Programul redus al teraselor, aplicat în Capitală și în alte județe? Ce spune Ludovic Orban despre noile măsuri: „Le-ar face bine oamenilor”

În contextul numărului mare de cazuri de infectare cu noul coronavirus, Ludovic Orban a gândit noi măsuri pentru siguranța românilor. Premierul României a abordat problema închiderii teraselor în mai multe județe din țară, pentru a se evita răspândirea epidemiei de COVID-19. Potrivit unor surse politice, CNSU urma să decidă dacă va fi redus programul teraselor […]

The post Programul redus al teraselor, aplicat în Capitală și în alte județe? Ce spune Ludovic Orban despre noile măsuri: „Le-ar face bine oamenilor” appeared first on Cancan.ro.

Programul redus al teraselor, aplicat în Capitală și în alte județe? Ce spune Ludovic Orban despre noile măsuri: „Le-ar face bine oamenilor”

În contextul numărului mare de cazuri de infectare cu noul coronavirus, Ludovic Orban a gândit noi măsuri pentru siguranța românilor. Premierul României a abordat problema închiderii teraselor în mai multe județe din țară, pentru a se evita răspândirea epidemiei de COVID-19. Potrivit unor surse politice, CNSU urma să decidă dacă va fi redus programul teraselor […]

The post Programul redus al teraselor, aplicat în Capitală și în alte județe? Ce spune Ludovic Orban despre noile măsuri: „Le-ar face bine oamenilor” appeared first on Cancan.ro.

Uniunea Scriitorilor nu este instituție de utilitate publică

Încă din anul 2006, Guvernul României, prin adresa nr. 3067/12 10 2006, a constatat că „Uniunea Scriitorilor din România nu este instituție de utilitate publică“. În lipsa constituirii legale, fără nici o adunare generală conform legii, Uniunea Scriitorilor din România a indus în eroare instanțele că ar funcționa în baza înscrisului caduc și neconstituțional denumit decret 267/1949. Astfel, fără a deține constituire conform legii, a reușit, într-un mod care va trebui explicat de către responsabilii Ministerului Justiției și judecătorii implicați de-a lungul anilor în această protecție, să colecteze timbrul literar prin executarea silită a unor edituri și fundații, printre cele mai recente victime fiind și Editura Humanitas. Cum aberanta prezență în instanțe a Uniunii Scriitorilor nu putea dura la nesfârșit, o cerere de executare silită formulată de către aceasta a fost respinsă într-un litigiu de fond cu Editura Nemira, în baza lipsei calității procesuale. Prin respingerea acestei cereri a grupului care pe cont propriu reprezintă Uniunea Scriitorilor, se arată fața unui recuperator ilegal de fonduri publice.

The post Uniunea Scriitorilor nu este instituție de utilitate publică appeared first on Cotidianul RO.

Ciorbea: Regele, cetățean român

Cotidianul: – Sunteți premierul care i-a redat Regelui Mihai statutul de cetățean român. Comuniștii, prin Petru Groza, lăsaseră problema extrem de complexă și de complicată. Printr-un act al lui Groza, Majestății Sale și altor membri ai familiei regale le fusese retrasă… naționalitatea, ca și cum aceasta ar fi putut fi vreodată retrasă. Motivul de care s-au agățat postcomuniștii pentru a nu-i permite să revină acasă și pe care l-au invocat obsesiv la începutul anilor ‘90 a fost tocmai acesta, că Regele nu ar avea… cetățenie română. Au fost dezbateri aprinse, s-a căutat o soluție și ea s-a găsit. Ați aplicat-o dumneavoastră în anul 1997.

Victor Ciorbea: – Da, s-a optat pentru varianta hotărârii de guvern. A fost o hotărâre de guvern. În anul 1997, fiind premier al României, am abrogat decizia din 1948. Guvernul României a emis Hotărârea numărul 29 din 21 februarie 1997, prin care s-a revocat Decizia Consiliului de Miniştri nr. 797 din 22 mai 1948, publicată în Monitorul Oficial (Partea I B) nr. 122 din 28 mai 1948. A fost un act juridic de o forță juridică egală cu cea a Hotărârii Consiliului de Miniștri a lui Groza. A fost una din rațiunile pentru care s-a optat pentru hotărâre de guvern și pentru abrogarea hotărârii Consiliului de Miniștri a lui Groza.

– Care au fost discuțiile din ședința de Guvern?

– Unul din partidele din coaliția de atunci nu a participat nici la primirea ce a avut loc câteva zile mai târziu, mai exact, pe 27 februarie 1997, la Palatul Victoria. Hotărârea de abrogare a actului lui Groza a fost adoptată pe 21 februarie 1997. Și hotărârea s-a dat în contextul în care mi-au fost adresate două memorii, unul al unor ONG-uri din străinătate și din țară, promonarhiste, și un altul al unor personalități monarhiste din țară, în frunte cu domnul Neagu Djuvara, cu mulți alții. Iar pe fondul ăsta au început discuțiile. Sigur că oarecum, în anumite dezbateri electorale, s-a cam făcut promisiunea asta și din partea CDR-ului. Nu știu cât vrea dl președinte Constantinescu să admită că ne-am implicat. Atunci, în primul moment, a stat și dânsul mai „low profile“ și l-a primit pe Rege, după 27, pe la începutul lunii martie 1997, când a dat o cină.

– Era președinte și îl primea pe Rege!

– Da, nu era deloc simplu. Însă, întorcându-mă la memoriile care au stat la baza acțiunii, a declanșării demersului, îmi amintesc că am avut inițial discuții și cu partidele, dar mai mult cu grupurile din ­Guvern, în funcție de apartenența la partidele politice. Am discutat cu miniștrii din PNȚ, din PNL, ­cu toți. PD s-a distanțat.

– Vă amintiți cum a fost exact acel moment?

– Hotărârea am „adjudecat-o“, în condițiile în care unii au ieșit din sală, știți cum făceau ei. Momentul cel mai spectaculos a fost în 27 februarie 1997, la şase zile după hotărârea de guvern. Când a venit Majestatea Sa, împreună cu Regina Ana, cu Principesa Margareta, cu Principele Radu – erau proaspăt căsătoriți –, însoțiți de alți reprezentanți din partea Casei Regale. La Palatul Victoria am primit pe Majestatea Sa Regele Mihai I, cu gardă de onoare, cu tot ceremonialul cuvenit unui șef de stat. Și după aceea a vizitat Palatul Victoria, a vrut să vadă inclusiv partea aceea unde avusese cabinetul Antonescu. Am fost pe urmă în sălile mai frumoase, restaurate, mai ales în sala cea mare, de la parter. Acolo am spus eu câteva cuvinte de bun venit, iar Majestatea Sa a afirmat, între altele, că „nu a venit în vizită, a venit acasă“. Și după tot ceremonialul acesta oficial, am oferit o masă la una din vilele de protocol, mi se pare Vila Lac 1. Au participat atunci și reprezentanții Casei Regale, dar au fost și domnul Ion Diaconescu, doamna Simina Mezincescu, miniștri și parlamentari PNȚ, a fost ceva mai multă lume.

– Și fără președinte, doar dumneavoastră.

– Fără președinte. La câteva zile, în martie, cum spuneam, a fost o cină privată, dată de președintele Emil Constantinescu.

– Era prima dată când intra Regele la Guvern. Era emoționat?

– Da, era chiar emoționat și mi se pare că a și spus-o. Și eu eram foarte emoționat, mai ales că aceea a fost prima întâlnire cu Majestatea Sa. După aceea, am fost la vila de protocol, apoi, după încă zece zile, am mai avut o întâlnire, chiar mai restrânsă, tot la o vilă de protocol. M-a șocat, m-a impresionat fantastic cât putea fi de simplu, cât putea fi de sincer, de direct, fără nicio urmă de resentiment sau de aroganță. Era un om extraordinar, îți intra direct la suflet fiecare cuvânt pe care îl spunea.

– Ce ați discutat atunci?

– Am abordat, inițial, lucruri obișnuite, mai ales că era perioada de început, nu trecuseră decât două luni de la începerea mandatului și sigur că se anunțau și reformele pe care ulterior le-am realizat. Am discutat puțin despre ceea ce vrem să facem, s-a interesat de toate problemele esențiale și în convorbirile ulterioare întotdeauna a fost preocupat care este atitudinea, care este reacția oamenilor, cum o duc oamenii. Sigur că am discutat și despre monarhie, despre sondajele de opinie, despre Casa Regală. Prin abrogarea Hotărârii Consiliului de Miniștri, în mod retroactiv i se recunoștea cetățenia Majestății Sale. Trebuie precizat că prin hotărârea lui Groza îi fusese retrasă naționalitatea Regelui. Era un abuz de neimaginat: naționalitatea nu poți să o iei niciodată unui om. Dar au luat naționalitatea, nu numai Majestății Sale, ci și a încă altor patru membri ai familiei, inclusiv Reginei-Mamă. Revocarea dispusă prin hotărârea noastră practic a fost considerată de toată lumea că are efect retroactiv și că Regele nu și-a pierdut niciodată cetățenia. De aceea, vizita pe care a făcut-o atunci Majestatea Sa Regele Mihai I a fost și prima vizită, după exil, în calitate de cetățean român „cu acte în regulă“, cetățean român care nu își pierduse niciodată cetățenia.

– Dacă nu se proceda așa, ar fi fost obligat să depună jurământul și să jure pe Constituție.

– Exact. Și nici n-a fost nevoie să facă cerere să i se redea cetățenia, aspect care este foarte important de subliniat. Acesta a fost un alt subiect al dezbaterii pe tema hotărârii, unii criticând faptul că nu a existat o cerere, că nu s-a urmat procedura „legală“. În contextul creat de noi, practic, hotărârea a produs efecte pentru toți membrii familiei Regale. Merită să menționez că hotărârea de abrogare împreună cu vizita, mai ales cu primirea aceea la Palatul Victoria, au fost evenimente publice, transmise de toate televiziunile de atunci, dar acum nu mai dau o secvență despre acele momente, cred eu, extrem de importante. S-a menționat atunci că decizia Guvernului ar fi dus la o creștere a sentimentelor promonarhice spre 30%. Am abordat cu Majestatea Sa și aspectele acestea în câteva cuvinte, dar atunci nu se dorea să intrăm în discuții care să fie pe urmă exploatate de opoziție sau de altcineva. De aceea, și Majestatea Sa a fost rezervat în declarații, a menționat doar aspectele esențiale, dar nu chestiuni care să poată fi răstălmăcite și interpretate că ar fi adus vreo atingere Constituției.

– Acum, că au trecut atâția ani, puteți să ne mai spuneți dumneavoastră din discuțiile confidențiale de atunci.

– Da, am avut în perioada aceea mai multe întrevederi, inclusiv la Palatul Elisabeta, unde am fost cu domnul Ion Diaconescu și ne-am întâlnit cu Majestatea Sa. Voia întotdeauna să știe direct care este situația în țară. Sigur că domnul Diaconescu îl secondase pe Seniorul Coposu și din punctul ăsta de vedere, al orientării promonarhice. Am discutat și care ar fi cea mai bună cale pentru viitorul Casei Regale și altele.

– Vă mai amintiți ce feluri de mâncare i-au pregătit cei de la bucătărie?

– Aveam la protocol pe domnul doctor Olteanu, care venise din Germania și avea un restaurant micuț în spatele Teatrului Național, unde găzduise conferințele de presă ale PNȚCD-ului în perioada ’94-’95, vreo doi-trei ani. Bucătarul a pregătit și sărmăluțe și lucruri tradiționale, dar a avut de rezervă și lucruri mai sofisticate. I-a întrebat pe membrii Casei Regale ce doresc. Îmi amintesc că Majestatea Sa a servit, la desert, tort de înghețată „Diplomat“ și că i-a plăcut foarte mult.

– V-ați asumat răspunderea și ați elaborat un act istoric nu numai pentru Rege, istoric pentru România.

– Sigur că aspectul istoric trebuie să-l analizeze istoricii. Eu am considerat în modul cel mai sincer și am spus tot timpul asta, că a fost un act absolut normal, firesc și, în același timp, necesar. Și constituțional și legal, sub toate aspectele. Inclusiv moral. Deci am apreciat că era întru totul de datoria noastră să adoptăm această hotărâre și evident că a fost pentru mine și alți colegi un moment de mare satisfacție, fiind vorba despre o datorie împlinită. Iar dacă în privința reformelor care s-au făcut în toate planurile – absolut orice domeniu, dacă îl luați, a fost supus reformelor atunci, chiar dacă unele sunt și acum contestate de unii și de alții –, hotărârea din 21 februarie 1997 cred că este, cel puțin aparent, apreciată de toată lumea. La fel și hotărârea de a atribui terenul pe care s-a construit Noua Catedrală de la Curtea de Argeș, unde își va găsi odihna Majestatea Sa, alături de Regina Ana.

Ce remarc însă în zilele acestea este că și dintre cei care au fost adversarii acestor demersuri dedicate Regelui sau care s-au opus cu vehemență, ori care au criticat la momentul respectiv, cu toată fermitatea, hotărârea luată, astăzi ar dori să-și atribuie merite. Adică și după atâția ani ar dori să se laude cu acel demers. A fost ceva absolut normal, firesc, și ar vrea să fie trecuți la capitolul autori sau cel puțin coautori. Poate că și sunt într-un fel, prin prisma faptului că și ei sunt tot români. Ei au și naționalitate și cetățenie. Regele nu avea. Și i-am redat-o.

Ulterior, în cei douăzeci de ani care au trecut de la acea dată, s-a văzut că decizia a avut un rol determinant și în reluarea misiunii istorice a Casei Regale a României.

The post Ciorbea: Regele, cetățean român appeared first on Cotidianul RO.