngrijirea acestuia ori dacă fapta a fost comisă în scopul producerii de materiale pornografice, pedeapsa este de la 3 la 10 ani. Din păcate, jurisprudența arată că au existat pedofili care au ieșit din închisoare și după numai un an de detenție.

Pedepse drastice în alte țări

În Belgia, pedepsele pentru infracțiunile sexuale săvârșite împotriva copiilor pornesc de la 10 ani de detenție și ajung la închisoare pe viață, fără posibilitatea eliberare condiționată. Condamnații trebuie să plătească și amenzi de mii de euro.

În Franța, persoanele vinovate de molestarea unui minor, fără violență, sunt condamnate la 5 ani de detenție și la o amendă de 75.000 euro. Pedepsele pentru agresarea sexuală a copiilor bolnavi, ori cu probleme mentale și deficiențe fizice, ajung și la 20 de ani de închisoare, iar amenzile sunt de 100.000 euro.

Spania prevede închisoare de la 6 la 15 ani pentru infracțiunile de pedofilie. Persoanele care vor să lucreze în învățământ ori în școli sportive trebuie verificate înainte de angajare în Registrul de Delincvenți Sexuali.

În legislația SUA, pedeapsa minimă pentru pedofilie și pornografie infantilă este de 10 ani.

În Arizona, persoanele condamnate pentru pedofilie sunt luate în evidența poliției după liberare, fiind obligate să anunțe schimbarea de domiciliu. În caz contrar, sunt din nou arestate. Și detectivi ai poliției urmăresc activitatea acestora.

Australia a inițiat anul trecut o premieră în lume, prin interdicția părăsirii țării de către pedofilii condamnați. „Australia deschide calea în ceea ce privește protecția copiilor vulnerabili din străinătate. Știm că le vom refuza pașapoarte unui număr de aproximativ 20.000 de oameni care au, în prezent, obligația de a se prezenta la politie, iar aproximativ 2.500 vor fi adăugați în fiecare an și vom continua să le refuzăm pașapoartele cât timp au acele obligații“, declara Julie Bishop, ministrul australian de Externe, pentru CNN.

În Australia sunt circa 200.000 de pedofili condamnați care, după ce și-au ispășit pedepsele, continuă să se afle în atenția poliției și sunt obligați să se prezinte periodic la organele de supraveghere.

Castrarea chimică a scăzut numărul pedofililor

Metoda castrării chimice a violatorilor datează din secolul trecut. A fost inițiată ca o soluție de reducere a cheltuielilor statului cu infractorii condamnați la închisoare. În 1952, când homosexualitatea era ilegală în Marea Britanie, un englez a acceptat să urmeze tratamentul hormonal pentru a scăpa de detenție. Ideea a fost apoi preluată de Germania, care a aplicat-o împotriva violatorilor și a pedofililor.

În aceeași perioadă, un violator din SUA a fost de acord să fie castrat chimic.

Legislațiile mai multor state, precum Franța, Belgia, Suedia, Danemarca, Marea Britanie, Canada, SUA, Iran, dar și Rusia, Polonia, Cehia și Republica Moldova, prevăd astăzi posibilitatea castrării chimice a pedofililor. Măsura a dus la scăderea semnificativă a numărului persoanelor care abuzează sexual minorii.

Autoritățile din state precum Franța, Belgia, Suedia, Danemarca, Marea Britanie conving persoanele care manifestă dorința de a abuza sexual minori să se supună de bunăvoie castrării chimice pentru a nu mai recidiva și a evita o altă pedeapsă cu închisoarea.

SUA aplică această metodă violatorilor recidiviști, însă judecătorul poate stabili efectuarea tratamentului hormonal și unui infractor aflat la prima abatere, în cazul în care victima are sub 13 ani.

În Rusia a fost aprobată în 2012 o lege care prevede castrarea chimică pentru persoanele care au abuzat sexual minori sub 14 ani. Condamnările sunt pronunțate pe baza expertizelor medicale.

Polonia a aprobat în 2010 legea prin care pedofilii și persoanele care comit incest sunt castrate chimic. Tratamentul hormonal trebuie urmat toată viața. În paralel, pedofilii trebuie să urmeze și un program de psihoterapie. Din anul 2012, infractorii condamnați pentru pedofilie sunt monitorizați cu ajutorul unor brățări electronice pe care aceștia le primesc în momentul ieșirii din închisoare.

Macedonia a adoptat în 2014 o lege care prevede că pedofilii recidiviști sunt castrați chimic. Cei aflați la prima infracțiune de acest gen beneficiază de o condamnare mai ușoară, în cazul în care sunt de acord cu tratamentul hormonal.

Parlamentul Republicii Moldova a adoptat în 2012 legea pentru aplicarea tratamentului hormonal pedofililor, ca urmare a faptului că minorii din această țară deveniseră ținta unor persoane străine care practicau turismul sexual, oferindu-le copiilor bani și cadouri pentru a-i atrage.

În Cehia se aplică și castrarea chirurgicală. Aprobarea acestei metode prin lege, în anul 2000, a provocat îngrijorarea Comisiei Europene, pedeapsa fiind considerată prea dură. În perioada 2000-2008, în această țară au fost castrați chirurgical 94 de violatori, alți 300 fiind supuși tratamentelor hormonale.

 

The post Copiii români, lăsați la cheremul pedofililor appeared first on Cotidianul RO.

Ungaria, veriga slabă

La finele anului 2017, Comisia Europeană a luat o decizie riscantă – activarea procesului de suspendare a dreptului de vot al Poloniei în UE, din cauza noilor legi ale justiției adoptate de regimul controlat de Jaroslaw Kaczynski. Acțiunile guvernului Poloniei, precum și ale Bruxelles-ului vor viza influențarea deciziei Ungariei de a se opune sau nu pedepsirii Poloniei, o decizie care poate afecta uriaș unitatea UE.

Prima vizită oficială a noului premier polonez, Mateusz Morawiecki, a fost grăitoare – a ales ca destinație Budapesta, nu o capitală vestică. Vizita a fost interpretată diferit în Polonia și în Vest. Presa europeană consideră că vetoul Ungariei împotriva activării Articolului 7 este garantat. Presa poloneză consideră ca Moraviecki s-a întâlnit cu Viktor Orban nu pentru a-i mulțumi pentru sprijin, ci pentru a obține un sprijin deloc sigur.

Un aliat nesigur

Gazeta Wiadomosci arată ca jurnaliștii polonezi au fost „trădați“ la Budapesta de confrații de la agenția de stat, care au refuzat să pună vreo întrebare celor doi premieri despre Articolul 7, așa cum se înțeleseseră anterior cu colegii de breaslă. Orban și Morawiecki nu au spus o vorbă despre acest element central al întâlnirii lor. Ulterior, Viktor Orban a declarat că „Ungaria susține Polonia“, din nou, fără referire la spinoasa problemă de la Bruxelles. În Slovacia, o altă țară din Grupul Vișegrad, publicația Pravda scrie că regimul Kaczynski nu a uitat de trădarea lui Viktor Orban în momentul în care a susținut candidatura lui Donald Tusk, rivalul actualului regim polonez, la șefia Consiliului European. Pentru presa liberală (de opoziție) de la Varșovia, toate acestea sunt semnale că Ungaria nu este un aliat credibil pentru guvernul polonez.

Cameleonul Viktor Orban

Pornind de la semnalele transmise de recenta întâlnire la nivel înalt de la Budapesta, revista americană Foreign Policy oferă o rețetă pentru „spargerea axei iliberale din Europa de Est“. Articolul este semnat de Slavomir Sierakowski, 38 de ani, activist politic de stânga, absolvent al Colegiului Invizibil, având legături cu Fundația pentru o Societate Deschisă a lui George Soros. Premierul Viktor Orban este un oportunist și un cinic, în timp ce Jaroslaw Kaczynski este un fanatic care crede cu tărie în convingerile sale, scrie Foreign Policy. Orban și-a început cariera politică în anii 1990 expulzându-i pe ruși din țară, după ce a primit o bursă Soros la Oxford, unde a stat sub aripa polonezului Zbigniew Pełczyński, fondatorul Colegiului Invizibil din Polonia, mai sus amintit. Acum, Orban este unul dintre cei mai proruși politicieni din UE. Kaczynski rămâne însă dedicat liniei sale conservatoare antiruse și cu siguranță nu vede cu ochi buni cum Orban forțează o autonomie teritorială pentru maghiarii din Ucraina, în timp ce Kievul se luptă cu Rusia. Apoi, Ungaria este o țară cu o populație redusă, dependentă de exporturile în UE, iar unul din trei locuri de muncă este oferit de companii germane. Economia Poloniei se sprijină mult pe consumul intern și are o populație de patru ori mai mare. Toate acestea fac din Ungaria un aliat nesigur pentru Polonia.

O putere „iliberală“ utilă Vestului

Regimul Orban nu poate fi îndepărtat decât cu costuri mari. Orban este apreciat de un procentaj uriaș din electorat și poate mobiliza lesne prin discurs naționalist sute de mii sau milioane de maghiari din țările vecine, cărora Orban le-a dat pașaport ungar. Ungaria are o minoritate romă considerabilă și este pe ruta migrației, alte două elemente care facilitează un discurs naționalist unificator. În schimb, guvernul polonez are de partea sa un procentaj mai mic din populație (38% la ultimele alegeri), nu se confruntă cu fenomenul migrației, nu are diaspora maghiară. Sunt elemente care, în laboratoarele capitalelor occidentale, pot fi folosite pentru șubrezirea regimului Kaczynski.

Puterile vestice par să se fi împăcat cu o Ungarie „iliberală“, pentru că guvernul Orban este greu de îndepărtat, dar mai ales pentru că este vulnerabil și șantajabil pe plan extern. Astfel se explică de ce UE nu a activat Articolul 7 în momentul modificării Constituției ungare, în 2011, al ofensivei lui Orban împotriva judecătorilor și a presei, în anii ce au urmat. Polonia este însă o miză mult mai mare: putere economică regională, voturi multe în Consiliul UE, piață de desfacere mare. Sunt suficiente motive pentru care Bruxelles-ul să „cumpere“ vetoul lui Viktor Orban.

The post Ungaria, veriga slabă appeared first on Cotidianul RO.

Carmen Dan, pe fărașul lui Tudose

Premierul Mihai Tudose a acuzat-o miercuri seară pe Carmen Dan că l-a mințit în cazul propunerii de la vârful Poliției, precizând că ministrul de Interne îşi va da demisia „dacă va fi lăsată”.

Tudose a spus că nu mai poate lucra cu Carmen Dan.

„Supărarea mea față de ministrul de Interne este următoarea. Am întrebat-o dacă e adevărat că refuză (Cătălin Ioniţă, propus de Carmen Dan interimar la conducerea Poliţiei Române – n.r.) și mi-a spus că nu. La prânz l-am sunat pe domnul chestor să îl întreb eu. Dialogul a fost cam așa: <Sunt premierul, doriți această funcție?> și mi-a spus <Domnule premier, permiteți să raportez: M-am prezentat cu un raport la doamna ministru în care i-am spus că refuz, de atunci stau în antecameră, mi-a zis să aștept>. Un ministru care îşi permite să mă mintă în halul acesta… nu mai am ce să mai lucrez. Domnia sa şi-a exprimat luni, începând de luni că e dispusă să-şi dea demisia. În momentul ăsta, eu cred că i-o accept, dacă şi-o dă. Eu cred că domnia sa, dacă va fi lăsată, îşi va da demisia”, a declarat Mihai Tudose la Antena 3.

Premierul a contestat și intenția ministrului de Interne de demitere a șefului de la Serviciul Omoruri.

„Demiterea șefului de la Omoruri, care nu are AN-uri (n.r.: dosare cu autori necunoscuți) mi se pare exagerată. De ce nu a plecat consilierul ministrului care a fost coleg de tură șapte ani cu făptuitorul (cu polițistul pedofil – nr.)?”, a mai spus Tudose.

Premierul a mai afirmat că a solicitat șefului Poliției Române, Bogdan Despescu, un raport amplu legat de situația polițistului pedofil pe care îl va face public, iar dacă nu îl primește „vom discuta cu viitorul șef al Poliției”.

„Am solicitat de luni un raport oficial, dacă e să judecăm ca niște oameni normali, eu cred ca dacă eram ministru de Interne îi dădeam pe toți afară, era de înțeles că sub imperiul furiei.(….) Dacă ai trecut de momentul ăla începi să devii rațional. Am cerut doamnei ministru de luni un raport oficial, a venit azi domnul Despescu, iar lucrurile sunt complicate. I-am cerut lui Despescu sa vină cu două tipuri de rezultate: responsabilii, care să fie deferiți justiției, de la colegii de tură, care două zile au stat cu poza în buzunar și nu au fost în stare să își cunoască colegul și până la șefii ierarhici care trebuiau să știe că respectivul a mai fost anchetat. Ăștia trebuiau primii dați afară, nu am zis că nu il dau afară (n.r.: pe șeful Poliției Române Bogdan Despescu), dar să vedem cu ce vine, că cineva trebuia să pună în practică raportul. Alte măsuri-cum facem să redăm încrederea în poliție, nu sunt toți sfinți, dar nu toată poliția trebuie blamată”, a spus prim-ministrul.

 

The post Carmen Dan, pe fărașul lui Tudose appeared first on Cotidianul RO.

Se duce dracu’ și guvernarea PSD

Mihai Tudose, cît este el de tăcut și de clămpău, a mai pus o talpă PSD-ului care l-a făcut mare (numai ca funcție, căci la toate celelalte avem ghinionul unui premier neputincios). A scăldat-o în scandalul declanșat de pedofilul poliției și a evitat să-l schimbe pe șeful IGP. Tudose a trecut pe față la mișcări împotriva partidului. Mai mici, mai dosite, mai tăcute, dar ușor de observat de toată lumea. A devenit din ce în ce mai vizibil că premierul nu mai răspunde la comenzile PSD-ului, ci la sforile și butoanele manevrate de altcineva. Liviu Dragnea nu mai are putere să-l contreze. Se și teme de un nou eșec de tip Grindeanu. Dacă l-ar schimba și pe Mihai Tudose prin aceeași manevră politică folosită și la debarcarea lui Sorin Grindeanu, ar fi cel mai caraghios șef de partid din istoria României. Ar demonstra că nu are alături de el nici două momîi umblătoare în care să poată avea încredere. Bietul Liviu Dragnea, considerat de unii, mai ales după victoria în alegeri, un soi de șmecherul șmecherilor, se dovedește acum un slăboi de grupa mare. Se împiedică de toate. Nu nimerește nici măcar un dulap pe care să-l împingă în biroul mare din Piața Victoriei. Toate soluțiile sale nu sună bine decît la tabla de la Antena 3 sau la România TV. De cum ajung în instituții și se întîlnesc cu viața, se umplu de sînge și stîrnesc rîsul.

PSD-ul se arată din ce în ce mai gol, ca un container rămas după un transport de alimente. Începe să pută. Dacă și Țuțuianu are vise de prezident PSD și trage în Dragnea ca în fetele din Dâmbovița, dacă și Bădălău e mare (omul nu-i chiar așa de prost pe cît ni-l arată numele), dacă se duce dracului și administrarea Bucureștilor, unde Gabi Firea nu depășește faza concertelor și a declarațiilor televizate, dacă ajungem la concluzia că tot tărăboiul Olguței Vasilescu nu lasă în urmă nici o schimbare importantă în nivelul de trai și în calitatea vieții din România, atunci nu mai avem nici o nădejde de redresare. Ba, dacă cernem bine toate promisiunile și estimările PSD-ului, dacă privim la rece găselnițele lui Darius Vâlcov, răsuflate toate, dacă vedem că pînă și formarea unei echipe guvernamentale sau numirea unui șef de agenție iese ca o chiflă, ajungem la concluzia simplă că guvernarea PSD se face praf cu fiecare zi, cu fiecare încercare de exercitare a puterii. Așa au funcționat eroziunea și descompunerea și în cazul Alianței DA, cea care promisese că va merge pînă la capăt. Și a mers puțin, pînă a căzut în fund și cînd s-a ridicat  a plecat fiecare pe drumul său, de a ajuns atît de departe că nu-i mai cunoaște pe foștii parteneri.

Guvernarea PSD se duce dracului din nimicuri și greșeli copilărești. Să crezi că un partid al marilor afaceriști ai tranziției românești poate înghiți la guvernare o doamnă care să răspundă unei singure comenzi, ca într-o familie model, înseamnă să fii cel mai aerian băiat din șerpăria politică. Să crezi că poți alcătui un guvern numai din regățeni și amici din Alexandria și că SRI-ul n-o să-și bage coada, iar președintele va accepta și el un prost care să-i dea bani și contracte cu țîrîita, este iarăși o dovadă de mare naivitate și de pescar de pe Belina. Nici țugulanul rămas singur pe baltă nu se poate amăgi că tot ce-i pică în undiță i se cuvine numai lui.

Marea și umflata locomotivă politică aflată sub conducerea lui Liviu Dragnea dă rateuri în fiecare zi. E drept că un uriaș aparat politic, diplomatic și de informații plus grupuri mass-media bine dirijate muncesc să-i blocheze roțile și să o ducă în bălării. Dar dacă ar avea un strop de abilitate și o echipă mai de dai Doamne, ar rezista, ar contraataca deștept, ar negocia bățos, nu stînd capră și îngăimând un „vă rog“.

Liviu Dragnea se sfârșește împachetat în propria-i aroganță și nepricepere. El crede că este suficient să aibă acces la două televiziuni (Antena 3 și România TV) și poate să ignore pe toată lumea. Liviu Dragnea n-a comunicat niciodată cu ziariștii din România. S-a rezumat să-i ungă pe cîțiva. Și, pe cale de consecință, și Gabriela Firea, și Țuțuianu, și Bădălău au aplicat lecția. Să ne ajute ai noștri și să crape toți ceilalți, indiferent dacă sunt liberi sau ciugulesc din palma adversarilor.

Dragnea, Firea și Olguța

S-au dedat la huța-huța

Editorialul complet în ziarul Cotidianul de joi versiunea tipărită – disponibilă la toate chioşcurile – sau varianta digitală.

The post Se duce dracu’ și guvernarea PSD appeared first on Cotidianul RO.

Cîştigă ceva buna guvernare din luptele interne din PSD?

Fiind persoana privată din România care a avut cele mai multe procese contra unor marcanţi membri PSD sau afiliaţi de ai lor externi (de la Miron Cozma în 1993 la Rodica Stănoiu în 2004 mi-au intentat procese de calomnie, întîi în penal, pe urmă, după dezincriminare, în civil) şi singura care a dat în judecată PSD în acelaşi scop (departamentul de comunicare, prin purtătorul de cuvînt, la acea vreme un partid nu putea fi chemat în instanţă), am un vechi fotoliu de lojă pentru observarea reformei din acest partid. Cum firme de relaţii publice care lucrează pentru partide concurente şi care posedă televiziuni ca proprietar organizează zilele astea zeci de talk show-uri ca să sape o groapă între Dragnea şi Tudose (dacă nu iei parte, nu e bine, dacă iei, devine şi mai clar şi mai penibil care e agenda), iar agenţii descoperiţi de prin presă (că semnează sindicalişti, consultanţi politici, critici de teatru) sunt numai cu „daddy” în gură şi misiunea de a prezenta slăbirea lui Dragnea ca mîntuirea neamului, îmi permit să întreb şi eu, în offside, dar clar. Cum cîştigăm noi, partidul bunei guvernări ceva din agitaţia asta? Şi ce cîştigăm? Că am pus sute de pesedişti pe liste negre din 2004 în 2016, şi nu mi s-a părut în 2016 că văd mare progres, că nu se poate numi progres că marii baroni ca Hrebenciuc, care totuşi mai făcea cîte ceva, cumpăra linişte de la unguri şi unitate pentru frontul pro-integrare UE, au dispărut, locul lor fiind luat de baroni mai mici, care îşi fac vacanţele în Maldive, nu pe Coasta de Azur? Sau e progresia Mircea Geoană/Victor Ponta/Liviu Dragnea vreo linie de evoluţie care mi-a scăpat mie?

Hai să ne uităm mai sistematic.

Persoana cheie în PDL zilele astea se numeşte Niculae Bădălău, secretarul general, din cauza poziţiei sale strategice. Promovat de Dragnea, sunt şanse să îl lase la greu, majoritatea românilor, ce să mai spun de pesedişti, aşa ar face. Dar ne-ar ajuta pe noi asta cu ceva, e el vreun apărător al independenţei justiţiei etc.? Vedeţi o biografie făcută de România liberă, aici. Mihai Goţiu de la USR spune că dl. Bădălău i-ar fi ameninţat cu bătaia, pe el şi pe Nicuşor Dan. Dl Bădălău a crescut în statură din cauza campaniei centrate pe Dragnea şi a ajuns acuma jokerul partidului, el face cărţile.

Favoritul presei anti-PSD este lectorul-conferenţiar ratat de la Academia SRI, premierul Tudose, care are marele avantaj că serviciile şi Klaus Iohannis l-au lăsat să fie premier, deci e pe lista de persoane acceptabile. Premier din vara trecută, dl Tudose e cel care patronează peste guvernul care trimite mai mult de un milion de oameni în plus la fisc luna asta, cînd deja era coadă, ca să îşi achite contribuţii CAS restante, şi aşa mai departe (vedeţi aici). Sigur, cu încă cîteva din astea (chiar nu mai trebuie mult), PSD se scufundă definitiv, deci dacă asta e misiunea încep să văd şi eu de ce să-l preferăm. El e cel care guvernează direct şi eficienţa lui se vede, ca şi impactul asupra bunei guvernări. Nu are procente de prezidenţiabil, deci nici şanse să ia partidul. Atunci, de ce îl împingem? Numai şi numai că îl place SRI?

Cu ce suntem cîştigaţi dacă Dragnea e înlocuit de unul din aceştia doi, sau cu un alt lider local ajutat de ei să iasă la vot, în genul lui Marian Oprişan? Sau cine credeţi voi, partida # PSD, ciumaroşie, că o să îi ia locul? Care e partida reformistă din PSD pe care o preferaţi? Nu cumva, cum deja se întîmplă, singurul lucru care se dezvoltă e doar indisciplina unor baroni locali, greu de controlat chiar în timpuri bune, care au o agendă legislativă cît se poate de pe periculoasă pentru buna guvernare, care include toate pericolele de acum, dar cu plus?

Sigur, slăbirea liderului şi facţionalizarea partidului reprezintă un cîştig în sine pentru adversarii politici. Mai recrutează iarăşi serviciile pe ăia cu dosar dacă vine vreun impas şi facem un nou UNPR ca să schimbăm majoritatea fără alegeri. Am mai făcut. A fost buna guvernare avansată că am făcut majorităţi în 2005 cu partidul lui Voiculescu (dosarul Băneasa a fost temporar suspendat, că aveam nevoie de voturile lor), şi în 2008 cu cel al lui Oprea? Cum? I-am făcut mari, ca după aceea să ne muncim, nu glumă, să îi facem mici la loc.

Evident, un cîştig a fost, şi anume al celor care au guvernat cu Oprea sau Voiculescu sau la rigoare PSD (şi PNL, şi PDL), adică ei au avut funcţii, locuri în consilii de administraţie, proprietăţi restituite, şi tot tacîmul. De asta locurile lor pe listele negre s-au umflat de au ajuns la paritate cu PSD, şi de asta a pune semnul egal între PSD şi proasta guvernare e fals. Agenda #bunaguvernare si agenda #PSD, ciuma roşie nu sunt identice, chit că e în interesul celor care profită direct de pe urma slăbirii PSD să o promoveze astfel. Nu e agenda României curate, pentru că:

  • Justiţia trebuie să fie apărată de toţi oamenii politici, dar nu doar de cei din PSD
  • Justiţia trebuie să fie independetă nu doar faţă de partide, ci şi faţă de servicii secrete. Cînd mii de mandate de ascultare sunt aprobate pe bandă rulantă de judecători nu e tocmai o dovadă de independenţă. Vedeţi aici
  • Statul de drept înseamnă că şi puşcăriaşii au drepturi, nu avem de ce avansa noi ca ideologie revoluţionară ideea că nu au, că deja avem cele mai mari sacţiuni la CEDO pentru cum tratăm nu doar puşcăriaşii, ci şi acuzaţii, împreună cu Rusia şi Turcia conducem detaşat topul condamnărilor pentru proces legal necuvenit (due process). Vedeţi aici

http://www.echr.coe.int/Documents/Stats_violation_1959_2016_ENG.pdf

Deci nu România curată şi-a schimbat agenda de bună guvernare, ci un grup vast de interesaţi electoral cu sloganul #PSD ciumaroşie vrea să ne captureze pe toţi să le facem treaba lor, anume, de a cîştiga alegerile fără merit (deşi ei sunt remuneraţi pentru asta). Dar, aşa cum i-am explicat lui Adrian Năstase în 2004, agenda bunei guvernări nu e agenda anti-PSD neapărat (de multe ori este, că PSD o cere…) şi cum i-am explicat lui Mihai Poliţeanu, zis Poli, omul la toate al Monicări Macovei (trasferat de la mine, că murea să facă politică) prin anul 2010, cînd încerca să aranjeze nişte alegeri prin interiorul PDL cu mîna societăţii civile, nu e treaba noastră să ne băgăm în lupta dintre facţiunile unui partid. Partidele şi-au creat oricum societate civilă proprie ca să traseizeze mai cu spor şi nu e nevoie de noi. De noi e nevoie ca să rămînă nişte parteneri critici, dar oneşti, la fiecare guvern ales de popor, al oricui ar fi el. Cu cît o să fim noi mai mulţi, critici nu pentru că vrem scaunele lor, ci vrem să fim guvernaţi bine, şi cu cît o să fim mai nepartizani şi mai focusaţi (pe şcoala, spitalul sau locul nostru de muncă, sigur e ceva corupţie pe la agenţiile de publicitate cu care ar rebui să înceapă ăia din publicitate pînă să ajungă la Dragnea?), cu atît mai puţin important va fi cine guvernează, că vor fi obligaţi să guverneze bine.

Desigur, şi cu asta închei, dacă PSD nu ar fi doar un partid corupt, ca şi celelate care au fost la guvernare, ci şi un partid dictatorial, ar fi obligaţia noastră a tuturor să ieşim în stradă să-l dăm jos indiferent că alternativa nu e clară. Dar eu care am prins un partid care a adus minerii să îmi distrugă redacţia, a vrut să mă bage la închisoare de vreo două ori, a închis pe un tînăr şef la privatizare în 2001 doar pentru vina că a privatizat, de era să moară băiatul ăla (de asta sunt bune drepturile deţinuţilor), l-au umflat pe Mugur Ciuvică cînd difuza calomnii despre Năstase pe Internet (din păcate, cînd ne-am agitat, i-au dat drumul la o soartă mai rea, aceea de vedetă TV..) nu pot să nu remarc ce extraordinar de reţinuţi şi democratici au devenit zilele astea. În afară de cîteva amenzi, nici măcar Fiscul nu vine la televiziuni urmărite la DNA pentru şantaj, dar care vor scăpa că sprijină DNA la greu, deşi sunt îngropate în datorii. Toată lumea are dreptul să înjure PSD şi pe Dragnea fără nici un risc, şi de asta am ajuns aşa mulţi, cînd eram aşa puţini, şi tot de asta zgîrie auzul foarte tare cînd criticii PSD de azi, unii distinşi intelectuali, se compară cu disidenţii dinainte de 1989 (ca Goma, Tudoran, Antonesei, Filipescu), între care nu se numărau, ba chiar cu Soljeniţîn şi Havel. Partidul # PSD ciumaroşie nu prea are #simţul ridicolului, şi de asta preferăm pe al nostru, mai modest, #bunaguvernare.

The post Cîştigă ceva buna guvernare din luptele interne din PSD? appeared first on Cotidianul RO.

Tudose, șah la Carmen Dan (VIDEO)

Cazul polițistului pedofil încinge meciul politic dintre oamenii lui Liviu Dragnea și Mihai Tudose.

Premierul nu l-a demis miercuri pe șeful Poliției Române, așa cum a cerut ministrul de Interne Carmen Dan. Mihai Tudose a anunțat miercuri, la începutul ședinței de Guvern, după întâlnirea cu polițistul, că i-a dat acestuia o săptămână pentru a-i prezenta măsurile pentru remedierea situației.

„Am avut o discuţie cu domnul Bogdan Despescu, mi-a prezentat raportul, care înţeleg că a fost gata de abia astăzi dimineaţă. Am înţeles de pe surse că noua propunere (Cătălin Ioniţă, propus de Carmen Dan interimar la conducerea Poliţiei Române – n.r.) şi-a declinat intenţia de a ocupa funcţia. Şi l-am rugat pe domnul Despescu ca, într-o săptămână, să îmi prezinte măsurile luate de domnia sa (…) pentru remedierea situaţiei. Ceea ce trebuie remarcat este că acel făptaş a fost prins totuşi în două zile, este o notă foarte bună pentru Poliţie. De ce nu s-au luat şi alte măsuri sau unde lucrurile au scârţâit, repet, are o săptămână domnul Despescu să-mi prezinte concluziile”, a spus Tudose.

Posted by Guvernul României on 10 Ianuarie 2018

Șeful Poliției Române Bogdan Despescu a ajuns, miercuri dimineaţă, la Guvern, unde a avut discuţii cu premierul. Întâlnirea a avut  loc în contextul în care ministrul de Interne, Carmen Dan, a cerut, marţi, demiterea acestuia.

Discuţiile între actual şef al Poliţiei Române şi Tudose au durat aproximativ o oră. Miercuri, înainte de ședința de Guvern, în spațiul public apăruseră informații potrivit cărora Cătălin Ioniță, anunțat ca înlocuitor de către Carmen Dan, ar fi refuzat propunerea.

Ministrul Afacerilor Interne a anunțat, marți, că a transmis premierului solicitarea de a îl demite pe șeful Poliției Române, Bogdan Despescu, nemulțumită de explicațiile privind menținerea în sistem a polițistului suspectat de pedofilie.

„L-am informat pe premier despre decizia de a propune schimbarea șefului Poliției Române. Ulterior am prezentat deciziile public. Noi suntem în așteptarea deciziei premierului. Deciziile premierului îi aparțin în exclusivitate”, a explicat ulterior Carmen Dan, la Antena 3.

The post Tudose, șah la Carmen Dan (VIDEO) appeared first on Cotidianul RO.

Buboiul din MAI, spart de polițistul pedofil

Cazul în care este cercetat polițistul de la Rutieră Eugen Stan, acuzat de abuz sexual asupra unui minor, scoate la iveală problemele grave care domnesc de ani de zile în Ministerul Afacerilor Interne. Acest sistem plin de bube a fost tolerat de toți foștii șefi. Unii fiind forțați să se mulțumească cu ce au în condițiile blocării posturilor, alții – prin prisma încrengăturilor, fie de afaceri, fie de rudenie.

Este scandalos faptul că Eugen Stan, care purta haina de polițist, ar fi comis de-a lungul timpului mai multe abuzuri asupra copiilor, fără ca nimeni să-l excludă din sistem. Toți au acoperit acest lucru. Toți se fac părtași la faptele acestuia, fiindcă și-au înghițit limba. Acum anchetatorii îl suspectează pe Eugen Stan în nici mai mult, nici mai puțin de 15 fapte de abuz sexual asupra unor copii.

Totuşi, cum a fost posibil? Simplu! Nimeni, dar absolut nimeni, nu putea să prevadă comportamentul deviant al acestuia. Odată apărut un semnal, acesta trebuia să atragă atenția, dar șefii s-au făcut că nu văd! De ce? Păi, spre exemplu, șeful lui direct, cel pe care Eugen Stan îl plimba cu mașina, recte comisarul Rene Vornicu, deține mai multe proprietăți, din care una chiar în județul Ilfov, la Măgurele, unde avea domiciliu și șoferul său. Surse din cadrul Brigăzii de Poliție Rutieră ne-au declarat, sub protecția anonimatului, că Vornicu nu a mai avut cum să-l acopere, având în vedere amploarea mediatică pe care a luat-o cazul. „Se pare că a avut o discuție cu Eugen, în urma căreia a ales varianta să-l predea polițiștilor de la Judiciar“, spun sursele noastre. Ancheta desfășurată de-a lungul zilei de luni a scos la iveală și alte aspecte grave care se petrec în Ministerul Afacerilor Interne. Spre exemplu, evaluarea psihologică. Conform Ordinului 23/2015, aceasta, în cazul lui Eugen Stan, având în vedere că este conducător auto, trebuia să se efectueze anual. Or, ultima evaluare psihologică a acestuia s-a făcut în 2014 și era programat abia în 2019…

Tăcerea și jegul de sub preș

Este imposibil ca actualul șef al Poliției Capitalei, comisarul-șef Nicu Dragoș, fost șef al Brigăzii de Poliție Rutieră a Bucureștiului, să nu fi știut de ceea ce se întâmpla în curtea de la Udriște. Și totuși există multe întrebări privind modul în care au fost transmise informațiile către presă pe toată durata zilei de luni, având în vedere că Poliția Capitalei a gestionat cazul. Majoritatea jurnaliștilor au aflat despre caz pe surse. Foarte târziu, Poliția Capitalei, când nu mai putea stăvili valul de întrebări din partea jurnaliștilor, a dat un comunicat de presă. Asta se întâmpla după-amiază.

Bugetar latifundiar

Conform unor surse din cadrul Brigăzii de Poliție Rutieră a Capitalei, Eugen Stan era omul de casă al lui Rene Vornicu. De altfel, spun aceleași surse, Vornicu și-a cumpărat un teren la Măgurele, județul Ilfov, prin intermediul lui Eugen Stan. Conform declarației de avere, acesta deține un teren agricol în suprafață de 3,5 hectare în comuna Măgura, județul Teleorman, şi alte trei hectare, tot de teren agricol, în comuna Cornetu, județul Teleorman, cumpărate în 2005. În anul 2002 Rene Vornicu a cumpărat 1.000 metri pătrați în comuna Moreni, județul Dâmbovița, recunoscută pentru locatarii de lux, foști șefi din SRI, Poliție sau MAI. În anul 2007 Vornicu și-a cumpărat un teren intravilan de 400 de metri pătrați în comuna Măgurele, județul Ilfov. În ceea ce privește clădirile, șeful de la Rutieră, Rene Vornicu, și-a cumpărat în anul 2002 un apartament în suprafață de 70 de metri pătrați. Doi ani mai târziu a mai cumpărat un apartament de 90 de metri pătrați, fără a menționa zona sau adresa, și o casă în comuna Topoloveni, județul Argeș. În 2010 își construiește o casă în suprafață de 130 de metri pătrați în comuna Măgura, județul Teleorman.  Deține o Skoda Octavia, cu an de fabricație 2003. În ceea ce privește capitolul datorii, Rene Emanuel Vornicu declară o ipotecă în valoare de 50.000 euro, scadentă în 2027. La venituri, acesta spune că a câștigat din salariul de polițist suma de 60.000 lei, iar soția, profesoară, suma de 35.000 lei. Soția sa ar mai fi încasat 6.000 euro de pe urma închirierii unui apartament în Novaci.

Suspect în alte 15 fapte

Odată cu reținerea lui Eugen Stan, ies la iveală informații terifiante. Acesta este suspect în alte 15 dosare ce vizează fapte de agresiune sexuală comise din 2009 până acum şi rămase cu autor necunoscut. De altfel, potrivit avocatului acestuia, Eugen Stan a recunoscut faptele de vinerea trecută din Sectorul 6, precum și violul comis în 2012 asupra unei fetiţe de 7 ani, în acelaşi sector.

Ministrul de Interne, Carmen Dan, a declarat că acesta este suspect și într-un dosar din anul 2009. Dosarul a ajuns de la Poliția Capitalei – Serviciul Omoruri la Parchetul Judecătoriei Sector 6, de unde, ulterior, a ajuns la Corpul de Control din cadrul Brigăzii de Poliție Rutieră a Capitalei. Iar acum, faptele din 2009 s-au prescris.

Presa a tras multe semnale de alarmă în privința a ceea ce se întâmplă în Ministerul Afacerilor Interne. Dar puține au fost cazurile în care mai-marii din MAI au și luat măsuri. Pe de o parte, fiindcă nu au vrut, pe de altă parte, fiindcă nu au avut interes, iar acolo unde au vrut, nu au putut.

Acolo unde au vrut și au avut interes, s-au lovit de Legea 360/2002 privind Statutul polițistului, care prevede la art. 10, pct. 4: „În situațiile în care elevul, studentul sau polițistul se află în curs de cercetare penală ori de judecată, măsura exmatriculării, respectiv cea a destituirii, se ia după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare a instanței de judecată“. Șefii lui Eugen Stan trebuie să spună dacă în perioada cercetărilor s-au aplicat prevederile articolului 65 din Legea 360/2002, care prevede: „(1) În cazul în care împotriva polițistului s-a început urmărirea penală sau a fost trimis în judecată, menținerea sa în activitate se hotărăște după soluționarea definitivă a cauzei, cu excepția situației în care a comis și alte abateri disciplinare, când operează procedura disciplinară obișnuită. (2) Pe timpul urmăririi penale și judecării, polițistul este pus la dispoziție. Polițistul pus la dispoziție îndeplinește numai acele sarcini și atribuții de serviciu stabilite, în scris, de șeful unității de poliție și beneficiază de drepturile bănești corespunzătoare gradului profesional pe care îl are, la nivelul de bază, și de celelalte drepturi prevăzute în prezenta lege“. Aceeași lege prevede că, „pe perioada arestării preventive, polițistul este suspendat din funcție. Pe timpul suspendării, polițistul nu beneficiază de niciun drept din cele prevăzute de prezenta lege“.

Premierul se mai gândește

Ministrul de Interne, Carmen Dan, a susținut ieri, într-o declarație de presă, că a transmis premierului propunerea de schimbare din funcţie a şefului Poliţiei Române, Bogdan Despescu, care va fi înlocuit de Cătălin Ioniţă, ca interimar. Carmen Dan a spus că este total nemulţumită de explicaţiile pe care le-a primit din partea Poliţiei Române în cazul poliţistului acuzat de agresiuni sexuale şi consideră insuficiente măsurile anunţate. „Consider că Poliţia Română are nevoie acum de o recâştigare a încrederii cetăţenilor prin asumarea şi rezolvarea problemelor. Am trimis puţin mai devreme premierului propunerea de schimbare din funcţie a şefului Poliţiei Române, Bogdan Despescu. Am cerut premierului împuternicirea pe o perioadă de şase luni în această funcţie chestorului principal de poliţie Cătălin Ioniţă, actualul şef al Direcţiei Anticorupţie, acesta având un mandat explicit de a finaliza această diagnoză pe care am cerut-o în cursul zilei de ieri“, a spus ministrul Carmen Dan. „Am constatat că până în prezent nimeni dintre şefii din Poliţie nu a înţeles să îşi asume responsabilitatea pentru faptul că poliţistul a fost menţinut în funcţie, în ciuda tuturor cazurilor în care este suspect. Descoperim că superficialitatea testărilor a dus la menţinerea în sistem a unor persoane cu probleme psihice“, a declarat ministrul de Interne. Carmen Dan s-a declarat nemulţumită de faptul că nicio persoană care ocupă funcţii de conducere în Poliţia Română nu a ieşit public să dea explicaţii. Numai că, surpriză… Premierul Mihai Tudose a spus că va lua o decizie după ce va purta o discuție cu chestorul Bogdan Despescu, pentru a afla și punctul de vedere al acestuia.

Chestorul Bogdan Despescu ar urma să fie înlocuit de Cătălin Ioniţă, care, până la noi ordine, rămâne şef al Direcţiei Generale Anticorupţie. Acestea ar trebui să vină de la Tudose

Alte capete cad

Ministrul Afacerilor Interne, Carmen Dan, l-a propus ca înlocuitor pentru Bogdan Despescu, actualul şef al Poliţiei Române, pe Cătălin Ioniţă, care ocupă acum funcţia de director general al Direcţiei Generale Anticorupţie. În vârstă de 41 de ani, Cătălin Ioniţă a fost numit director general al Direcției Generale Anticorupție în 2016. Între 2014 şi 2016, el a deţinut funcţia de director al Direcţiei de Investigare a Criminalității Economice, iar între 2012 şi 2013 a fost director adjunct al Direcţiei de Investigare a Fraudelor din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române. Anterior, a fost, pe rând, şef al Serviciului de combatere a corupţiei şi a infracţiunilor comise în sfera instituţiilor bugetare din cadrul Direcţiei de Investigarea Fraudelor, şef al Serviciului de ivestigare a fraudelor din cadrul Poliţiei Sector 1 şi ofiţer specialist în cadrul Serviciului de investigarea fraudelor din cadrul Poliţiei Sector 1. Este căsătorit şi are cinci copii.

Șeful pedofilului suspendat din funcție

Şefii de schimb, precum şi psihologul unităţii din care făcea parte poliţistul vor fi cercetaţi disciplinar. Ancheta efectuată pe repede înainte a scos la iveală faptul că Eugen Stan figura ca agent rutier şi acorda amenzi, ultimul proces-verbal fiind încheiat în luna decembrie a anului trecut. „Din explicaţiile de aseară a lipsit răspunsul la o întrebare: cum de nimeni dintre şefii din Poliţie nu a ştiut de aceste devieri comportamentale ale poliţistului?“, a spus Carmen Dan, catalogând cazul unul izolat, dar „cu repetiţii“. Ministrul de Interne a spus că se aşteaptă ca şeful Serviciului Omoruri din Poliţia Capitalei, Radu Gavriş, precum şi şeful de la Control Intern al Brigăzii Rutiere „să facă un pas în spate“ şi a cerut curaj personalului de la resurse umane pentru a sesiza devierile comportamentale ale poliţiştilor intraţi în sistem. „I-am cerut, la un moment dat, domnului Despescu să aibă o discuţie şi cu şeful Serviciului Omoruri, cu domnul Gavriş, pentru modul în care s-au gestionat dosarele din 2009 până în prezent. Aflăm acum că dosarul din 2009 s-a prescris“, a spus Dan.

Anchetă. De fațadă?

Potrivit IGPR, şeful Serviciului Supraveghere Rutieră Sectoarele 1, 2 şi 6, Emanuel Vornicu, a fost eliberat din funcţie până la clarificarea situaţiei de fapt, iar şefii de schimb şi psihologul unităţii vor fi cercetaţi disciplinar pentru modul de instruire la intrarea în serviciu a poliţiştilor rutieri. De asemenea, a fost informat Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu privire la iniţierea unei analize privind modul de instrumentare a dosarelor în care este cercetat poliţistul rutier, iar în funcţie de rezultatul acesteia, dispunerea de măsuri legale, mai precizează IGPR.

A descoperit ce se știa de mult

O altă problemă asupra căreia psihologii au atras atenția în nenumărate rânduri a ajuns și la urechile ministrului de Interne după scandalul declanșat de Eugen Stan. „Am aflat cu stupefacţie că în majoritatea unităţilor din Poliţie se folosesc teste psihologice fără licenţă. Aveam un proiect în dezbatere care reglementează aceste teste, pentru că anul acesta 7.000 de oameni urmează să fie încadraţi în sistem“, a explicat Dan. Problema este că despre aceste teste se vorbește încă din 2016. Dacă la momentul în care a preluat mandatul de ministru ar fi efectuat un audit sau măcar o analiză SWOT, ar fi putut afla punctele tari și punctele slabe ale MAI. Este un minister stufos, cu mulți angajați și cu multe probleme. Este instituția care este cea mai vizibilă, aflată sub ochii cetățenilor zi de zi.

Eternii sindicatelor sar din nou la atac

Cum era de așteptat, liderii eterni ai sindicatelor din Poliție au întors după bunul-plac cererea ministrului Carmen Dan. „Reprezentanţii sindicatelor din Poliţie au declarat că demiterile cerute de ministrul Afacerilor Interne, Carmen Dan, la nivelul conducerii IGPR trebuie citite în cheie politică, menţionând că aceştia ar trebui felicitaţi“, arată Mediafax. „Nu pot face comentarii cu privire la declarațiile doamnei ministru. Spun doar așa: oamenii aceștia ar fi trebuit felicitați că nu am avut atentate, când am avut dosare grele, documentate. La momentul de faţă, noi nu avem jafuri armate cum sunt afară. Nu avem crime în care să nu fi fost identificați autorii, toate dosarele grele de crimă organizată au fost identificate. Nu, atunci li s-a părut ceva normal. Dacă e normal, atunci să luăm capul oamenilor şi vedem cum evoluează instituția“, a declarat, pentru Mediafax, Florin Vîlnei, președintele Federației Naționale a Polițiștilor SED LEX. „E cheie politică. Vedeți declarația lui Dragnea de ieri şi pe asta de azi. E cheie politică. Restul sunt discuții de presă, alte elemente care nu au legătură cu profesia de poliţist, decât cu jocuri politice şi atât. Eu nu pot spune dacă Gavriș ar trebui să dea un pas înapoi sau nu, pentru că nu ştiu elemente de acolo. Ştiu doar că a fost un dosar penal în lucru. Dacă facem așa la fiecare dosar cu AN… Sigur că putem face o radiografie, trebuie analizat dacă cineva a acoperit. Eu nu cred că a acoperit pentru că tot Poliția a depistat“, a declarat Dumitru Coarnă, liderul Sindicatului Național al Polițiștilor și Personalului Contractual (SNPPC).

Condamnat pentru fapta lui Eugen Stan

Parchetul de pe lângă Tribunalul București a contrazis-o pe Carmen Dan, ministrul Internelor, care a afirmat că un dosar din 2009 în care suspect este polițistul acuzat de pedofilie s-ar fi prescris, precizând, într-un comunicat, că în această cauză se desfășoară în continuare urmărirea penală. „În ceea ce privește faptele comise de inculpatul S.E., cercetările sunt continuate de către Parchetul de pe lângă Tribunalul București și Serviciul Omoruri din cadrul Direcției Generale de Poliție a Municipiului București, inclusiv cu privire la eventuala implicare a acestuia în fapte similare. Precizăm faptul că în cauză se desfășoară urmărirea penală și cu privire la o infracțiune de agresiune sexuală comisă în anul 2009 față de o victimă minoră (urmărirea penală fiind începută in rem), faptă pentru care este necesară completarea probatoriului. În contextul celor menționate, considerăm nejustificate opiniile exprimate în spațiul public care denaturează sau ignoră aspecte importante privind cercetările efectuate în cauză“, se arată într-un comunicat al Parchetului.

Totodată procurorii spun că, „în cursul zilei de 8 ianuarie 2018, Institutul Național de Criminalistică a efectuat o expertiză prin care a fost stabilit profilul genetic al inculpatului (n.r. – Eugen Stan) și, totodată, s-a constatat că acest profil genetic corespunde cu profilul genetic evidențiat în urma expertizării unor probe biologice ridicate cu ocazia cercetării la fața locului cu privire la o faptă de agresiune sexuală comisă la data de 22 decembrie 2012“.

Numai că același Parchet afirmă că „în perioada 2012-2017 au fost efectuate expertize genetice cu privire la 15 persoane ale căror semnalmente sau profil personal corespundeau cu cele ale autorului faptei (profilul genetic al autorului fiind stabilit în urma expertizării unor probe biologice ridicate cu ocazia cercetării la fața locului în urma comiterii faptei); au fost verificate în bazele de date circa 300 de persoane care corespundeau profilului autorului; au fost verificate 70 de informații primite de la public sau lucrători de poliție; au fost analizate aproximativ 150 de dosare penale cu obiect similar înregistrate la Parchetele din Municipiul București (soluționate sau în curs de cercetare); în urma acestei analize a fost identificată o cauză având ca obiect o infracțiune de natură sexuală cu victimă minoră și autor necunoscut. Cauza a fost preluată de către Parchetul de pe lângă Tribunalul București, iar după efectuarea urmăririi penale, împreună cu Serviciul Omoruri, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest a unui inculpat în vârstă de 65 de ani (denumit în mass-media «Spionul pedofil») (n.r. – Ninel Șerbănescu), care ulterior a fost condamnat definitiv pentru săvârșirea a șapte infracțiuni de natură sexuală comise față de victime cu vârste cuprinse între 5 și 10 ani“. Ninel Șerbănescu a contestat probele în baza cărora a fost condamnat la 13 ani de închisoare, dar nimeni nu a ținut cont. Acum se dovedește că autorul din 2012 era Eugen Stan, și nu Ninel Șerbănescu. Curată justiție!

The post Buboiul din MAI, spart de polițistul pedofil appeared first on Cotidianul RO.

Merkel trebuie să accepte „păcatele“ Estului

Fosta RFG a fost un pitic politic în umbra aliaților, iar după unificare, Germania a lăsat lumina reflectoarelor Franței și eurocraților de la Bruxelles, mulțumită cu gestionarea profitabilă a monedei euro și cu excedentul comercial tot mai mare. Acum, „Germania trebuie să învețe să conducă!“, scrie Der Spiegel.

Despre această provocare pentru Germania și UE, pentru țările membre din Est, despre Europa cu două viteze, s-a discutat la negocierile exploratorii dintre Uniunea Creștin Democrată (CDU), Partidul Social Democrat (SPD) și Uniunea Creștin Socială bavareză (CSU), ce au avut loc luni. Este săptămâna discuțiilor exploratorii, la peste o sută de zile de la alegeri, după eșecul constituirii unei coaliții a CDU cu liberalii și ecologiștii. Este ultima șansă a Angelei Merkel de a forma un guvern, scrie mai toată presa germană și franceză. În cazul unui nou eșec, Merkel favorizează ideea anticipatelor, iar sondajele arată că 45% din germani nu o mai vor cancelar. În plus, rivalii din partid încep să-și arate colții.

Planul SPD: Statele Unite ale Europei

SPD a dorit ca arhitectura viitoare a UE să fie tema centrală în negocierile pentru Marea Coaliție de la Berlin. Martin Schulz, liderul SPD, vrea nici mai mult nici mai puțin decât Statele Unite ale Europei până în 2025, pornind de la planurile enunțate deja de Emmanuel Macron în Franța: un buget, un ministru de Finanțe și un parlament al zonei euro. Adică oficializarea Europei cu două viteze. Schulz mai vrea uși deschise pentru imigranți, un sistem de sănătate mai generos în Germania și investiții în sistemul social.

Planul CDU: Uniune fiscală

De partea cealaltă, mulți lideri CDU, și mai cu seama aliații din CSU, nu-și doresc o mai mare integrare politică europeană. Conservatorii bavarezi au subliniat clar acest lucru atunci când, la început de an, l-au primit pe premierul ungar Viktor Orban, promotorul suveranismului, al politicii „iliberale“ și antiimigrație, sprijinit până acum, în ciuda acestor orientări, de Partidul Popular European. Conservatorii germani sunt interesați de unificarea financiară a zonei euro, de un FMI european controlat de Berlin, de o monedă euro care să ajute pe mai departe politica mercantilă. Care dintre cele două vizuini se va impune? Merkel are la dispoziție un surplus de 45 de miliarde de euro până în 2021, cu care poate „cumpăra“ concesiile europene ale SPD, în schimbul unor investiții sociale în Germania.

Calea sigură spre dispariția UE?

Schimbarea de atitudine a președintelui Franței pare să semnaleze că viziunea conservatorilor germani despre UE va avea câștig de cauză. Macron a renunțat să mai vorbească despre ambițiosul său proiect de integrare în discursul de Anul Nou. Știe că, pentru a-și păstra autoritatea în partid, Merkel va trebui să renunțe la Europa Unită. „Schulz a proclamat Statele Unite ale Europei, dar Merkel știe că asta e calea sigură spre disoluția uniunii. Calea este mai multă uniune fiscală, responsabilitate fiscală. Nu ar face nebunia să meargă către Europa Unită, să-și scindeze partidul și să-și împingă electoratul spre extrema dreaptă. Partidul lui Merkel vrea ca ea să reducă avântul integrării“, spune analistul german Yascha Mounk, citat de Frace 24.

Stat de drept vs piață comună

Ce va însemna asta din perspectiva țărilor central și est-europene? În primul rand, noul guvern de la Berlin va trebui să răspundă la o întrebare: „Ce este mai important? Ca Polonia sa rămână în UE sau ca Polonia să respecte integral principiile statului de drept? Este nerealist să ne așteptăm la amândouă“, scrie Der Spiegel. „Poate fi în interesul Germaniei să se asigure că esticii rămân în UE, chiar dacă nu se conformează deplin standardelor europene“, răspunde revista germană, prefigurând două viteze nu numai în procesul de integrare, ci și în justiție, stat de drept, valori liberale, pentru a păstra unitatea economică atât de utilă Germaniei. Este necesară o schimbare de perspectivă la Berlin, unde politica este blocată în iluzia că Germania este încă o putere morală. „Dacă Germania vrea să conducă, atunci va trebui să aibă o viziune realistă a supra lumii. Era inocenței în politica externă s-a încheiat.“

Grabiți-vă, doamnă Merkel!

Proiectul viitoarei Europe, poziția țărilor estice în această arhitectură, se discută săptămâna aceasta, la Berlin, printre dosarele relației cu Rusia, China, SUA, ale politicii energetice și miliardele de euro mutate de la un minister la altul, totul într-o navetă zilnică între Konrad Adenauer Haus și Willy Brandt Haus, sediile celor două mari partide. Odată încheiate discuțiile exploratorii, rezultatul va fi supus aprobării Congresului SPD, pe 21 ianuarie. Abia după aceea încep negocierile oficiale pentru coaliție, așteptate a se încheia nu mai devreme de luna martie. Le Monde se plânge de „lentoarea insuportabilă“ a negocierii, care afectează Europa în ansamblu și mai cu seama Franța. „Grăbiți-vă, doamnă Merkel“, îndeamnă echipa editorială a cotidianului.

The post Merkel trebuie să accepte „păcatele“ Estului appeared first on Cotidianul RO.

DNA își înghite abuzurile

Cotidianul a publicat mai multe articole despre abuzurile procurorului Ciprian Man de la Direcția Teritorială Oradea. Investigațiile au la bază dezvăluiri făcute de oameni din lumea justiției. Ele au fost semnate de fostul procuror și mai apoi senator Valer Marian, care numai străin de justiția din România nu poate fi socotit. Ciprian Man, în loc să fie sancționat sau dat afară din lumea justiției sau măcar de la DNA, a fost promovat la DNA central. Adică sub privirea atentă a Laurei Codruța Kovesi. Continuăm și astăzi publicarea pachetului de abuzuri și trăsnăi comise în Bihor de un alt membru al echipei lui Ciprian Man. Este vorba despre Cristian Ardelean. El împreună cu Man și cu Dan Chirculescu au făcut spaima și groaza DNA-ului din Oradea. În ce fel? Citiți investigația lui Valer Marian! La Oradea a avut loc o veritabilă falsificare de dosare. După cum arată spețele, DNA-ul de la Oradea a pus la cale înfundarea unor persoane prin folosirea unor declarații obținute de la infractori. Exact aceeași tehnică pe care a folosit-o Mircea Negulescu-Zdreanță (sau Portocală) de la Ploiești. Ce s-a petrecut la Oradea, Parchet „fruntaș“ după evaluarea Laurei Codruța Kovesi, seamănă perfect cu ce s-a petrecut la Ploiești, sub privirile aceluiași comandant feminin al anticorupției din România. Seri la rînd am rîs și am fiert de mînie cînd am auzit înregistrările procurorului Zdreanță sau cînd am ascultat dezvăluirile Andreei Cosma despre declarațiile de dragoste ale procurorului amorezat de victimă. Un cetățean român, greu de trecut printr-un examen medical îngăduitor, a făcut ani de zile faima anticorupției din Prahova. Care a fost reacția Laurei Codruța Kovesi? Zero! Ba, amîndoi, și Negulescu- Zdreanță și Ciprian Man, au fost aduși la București, la sediul central al DNA. Au fost depuse nenumărate plîngeri la CSM. Rezultatele au fost aceleași. CSM-ul a ignorat sesizările primite, în ciuda evidenței mai mult decît scandaloase a activității procurorilor pomeniți și în nenumărate investigații de presă. Ce fel de anticorupție este aceea care se bazează pe autodenunțuri de infractori și pe înregistrările efectuate de SRI? Ce fel de coordonare și control exercită CSM-ul asupra acestor indivizi și instituții? Scandalurile din echipa de inspecție deplasată la DNA ne arată și ele un mecanism virusat la rîndu-i, ca și procurorii sau judecătorii pe care îi vizează.

Procurorii faimoși din primul val de anticorupție, celebrii Lucian Papici și Emilian Eva, au fost dați uitării, deși prestațiile lor au reprezentat primele semnale de anticorupție coruptă pînă în măduva oaselor chiar în sediul DNA.

Cum se explică faptul că nici un abuz al DNA-ului și al Parchetelor nu a atras atenția președintelui Iohannis? Ce fel de anticorupție este aceea cînd procurorii se aruncă numai pe adversarii președintelui și pe criticii DNA-ului și ai SRI-ului? Cum se explică faptul că în discursul său de la ședința de bilanț și alegeri a CSM-ului, președintele Iohannis n-a găsit de cuviință decît să tămîieze rezultatele, evitînd să pomenească deraierile profesionale și morale, excesele, abuzurile și falsurile unor procurori?

În vreme ce România țipă în fața abuzurilor comise de unii „campioni“ ai anticorupției, președintele Klaus Iohannis a găsit de cuviință să-i felicite: „Nu vreau să intru în continuare într-o analiză a diferitelor entități constituante ale sistemului de justiție din România, vreau doar generic, și o să reiau mai detaliat la ședințele respective, vreau să spun generic că mi s-a părut că în 2017 s-a lucrat foarte serios, atât la Înalta Curte, cât și la Parchetul General, la diferitele secțiuni ale Parchetului, la DNA, la DIICOT, și acest lucru este îmbucurător… Vă felicit pe toți și vă rog să transmiteți colegelor, colegilor dumneavoastră că s-a văzut cum s-a lucrat, că s-a lucrat foarte mult și s-a lucrat cu rezultate bune“.

Ce să înțelegem din această cădelnițare la grămadă a succeselor cu abuzurile DNA? Că președintele Iohannis este de-a dreptul aerian și nu știe nimic despre abuzurile comise de unii procurori? Ori nu-i pasă sau toate aceste excese s-au petrecut și cu acordul său? Să nu uităm atacurile publice ale lui Klaus Iohannis la fostul premier Victor Ponta, pe care, cu rezultate bune, procurorii și serviciile secrete au izbutit să îl ducă în situația de demisie.

Editorialul complet în ziarul Cotidianul de miercuri versiunea tipărită – disponibilă la toate chioşcurile – sau varianta digitală.

The post DNA își înghite abuzurile appeared first on Cotidianul RO.

Angela Gheorghiu: “Da, sunt o Divă!”

Într-un interviu acordat revistei Opéra, Angela Gheorghiu şi-a susţinut identitatea de Divă. După numele simbolice pentru acest calificativ, cele trei Marii (Malibran, Jeritza, Callas), nicio altă solistă nu a reuşit să întrunească toate calităţile necesare condiţiei de Divă: frumuseţe, aură, calităţi vocale excepţionale, gustul pentru lux, o viaţă privată tumultuoasă, valuri de admiratori gata de orice pentru a-şi apăra idolul, capacitatea de a străluci dincolo de cercul admiratorilor operei şi de a inspira artiştii celebri ai timpului lor.

Unele au totalizat suficiente condiţii pentru a ocupa tronul lăsat liber de Maria Callas, numele cele mai des amintite fiind Anna Netrebko, Cecilia Bartoli sau Natalie Dessay, dar ele sunt considerate astfel numai de spectatorii frecvenţi ai spectacolelor lirice, marele public neştiind nici măcar numele lor.

În Cio-Cio-San

“A trecut timpul în care cele mai mici gesturi şi fapte ale cântăreţelor celebre figurau la loc de cinste în rubricile «people» ale cotidienelor şi revistelor. Ele şi-au pierdut locul în favoarea actriţelor de talent sau a capetelor încoronate, în cel mai bun caz, sau a domnişoarelor «Tout-le-Monde» propulsate la rangul de staruri de tele-realitate”, afirmă criticul Richard Martet.

Acelaşi lucru se întâmplă în publicitate. Odinioară, Geneviève Vix, creatoarea rolului Conception în Ora spaniolă, promova săpunurile Cadum, iar Lina Cavalieri, produsele Palmolive. Astăzi, nicio marcă nu mai mizează pe imaginea cântăreţilor de operă, cu excepţia celor producătoare de ceasuri şi bijuterii haute couture cum ar fi Rolex sau Chopard. Casta Diva serveşte drept suport muzical în publicitatea pentru parfumul Le Mâle al lui Jean Paul Gaultier, dar numele sopranei nu apare nicăieri, internauţii întrebându-se dacă este vorba despre Maria Callas, Montserrat Caballé sau… Angela Gheorghiu.

După o absenţă de mai mulţi ani din studiourile de înregistrare soprana româncă şi-a făcut o apariţie grandioasă la Warner Classics cu un album de arii veriste, intitulat Eternamente. Este un prilej de a reaminti o carieră excepţională de 25 de ani, petrecută în cea mai mare parte sub proiectoarele media şi de a lansa câteva mesaje, printre altele şi lui Roberto Alagna, fostul ei soţ, cu care ar dori să cânte din nou.

În Tosca la Covent Garden în 2011

Legat de numele său de familie, Angela Gheorghiu îşi începe interviul cu o evocare a fostului ei socru, Ştefan Gheorghiu, “un imens violonist şi pedagog, un aristocrat de mare clasă, foarte cultivat, reuşind, în acelaşi timp să rămână de o totală simplitate. La el sau la fratele său Valentin, remarcabil pianist şi compozitor – la 89 de ani concertează încă! – m-am întâlnit cu David Oistrakh, Yehudi Menuhin, Marta Argerich… şi atâţia alţii! Acest clan familial m-a îmbogăţit enorm şi m-a susţinut la debutul meu”.

Soprana mărturiseşte apoi că una dintre marile ei şanse a fost absolvirea studiilor muzicale la câteva luni după căderea lui Ceauşescu, fără de care ar fi trebuit să fugă pe ascuns din ţară, aşa cum au făcut-o prietena ei Nadia Comăneci sau Leontina Văduva şi Alexandru Agache.

După terminarea Conservatorului, Angela Gheorghiu şi-a început cariera la Opera din Bucureşti, unde a avut primele roluri, primele înregistrări şi apariţii televizate, până în 1992 când  plecat la Londra.

Concert la Versailles

În 2017, soprana a sărbătorit 25 de ani de carieră, un drum lung de la debutul la Covent Garden în Don Giovanni cu rolul Zerlina, alături de Bryn Terfel în Masetto. Un moment esenţial a fost rolul Mimi în acelaşi an şi la acelaşi teatru. “Acea Bohème mi-a permis nu numai să-l întâlnesc pe Roberto Alagna, care cânta rolul Rodolfo, dar şi pe Georg Solti. Acesta din urmă mi-a propus atunci Violetta din celebra Traviata din 1994, tot la Londra: acest spectacol a atras cu adevărat atenţia internaţională asupra mea şi am putut să găsesc o casă de discuri. Roberto semnase în exclusivitae cu EMI şi cel mai logic ar fi fost să semnez şi eu. Dar, pentru Solti, am intrat la Decca, firma concurentă de peste două decenii: când mă gândesc la rivalitatea din anii 1950-1960 între Maria Callas şi Renata Tebaldi sau între Elisabeth Schwarzkoph şi Lisa della Casa! Pentru mine şi pentru Roberto s-a petrecut ceva extraordinar: cum eram de mult timp apropiaţi unul de celălalt –ne-am căsătorit la New York în 1996 -, micul lor război a încetat pentru moment, ca prin magie, şi firmele respective ne-au permis să înregistrăm împreună”.

Ambii cântăreţi au avut multe proiecte cu Solti: Pelléas şi Melissande, dar şi un foarte frumos program de operete ungureşti şi româneşti, un repertoriu pe cât de pasionant pe atât de rar.

Cu Brian Jagde în Adriana Lecouvreur la Covent Garden

“Trebuie să spun că am avut noroc pentru că am cunoscut epoca binecuvântată în care discurile se vindeau încă şi am putut, pentru fiecare rol al meu, să las o urmă audio şi/sau video, în studio şi în direct. Şi, contrar compatriotului meu Sergiu Celibidache, eu cred că discul este foarte important pentru un artist: este ceea ce rămâne după noi, oferind cea mai bună mărturie posibilă! Nu mă deranjează să înregistrez un rol pe care nu l-am făcut încă pe scenă: mă pregătesc enorm şi când intru în studio pot să mă concentrez asupra interpretării, fără ca aceasta să fie marcată de rutină, de proaste obişnuinţe. Astăzi, când privesc retrospectiv la toţi acei ani, sunt mândră de lucrurile înfăptuite, mai ales că toate fiind alese de mine însămi (opera, locuri, date, parteneri, dirijori) sunt cu adevărat responsabilă pentru ele”.

Tot în 2017, s-au împlinit 40 de ani de la dispariţia Mariei Callas, cu care Angela Gheorghiu a fost adesea comparată şi căreia soprana româncă i-a adus un omagiu la Warner Classics. Maria Callas rămâne artista-far a acestei case de discuri. Omagiul a fost menit să arate importanţa datoriei pe care artiştii de acum o au faţă de ea.

“Arta ei era foarte personală, foarte modernă, mai ales în încarnarea teatrală prin muzică, dar şi prin cuvânt, gest şi întregul corp. Tehnica şi vocea ei erau speciale (…) De aceea nu am încercat  s-o copies, chiar atunci când am reluat anumite arii din repertoriul ei. Ca întotdeauna, am încercat să respect integritatea mea vocală şi propriile intuiţii muzicale. Şi dacă arta lui Callas este unică, există şi alţi mari artişti”.

Între Angela Gheorghiu şi Puccini există o lungă poveste de dragoste

În La Boheme la Met

Esenţialul repertoriului Angelei Gheorghiu îl constiuie operele “veriste”. Întrebată ce alte roluri intenţionează să abordeze după Tosca şi Adriana Lecouvreur, soprana a mărturisit că ambele eroine din aceste opera îi convin atât din punct de vedere muzical, cât şi teatral, fiind vorba despre femei foarte puternice. Acum este tentată de rolul principal din Fedora, pe care l-a înregistrat de altfel la Deutsche Gramophon, în 2008, alături de Placido Domingo.  Un rol în care au strălucit Callas, Magda Olivero, Mirella Freni sau Virginia Zeani. Are însă unele ezitări pentru că Fedora nu oferă acelaşi potenţial dramatic  ca Adriana Lecouvreur. De altfel, între Angela Gheorghiu şi Puccini există “o lungă poveste de dragoste”. “Mimi a fost eroina debutului meu  – la Cluj-Napoca, în 1990 – şi după aceea l-am cântat de câteva ori la Viena, Londra, Paris, New York, Berlin… Îl cânt mereu cu plăcere şi emoţie, de fiecare dată îmi spune ceva nou, chiar dacă nu mai am chiar vârsta unei “bambina”. Magda, din La Rondine, este un alt rol preferat al meu, care mi-a adus multe succese. Iubesc, de asemenea, rolul Liu, dar nu m-aş gândi niciodată la Turandot

Cu Placido Domingo în concet la Londra

Un alt rol, pe care nu l-a interpretat niciodată pe scenă, dar pe care l-a cântat într-o magnifică înregistrare pentru EMI/Warner Classics în 2008, cu Antonio Pappano la pupitru şi avându-l partener pe Jonas Kaufmann în Pinkerton, este Cio-Cio-San. A renunţat de fiecare dată când a fost tentată să-l cânte pe scenă, declarând că este prea emotivă şi tot ceea ce priveşte copiii o răvăşeşte prea tare pentru a găsi distanţa necesară interpetării  Aceeaşi problemă apare şi în Suor Angelica din care a cântat de multe ori răscolităarea arie Senza mamma.

“Compozitorii ştiu dintotdeauna că tragicul impresionează puternic publicul. Şi ce poate fi mai tragic decât moartea unui copil? Este sigur că nu voi aborda niciodată rolul Medeea, chiar dacă ariile ei sunt foarte frumoase: cu adevărat dificile încercări pentru voce. Norma este diferită: desigur, rolul este lung şi greu, dar rămâne în zona bel canto, având întotdeauna ceva pur şi controlat în linia melodică, chiar în cazul sentimentelor extreme. Mă imaginez foarte bine în Norma şi mă gândesc să o cânt prima dată în concert, cu un dirijor şi parteneri adecvaţi. Alegerea Adalgizei mai ales este crucială: cele două voci trebuie să se potrivească perfect…”

În rolul Magda din La Rondine

Un alt rol pe care Angela Gheorghiu l-a înregistrat pentru EMI/Warner Classics înainte de a-l interpreta pe scenă a fost Charlotte din Werther. A debutat în el la Staatsoper Wien în 2015, în regia lui Andrei Şerban, avându-i parteneri pe artiştii francezi Jean-François Borras şi Ludovic Tézier. Îşi aminteşte despre el ca despre o experienţă plăcută, reînnoită în aceeaşi vară la Salzburg, în concert, alături de Piotr Beczala, când a înlocuit-o pe Elina Garanca. Mărturiseşte totuşi că este un rol dificil pentru o soprană, chiar atunci când are şi un registru grav ca al ei, adăugând: “Şi apoi, în Werther, vedetă va fi întotdeauna tenorul!”

Un rol pe care şi-a dorit să-l interpreteze pe scenă, după ce îl înregistrase iniţial, a fost cel al Michaelei din Carmen. Era decisă, de altfel, în 2009, o montare la New York, la Metropolitan Opera, pentru care Angela Gheorghiu alesese partenerii, dirijorul, regizorul şi chiar… coregraful, dorindu-şi să danseze mult. Deşi nu mai era împreună cu Roberto Alagna, au hotărât să cânte împreună, dar s-a dovedit foarte dificil să fie amândoi în scenă, aşa că a renunţat. A fost înlocuită de Elina Garanca, dar speranţa că se va ivi o altă ocazie nu a părăsit-o.

O neiutată Tosca la Opera din San Francisco

Deşi La Traviata este una dintre operele-fetiş ale ei, în ultimii ani Verdi nu s-a mai aflat frecvent în repertoriul ei. De vină au fost calendarul şi propunerile.

“După Madama Butterfly, integrala următoare prevăzută pentru Warner Classics era Aida, tot cu Pappano şi Kaufmann. Mult timp, Roberto insistase s-o înregistrăm împreună, dar mi se părea că este prea devreme: mă temeam că rolul îmi va “îmbătrâni” vocea prea devreme. După Cio-Cio-San, unde m-am simţit în largul meu, mi-am spus că a venit momentul şi am început să pun pe picioare proiectul. Tonny şi Jonas erau entuziasmaţi, dar au intervenit noi şi noi amânări. Am avut supriza, după câţiva ani, să aflu că era în şantier la Warner Classics o Aida, cu ei, dar…fără mine! M-am simţit rănită şi trădată. Mărturisesc că pe moment am fost supărată pe ei. O asemenea stratagemă pusă la cale de artişti  cărorora le favorizasem cariera impunându-i în producţii în care eram angajată! Am fost dezamăgiă şi de casa mea de discuri: n-am mai vrut să calc în studiouri. Acum, lucrurile s-au schimbat şi de fiecare dată când îi revăd pe Jonas sau pe Tony, evităm cu grijă subiectul… Am înţeles, în sfârşit, că a renunţa să înregistrez este o pierdere atât pentru public, cât şi pentru mine. În ceea ce îl priveşte pe Verdi, am ajuns la o anumită maturitate vocală, într-un mod natural, fără a încerca să-mi îngroş vocea în mod artificial. A venit timpul să mă îndrept către Desdemona, Amelia din Un ballo in maschera, Elisabetta din Don Carlo… Pe disc, viitorul meu proiect va fi Manon Lescaut în 2018. Totul este deja prevăzut, dirijorul, orchestra, partenerii. Şi este prevăzută şi interpretarea rolului pe scenă”.

Actualul disc, Eternamente: The Verismo Album, propune extrase din opere bine cunoscute, cum ar fi Cavalleria rusticana, La Gioconda, Mefistofele şi Andrea Chénier, dar şi unele mai rare, ca La Bohème de Leoncavallo sau Siberia de Giordano. Se află pe el şi melodii ca Ombra di nube de Refice, creat odinioară pentru Claudia Muzio sau Eternamente de Mascheroni, fără a uita arii de Puccini printre care Vissi d’arte. Soprana şi-a făcut plăcerea de a alege piese mai mult sau mai puţin cunoscute, dar pe care le îndrăgeşte în mod special. O muzică frumoasă, pe nedrept denigrată, care, departe de a fi un loc al stigătelor, hohotelor de plâns şi suspinelor posedă intensitate, da şi gust şi tact. I-a avut alături pe dirijorul Emmanuel Villaume, iar pentru duetele Antuzza/Turiddu şi Maddalena/Chénier pe formidabilul tenor Joseph Calleja. Cele trei melodii alese au fost cântate altădată de marii Rosa Ponselle, Enrico Caruso sau Tito Schipa.

“Cât pentru Vissi d’arte, de fiecare dată când o interpretez, în concert sau pe scenă, nu mă gândesc la Puccini… ci la compatrioata mea Hariclea Darclée, fără care Tosca n-ar fi avut nicio arie pentru soprană, în timp ce Cavaradossi are două! Îi datorăm o mândră recunoştinţă pentru că ea s-a plâns compozitorului care s-a executat pe loc… Încă o femeie formidabilă ca multe alte românce!”

Cu Jonas Kaufmann în Adriana Lecouvreur

Întrebată de jurnalistul Thierry Guynne ce părere are despre Ileana Cotrubaş care critică montările moderne şi pe regizorii pe care îi numeşte şarlatani care denaturează operele pentru a pune în scenă propriile lor fantasme, Angela Gheorghiu a răspuns: „Ileana a avut şansa să-şi termine cariera într-un moment în care nu apăruseră excesele actuale. Personal, nu mă mulţumesc să denunţ, când pot reacţionez sau plec! Aceşti regizori vor să se vorbească despre ei, montând spectacole scandaloase prin violenţă sau pornografie, dar ar face mai bine dacă s-ar distinge prin calitatea muncii lor şi nu prin provocări gratuite!

Sau să-şi scrie propriile opere şi să nu-i murdărească pe Verdi, Mozart sau Bizet! Îmi amintesc de o La Bohème, regizată în Germania. Când eu şi Roberto am ajuns la prima repetiţie, am văzut că dacă soliştii erau în costume, coriştii erau goi”. Am spus clar că dacă nu se îmbracă eu voi pleca! Mi se reproşează întotdeauna că am capricii, dar eu, de fapt, sunt numai exigentă… şi prudentă”.

În ceea ce priveşte revendicarea statutului de Divă, care o diferenţiază de multe soliste contemporane care se consideră femei obişnuite, Angela Gheorghiu consideră că a cânta pe scenă pentru a povesti acţiuni teribile şi pasiuni devoratoare nu are nimic obişnuit.

„Orice s-ar spune, o cântăreaţă de operă nu este Madame Cutare. Asta nu înseamnă că artiştii se află deasupra oamenilor obişnuiţi: sunt diferiţi, atâta tot. Deci da, sunt o Divă şi mi-o asum!”

Angela Gheorghiu a cântat destul de rar Mozart, deşi este tentată s-o facă. După părerea sa, Contesa din Le nozze di Figaro i s-ar potrivi foarte bine. În Don Giovani, una dintre operele sale favorite, a lucrat toate cele trei personaje feminine. După Zerlina i-ar fi plăcut să fie Donna Anna şi Donna Elvira. Peter Ghelb, directorul general de la Met, proiectase să le distribuie alternativ pe Anna Netrebko şi pe Angela Gheorghiu în Anna şi Elvira, schimbând rolurile de la o seară la alta. Din păcate proiectul n-a fost finalizat.

În La Rondine

Dar, există un repertoriu pe care l-a bordat adesea şi la care s-ar întoarce cu plăcere: cel baroc. Doreşte să vorbească cu Alain Lanceron, preşedintele de la Warner Classics&Erato despre un nou disc, cu o orchestră cu instrumente de epocă, în care să figureze arii de Purcell, Haendel, Vivaldi şi mai ales Gluck. Ar accepta imediat dacă i s-a propune să cânte una din cele două Iphigenia sau Alceste. De altfel, un rol care i s-a propus adesea este Salomé. Dar nu crede că l-ar accepta în orchestraţia revăzută de Richard Strauss pentru o altă compatrioată a sopranei, Maria Cebotari, ci în versiunea originală.

În final, Angela Gheorghiu i-a adresat un mesaj lui Roberto Alagna. „Dintre toate înregistrările mele, cele realizate alături de el îmi sunt cele mai dragi. Înţelegerea noastră era magică, imediată şi tot ce am realizat împreună mi se pare de un nivel excepţional, de repetat! Avem acum fiecare o viaţă. De ce să nu încercăm să cântăm din nou împreună, în pace şi armonie?”

În 12 ianuarie, Angela Gheorghiu va cânta pe scena de la Staatsoper Wien în Tosca, rol pe care îl va relua, în 24 şi 27 ianuarie la Covent Garden din Londra şi în 21,24 şi 29 martie la Staatsoper din Hamburg.

Sunt programate, de asemenea, mai multe recitaluri şi concerte: un recital cu pian în 7 martie la Staatsoper Wien, un concert de arii şi duete cu Fabio Sartori la Deutsche Oper Berlin în 25 mai, un alt recital cu pian la Palais Garnier în 17 iunie şi un Concert de arii şi duete cu George Petean la Teatro Real din Madrid în 30 iunie.

The post Angela Gheorghiu: “Da, sunt o Divă!” appeared first on Cotidianul RO.