Pisoiul mincinos de Ponta, conform zicerii băsiste, se vrea premier

Nerăbdător să mai bată un cui în coșciugul social-democrației românești, Victor Ponta și partidul său fantasmagoric au o nouă propunere de prim ministru, făcută evident la Antena3. El însuși.
Te-ar umfla râsul până la lacrimi dacă n-ar fi de tot plânsul.
Pisoiul băsist se visează tigru și persiflează din lădița cu nisip PSD-ul care nu și-a propus candidatul de primul ministru înainte de alegeri, greșeală de care ar fi profitat el.
„PSD a greșit foarte tare că nu și-au desemnat candidat, am profitat eu de asta. Bine mă, nu mă vreți voi, mă bag eu în față, am curaj (declamă mâțul proromânesc din lădița lui cu nisip n.n.).
Dacă ei aruncă pisica de la unul la altul…” precizând că ar intra la guvernare dacă s-ar forma un guvern PNL+PSD.
Măcar PSD-ul e realist și nu a căzut în ridicol cu o nominalizare electorală de prim ministru.

Un lucru este cert, Ponta minte cum respiră, din nou o vorbă băsistă, pe care detestăm iarăși s-o reamintim, dar dacă e adevărată…
Cât despre curajul de a fi premier ce să mai spunem, Ponta și-a luat lădița cu nisip repejor când au protestat bucureștenii după Colectiv și a demisionat execrabil, nici măcar în fața partidului, ci pe facebook.
Apoi, nu declara el că din cauza amenințărilor lui Coldea nu a făcut el Autostrada București –Comarnic- Brașov?
Unde e curajul pisoiului mitoman?
Iar faptul că ar guverna în orice formulă și cu PSD și cu PNL dacă cele două se încățelesc la guvernare, nu ne surprinde.
Mâțul Ponta ar guverna și cu o haită de câini dacă i s-ar promite o ciosvârtă cât de mică, adică un sfert dintr-o halcă de guvernare.
Pentru un sfertodoct plagiator e bun și sfertul, dacă e zemos.

Libiu Mateescu

Război total între Coliban și Scripcaru, între actualul și fostul primar

Ieșirea lui Alen Coliban pe facebook după conferința de presă nu face decât să ilustreze adevărata paradigmă în care va fi condusă Primăria Brașov de acum înainte și anume fără Scripcaru pe holurile ei.
Falsul descoperit de primarul în funcție referitor la un contract cu o firmă din Hărman pe teme de salubritate este doar punctul din vârful icebergului, suma contractată de firma clientelară fiind cu puțin peste 100.000 de lei, deci o nimica toată și este vorba de o modificare de termen contractual pentru ca respectiva firmă să nu plătescă cele 15% penalități de întârziere. De fapt auditul inițial de Coliban nu face altceva decât să fie pretextul îndepărtării totale a fostului primar de la butoanele primăriei. Acesta le conservase parțial prin obținerea șefiei Comisiei de Urbanism, calea spre conservarea intereselor dezvoltatorilor, aici ne referim în special la Avantgarden și Urban. Acolo ar fi interesant de săpat cu auditul pe post de cazma, cum au fost încredințate respectivele terenuri ale domeniului public privat al municipiului.

Reglarea de conturi cu liberalii brașoveni
 Dar să revenim. Dar primarul în exercițiu mai are un scop mai puțin vizibil. Allen Coliban arată cu un deget acuzator pentru prima dată cu subiect și predicat vinovatul pentru ceea ce numește hoție la Primărie.
„S-au întâmplat în vechea administrație personificată de George Scripcaru!”, Urmează o declarație de bune intenții față de PNL, care ar face ,,pași rapizi (de fapt repeziți!) în a se delimita de membrii săi cu probleme penale.
De fapt pentru cunoscătorii în ale reglării de conturi în mass-media Coliban plătește polița liberalilor brașoveni pentru insistența lor de a-i submina credibilitatea prin repetatele referiri publice la studiile sale, prin vocea lui Sterpu, candidat senatorial al acestui partid. Insistând pe aspectul nedelimitării totale a PNL de membrii penali Coliban readuce în spațiul public problema corupției endemice care a infestat filiala brașoveană a liberalilor timp de decenii.

Orban și Veștea jucau hora unirii intereselor cu integrul George Scripcaru
Nu Ludovic Orban se firtisea bot în bot cu George Scripcaru înainte de alegerile locale? Nu era declarat de Orban și de Veștea fostul primar ca un model de gospodărire locală și un etalon de nevinovăție penală subliniindu-se repetat faptul că fusese achitat de trei ori în instanțele penale, deci este Lacrima Cristi?
Dacă avea integritatea atât de compromisă, de ce au mai candidat cu el la Primărie? Cum o să-l excludă acum din partid pentru a-și pierde calitatea de consilier local și cea de șef de comisie pe teme de integritate, cum cere Coliban, când liberalii nu au dat nici o ceapă degerată pe integritatea lor în toată țara, darămite la Brașov?
Cer domnului Veștea și domnului Orban îndepărtarea lui George Scripcaru din PNL și deci din Consiliul Local. Astfel el nu va mai avea vreo legătură cu aparatul administrativ și cu asemenea decizii din Primărie. Fără hoție în administrația publică!” mai posta ieri primarul Allen Coliban.

Îndepărtatea lui Scripcaru din CL, un pod prea îndepărtat pentru liberali
 Ceea ce nu știu liberalii este că instanțele de contencios administrativ de la Tribunalul Brașov și de la Curtea de Apel nu au dat niciodată dreptate partidelorcare-și excludeau mebrii abuziv pentru a-i scoate din consilii sau din primării pe cale internă partinică. Exemplele lui Ionel Goidescu sau al Marianei Sebeni ar trebui să fie suficiente pentru a contempla neputința partidelor brașovene în asemenea cazuri.
PNL nu mai poate invoca nu știu ce principii interne de integritate, trebuia s-o facă înainte de alegeri. Altminteri Scripcaru îi va zdrobi în instanță. Iar o eventuală condamnare definitivă a acestuia pe care o speră liberalii brașoveni și chiar useriștii mai are de așteptat. Aici este lovitura ingenioasă în spațiul public a primarului Coliban, care cunoaște situația expusă mai sus.
De la controversa studiilor sale a mutat dezbaterea publică la neputința PNL Brașov de a se separa total de corupții săi.
Quid pro quo spuneau romanii!

Libiu Mateescu

Adio împăcare între hoț și păgubit, adio prescripția faptei de trafic de persoane

În aceste zile s-a corectat o anomalie legislativă în codul penal și anume posibilitatea împăcării părților în urma infracțiunii de furt calificat. Se ajunsese la situația aberantă că organele judiciare cercetau fapta timp de câțiva ani și părțile, hoțul și păgubitul, se împăcau și se ștergea tot, se anula tot efortul investigatorilor, chiar dacă fapta penală în esențialitatea ei rămânea consemnată ca atare. Practic fapta penală nu mai era pedepsită. Mulți păgubiți erau amenințați de infractori sau plătiți pentru a-și retrage plângerea penală, sau pentru a se împăca, în ambele cazuri înregistrându-se de fapt alte fapte penale, de tăinuire a unor amenințări respectiv de favorizare a infractorului. Care era liber astfel să comită noi infracțiuni, știind că are mereu la îndemână posibilitatea de a scăpa prin împăcare cu păgubașul. Unele rețele de hoți bine organizate aveau chiar prevăzut un buget destinat împăcării cu victimele, ca în B.D.în alertă- Clubul tinerelor văduve.

Se elimină prescripția specială a faptelor de trafic de persoane și de minori

 Deputatul brașovean Gabriel Andronache, membru al Comisiei Juridice a Camerei Deputaților, a lucrat la această lege fiind coinițiator și a reușit s-o treacă prin Parlament, astăzi  fiind și promulgată.
,,Zilele trecute  a fost publicată în Monitorul Oficial Legea nr.274/2020 prin care se elimină posibilitatea împăcării părților în cazul infracțiunii de furt calificat. Prin aceeași lege a fost eliminată și prescriptibilitatea infracțiunilor de trafic de persoane sau de minori.
Publicarea legii reprezintă rezultatul final al unui demers legislativ la care subsemnatul  a contribuit fiind coinițiator al legii cât și autor al unor amendamente la conținutul legii.
Prin consultări cu societatea civilă am reușit să eliminăm din dispozițiile legale în vigoare acele prevederi care împiedicau organele judiciare să efectueze cercetările și să le finalizeze în cazul unor infracțiuni grave cum ar fi cea de furt calificat (prin împăcarea părților) sau prin prescripție în cazul infracțiunii de trafic de persoane. Este o reușită a tuturor grupurilor parlamentare care va contribui la întărirea capacității statului de a răspunde cât mai bine fenomenului infracțional național sau transfrontalier.
„afirmă deputatul brașovean.

Caracalul a contat în final pentru înăsprirea legislației penale aplicată traficanților de persoane
 Această modificare a legislației penale în cazul infracțiunilor de trafic de persoane și minori a fost în special cerută de opinia publică în timpul tragediei de la Caracal, când se constatase posibilitatea rețelelor de traficanți de a scăpa prin anumite lacune legislative și printr-o blândețe nefirească a legii penale în aceste cazuri.
România deține  primul loc în Europa la infracțiunile de trafic de persoane, aspect semnalat și de Ambasada S.U.A. la București.

Libiu Mateescu

Ungaria nu mai revendică Ardealul, îl cumpără

O situație nemaivăzută în analele diplomației europene dinainte de epoca Titulescu s-a întâmplat ieri la Tîrgu Mureș. Ministrul de Externe al Ungariei, Peter Szijjarto  iar a venit ca simplu cetățean european, precum Victor Orban,  și a ținut un discurs îmbărbătător maghiarilor adunați în recentul cucerit oraș de către UDMR. S-a referit în special la mersul planului strategic unguresc de cumpărare a Ardealului prin achiziția a cât mai multe terenuri agricole deocamdată.
Ministrul ungar susține că „Din totalul investițiilor de 47 de miliarde de forinți, circa 112 milioane de euro, Ungaria a sprijinit cu 20 de miliarde de forinți, circa  56 milioane de euro, deci 50% din investiții (care și acelea sunt ungurești n.n.) pentru ca fermierii de aici să își valorifice produsele aici și ulterior după prelucrare să ajungă pe piețele externe.
Pentru că operațiunea a avut succes se va suplimenta ajutorul Ungariei cu 6,5 miliarde de forinți, deci 18 milioane de euro pentru investitorii agricoli și industria alimentară”
.
Ministrul de Externe ungar își manifestă în continuare satisfacția pentru bunul mers al programului:
„În cei 5 ani de când am avut acest program de dezvoltare economică în Ardeal, 6045 de proiecte au fost sprijinite financiar (tot cu 50% din cuantumul investiției n.n.) și au adus  investiții de 135 de miliarde de forinți, deci cam 330 de milioane de euro”.
Programul de dezvoltare economică din Ardeal crează locuri de muncă aici, se plătesc taxe și impozite statului român, dar consolidează și comunitatea maghiară de aici,, spune ministrul ungar. Ceea ce este de reținut este că ministrul nu a defalcat în discurs sumele investite pentru cumpărarea de terenuri agricole și cele pentru procesarea produselor agricole.

Ungaria cumpără terenul agricol al Ardealului pe bucăți
Din informațiile noastre peste 80% din sumele investite de Ungaria și investitorii unguri vizează cumpărarea de terenuri, deci cam în valoare de 264 de milioane de euro, raportat la investițiile pe 5 ani, la un preț modic per hectar.
Locurile de muncă pe de altă parte sunt create în covârșitoarea majoritate pentru maghiari, neținându-se cont de legislația românească a nediscriminării. Iar faptul că oficialul maghiar încearcă să scuze investițiile Ungariei în Ardeal prin truismul contribuției acestor investiții la sistemul de impozite și taxe al României naște bănuiala legitimă că are de ascuns ceva în legătură cu aceste investiții, pe care tot domnia sa le consideră consolidante pentru comunitatea maghiară din Ardeal.
Păi, ori e activitate pur economică, ori este strategie de stat pentru consolidarea unei minorități într-un stat vecin!
Orice ar fi inconștiența guvernanților români nu este depășită decât de inconștiența celor palestinieni din anii 30-50 ai secolului trecut, care au vândut pământul Palestinei investitorilor evrei, iar după aceea s-au trezit că nu mai au unde sălășui, nu mai au țară și au trecut la atacuri teroriste pentru recâștigarea ei.
Așa dorim și noi românii să ajungem în Ardeal?

Libiu Mateescu

Restricții dure în Italia pentru Crăciun și Revelion

Guvernul italian a decis să introducă limitări stricte la călătoriile de Crăciun şi Anul Nou, în încercarea de a ţine sub control răspândirea coronavirusului, relatează DPA. Cabinetul premierului Giuseppe Conte a convenit asupra măsurilor la o întâlnire care a avut loc la primele ore ale dimineţii de joi.
Mai exact, guvernul a decis să interzică deplasările între regiuni începând cu 21 decembrie.
De asemenea, cetăţenii nu vor putea să călătorească spre locuinţele lor de vacanţă de pe litoral sau de la munte. Interdicţia va fi valabilă până la 6 ianuarie.
Sunt posibile însă şi excepţii, pentru muncă, motive sanitare şi alte urgenţe. Cetăţenii vor putea totuşi călători pentru a se întoarce la locuinţa lor principală.

Pandemia de COVID-19 în Italia - Wikipedia


Regulile vor fi înăsprite încă o dată pentru Crăciun şi Anul Nou. Autorităţile îndeamnă populaţia să nu călătorească în zilele de 25 şi 26 decembrie şi 1 ianuarie, ci să rămână în oraşele şi comunităţile lor. Există însă şi aici excepţii pentru deplasarea la locul de muncă sau pentru alte situaţii de urgenţă.

În prezent, în Italia există un lockdown parţial, cu trei tipuri de zone de risc. În zonele roşii, cetăţenii trebuie să rămână în casă, dacă este posibil. Până acum, totuşi, cetăţenii au avut permisiunea să călătorească liber în zonele cu cel mai scăzut nivel de risc (zonele galbene).
Potrivit ministrului Sănătăţii, Roberto Speranza, acest tip de clasificare pe culori ar urma de principiu să fie menţinut. Însă sunt aşteptate restricţii pentru Crăciun.
La noi vom vedea noi măsuri, probabil comparabile cu cele din Italia, imediat după alegeri.

M. Andrei
Sursa: Ziua Veche

Restricții dure în Italia pentru Crăciun și Revelion

Guvernul italian a decis să introducă limitări stricte la călătoriile de Crăciun şi Anul Nou, în încercarea de a ţine sub control răspândirea coronavirusului, relatează DPA. Cabinetul premierului Giuseppe Conte a convenit asupra măsurilor la o întâlnire care a avut loc la primele ore ale dimineţii de joi.
Mai exact, guvernul a decis să interzică deplasările între regiuni începând cu 21 decembrie.
De asemenea, cetăţenii nu vor putea să călătorească spre locuinţele lor de vacanţă de pe litoral sau de la munte. Interdicţia va fi valabilă până la 6 ianuarie.
Sunt posibile însă şi excepţii, pentru muncă, motive sanitare şi alte urgenţe. Cetăţenii vor putea totuşi călători pentru a se întoarce la locuinţa lor principală.

Pandemia de COVID-19 în Italia - Wikipedia


Regulile vor fi înăsprite încă o dată pentru Crăciun şi Anul Nou. Autorităţile îndeamnă populaţia să nu călătorească în zilele de 25 şi 26 decembrie şi 1 ianuarie, ci să rămână în oraşele şi comunităţile lor. Există însă şi aici excepţii pentru deplasarea la locul de muncă sau pentru alte situaţii de urgenţă.

În prezent, în Italia există un lockdown parţial, cu trei tipuri de zone de risc. În zonele roşii, cetăţenii trebuie să rămână în casă, dacă este posibil. Până acum, totuşi, cetăţenii au avut permisiunea să călătorească liber în zonele cu cel mai scăzut nivel de risc (zonele galbene).
Potrivit ministrului Sănătăţii, Roberto Speranza, acest tip de clasificare pe culori ar urma de principiu să fie menţinut. Însă sunt aşteptate restricţii pentru Crăciun.
La noi vom vedea noi măsuri, probabil comparabile cu cele din Italia, imediat după alegeri.

M. Andrei
Sursa: Ziua Veche

„Așadar ce-a făcut Institutul Cantacuzino de când se află sub coordonarea lui Ciucă?”

O campanie electorală murdară, pusă la cale de dubiosul Ciucă de la Apărare, cu Orban în prim-plan, va avea ca efect distrugerea credibilității Institutului Cantacuzino. Mai zilele trecute, Ciucă împreună cu Orban au lansat „revoluționarul” OROSTIM-HV. Oamenii, disperați, au înțeles că ăsta e un produs care îi protejează de COVID și au dat buzna repede să și-l achiziționeze.

Ce trebuie să știți:
1. Medicamentul nu e medicament, ci un supliment alimentar;
2. Este un lizat bacterian, de tipul celor existente deja pe piață(Luivac, Broncho-Vaxom, Polyvaccinum etc.). Nimic revoluționar aici;
3. EMA(Agenția Europeană a Medicamentului) face câteva recomandări în ceea ce privește utilizarea lizatelor bacteriene:
– trebuie utilizate strict în profilaxia infecțiilor, nicidecum în tratarea acestora! Asta nu li se spune oamenilor care stau în ploaie să-l achiziționeze.
– studiile în ceea ce privește utilizarea lizatelor bacteriene încă nu sunt finalizate.

Produsele sunt autorizate în urma recomandărilor unor experți în domeniul bolilor infecțioase și al unor studii clinice care par a nu fi fost considerate suficiente de către EMA.
Este de reținut că Agenția Europeană a Medicamentului (EMA) a solicitat efectuarea de noi studii clinice care să le demonstreze eficacitatea până în 2026.
Așadar ce-a făcut Institutul Cantacuzino de când se află sub coordonarea lui Ciucă? O cioacă de doi bani menită a suci mințile credulilor. Mai mult, e o nebunie să te apuci să distribui un asemenea supliment alimentar la poarta Institutului, la fel ca băbuțele care-și vând la poartă pătrunjelul din curte. Să sucești mințile unor naivi disperați de propaganda media, să faci niște bătrâni să stea la cozi interminabile pentru a-și lua „panaceul”, iată cum poți compromite un nume de referință în momentul în care îi legi destinul de Moș Teacă. Ce-ar fi trebuit să facă Institutul Cantacuzino?
Păi în primul rând să se apuce să-și reautorizeze vaccinurile clasice pe care le au în portofoliu, testate de-a lungul timpului și care beneficiau de încrederea oamenilor.
De ce n-au făcut-o până acum? De ce nu mai există UN SINGUR vaccin autohton autorizat?
Păi e simplu: acolo deja nu mai e voie să se intre. Așa că, în loc să ne producem singuri vaccinurile din schema recomandată, așa cum, spre exemplu, fac până și bulgarii, rămânem remorcați la interesele unei mafii transnaționale.
Institutul Cantacuzino, cel care trebuia să fie vârful cercetării autohtone, a fost transformat de niște politruci cu vipușcă într-o magherniță care mai are puțin și-și vinde produsele prin intermediul programelor de teleshopping. Jenant!

Autor: Dan Diaconu
Sursa: Trenduri Economice

Nou președinte al CSM în persoana unui reputat judecător

Joi s-au tranșat alegerile pentru funcția de președinte al Consiliului Superior al Magistraturii, câștigator fiind de departe reputatul magistrat-judecător și specialist recunoscut național al dreptului penal, Bogdan Mateescu. Scorul a fost zdrobitor de 13 voturi pentru, trei împotrivă și două voturi nule. Judecătorul brașovean Nicoleta Țînț, considerată favorită în cursa pentru șefia CSM, a predat mandatul pentru un an de zile colegului său Bogdan Mateescu.

Bogdan Mateescu declară justificat că Justiţia nu se disociază de ideea de responsabilitate.

„Este o onoare şi o imensă responsabilitate pentru mine, mai ales în condiţiile în care ne aşteaptă un an extraordinar de dificil, în contextul destul de dificil în care ne aflăm şi în contextul modificării legilor Justiţiei.
Vreau să asigur magistratura că în CSM va avea în continuare un sprijin. Consiliul se va preocupa şi anul viitor pentru apărarea în termenii cei mai optimi a independenţei sale.

În acelaşi timp, vreau să îi asigur pe toţi, inclusiv societatea în ansamblul ei, că justiţia în independenţa sa nu se disociază de ideea de responsabilitate şi că vă rog pe toţi cei care ne urmăriţi să veniţi cu sprijin şi înţelegere către puterea judecătorească pentru că ea reprezintă ultimul bastion şi cel mai important al respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale dumneavoastră”, a declarat Bogdan Mateescu, după şedinţa plenului CSM.
Totodată noul șef al CSM a afirmat răspicat că SIIJ este nefuncțională în acest moment și a garantat modificări în domeniul secției pentru investigarea magistraților, cu păstrarea independenței acestora. De exemplu scoaterea totală a acestei secții de sub autoritatea Ministerului Justiției, deci de sub autoritate politică, propunem noi.

Libiu Mateescu

Sasul Cristian Macedonschi nu-l uită pe vechiul său „prieten” George Scripcaru

Într-o postare pe facebook fostul consilier Cristian Macedonschi s-a declarat îngrijorat de situția financiară dificilă în care se găsește fostul primar George Scripcaru. După ce pierdut salariul de 13.142 lei pe lună ca primar, Scripcaru mai are și un credit bancar de 355.000 de rambursat în 25 de ani, pentru care garantase cu salariul de la Primărie.
Macedonschi nu-și explică cum poate plăti fostul primar ratele bancare din indemnizația de consilier, de 1.500 de lei, neavând declarat vreun alt venit în declarația de avere.
Speranța fostului consilier rezidă în faptul că George Scripcaru nu-și va folosi funcția de șef de comisie la Urbanism și Amenajare Teritorială din CL pentru a sprijini nelegitim interesele dezvoltatorilor imobiliari, fapt care ar conduce la conflict de interese și abuz în exercitarea funcției publice.

Fostul consilier FDGR mai identifică un semnal al unei asemenea situații în poziționarea fostului primar de partea dezvoltatorilor imobiliari în proiectul drumului silvic Gorița, consilierii locali decizând împotriva respectivelor interese ale imobiliarelor și pentru conservarea fondului forestier Gorița.

Referirile la calitatea profesională de profesor de sport a fostului primar George Scripcaru nu sunt concludente pentru că legea aleșilor locali nu distinge în funcție de studii.
Iar în ce privește modalitatea de subzistență și de achitare a ratelor bancare ale fostului primar după pierderea alegerilor, în locul lui Cristian Macedonschi noi nu ne-am face griji.

Libiu Mateescu

Tot ce se întâmplă este expresia nevoii Securității de a-și anihila singurul adversar pe măsură: PSD-ul!

Una din marile probleme ale Securității, persistentă și insistentă și enervantă (problema, nu Securitatea), a fost ghimpele în coastă numit PSD. De ce? Pentru că sfîntul, necesarul joc Partid vs Securitate. Să vă explic.
De cînd s-a inventat modernitatea, cam în ultima sută de ani, în politica multor țări se tot desfășoară apriga luptă dintre Partid și Securitate. Ambele cu P mare, evident. Ca niște tipuri ideale. Englezii au inventat jocul și toți ceilalți l-au adoptat. Rușii, marii jucători ai acestui joc. Evreii. Americanii. Francezii. Românii, printre alții.

Nu am inventat noi nici roata, nici apa caldă, nici asfaltul. Nici măcar Securitatea. Am învățat de la stăpînii noștri. Avem doi jucători. Ambii cu țeasta tare și cu pieptul umflat. Într-un colț al ringului, să-i zicem colțul roșu, Partidul.
Partidul, reprezentarea intereselor civile și a compromisului mermelit. Partidul, populat de tot soiul de specimene fie rizibile, fie pur și simplu ticăloase. Mulți purtători de geantă. Multă selecție reziduală, oameni care nu știu nici o meserie și atunci eșuează în politică.
Partidul, cel care gestionează Puterea (cu P mare), deși e una din instituțiile mediocre ale societății.
Partidul, care mulți consideră că n-ar trebui să aibă acces la Putere, că e populat și de ticăloși, și de nepricepuți.
În colțul celălalt al ringului, Securitatea.
Securitatea, exponentul expresiei armate în politică, a carierei și instituției și birocratizării. (Pe tot parcursul acestui articol mă adap copios din teoria weberiană, chiar dacă voi nu vă dați seama de asta, că sînteți naivi și nu știți cine e Weber: tipuri ideale, birocratizare, modernitate, instituții). Securitatea, teoretic instrument docil, căci asta e soarta militarilor, să slujească. Dar mereu ucenic vrăjitor care vrea să pună mîna pe Putere (P mare din nou, da?), slugă resentimentară la adresa stăpînului mediocru și bicisnic.
Funcționari publici de regulă bine pregătiți, securiștii dintotdeauna au ros frîul la adresa rolului lor secund în jocul de putere. Cum Dumnezeu să ne conducă ăștia, cum să luăm lumină și ordine de la ei, cînd noi sîntem mai geniali, mai perfecți, mai morali și mai superiori decît loazele astea de politicieni? (Pentru cine nu s-a prins încă, expresiile “mai perfecți” și “mai superiori” sînt voit folosite în mod ironic, că așa îi place lu Palada să scrie, să se ecsprime postmodernist, chiar și cînd face analize îndrăznețe) (Apropos, că tot vorbeam de Weber. Această tensiune dintre Partid și Securitate este atinsă implicit și de el, atunci cînd vorbește despre necesitatea profesionalizării politicii și a unui parcurs bine definit de carieră în articolul său “Politics as a vocation”)

Politica și Securitatea.
Aceștia sînt cei doi mari jucători în jocul contemporan pentru putere. În alte vremi, alții erau ăia Mari cu M mare. Regele, nobilii, aristocrația. În fapt, forța Armată.
Biserica, mare actor în jocul de Putere pînă în vremuri foarte recente. De ceva timp, de cînd cu modernizarea,
Politica și-a croit loc pe nesimțitelea în spațiile interstițiale dintre ceilalți jucători și le-a uzurpat rolul central. Michael Mann, alt mare sociolog, tot weberian și el, a explicat strălucit acest proces istoric (Atenție, mai e un Michael Mann și regizor la Hollywood, mare regizor, ăla de-a făcut Heat. Doar o coincidență de nume).
Azi, Politica și Securitatea sînt cei doi mari jucători în jocul pentru Putere în societățile democratice. Acolo unde Armata și Biserica sînt cuminți, cu botul pe labe.
În Iran e alt joc, de exemplu. Sau în Coreea de Nord. Jocul e aprig. Jocul e aspru. Cînd unul e deasupra și celălalt înghite cuminte lichide. Cînd pe dos. Roata se tot învîrte, că așa e în istorie. Cel mai bine definit astfel de Joc în perioada modernă între Partid și Securitate a fost în Uniunea Sovietică – cu continuare în Rusia contemporană. Dar nici cu America nu mi-e rușine, drept să vă spun.

În România, același joc. Partidul se luptă cu Securitatea.
Armata mai cuminte. Nu ca pe vremea Mareșalului. Biserica și ea mai cuminte. Nu ca pe vremea Imperiului Bizantin.
Clasa de business (celălalt mare actor în viziunea lui Mann), nu prea există, ce naiba să joace? Din cauza dependenței de cale istorică, rolul Partidului este jucat de PSD, continuatorul Partidului din vremea comunistă.
Toate celelalte partide se definesc prin relație cu PSD, cei mai mulți drept tabăra anti-PSD. Unii, minioni partide satelite ale PSD-ului. Dat fiind tensiunea inevitabilă între Partid și Securitate, Securitatea nu are cum să fie decît anti-PSD. Nu poate să fie cu PSD. I-ar fi anihilată nevoia de acces la Putere. Nu poate accepta rolul de slugă credincioasă. Nu e suficient de militară pentru asta, cum e Armata. Acolo, ăia dacă-i ordin, cu plăcere.
În cazul Securității, avem niște militari un pic mai civili. Mai îndrăzneți. Mai cu atitudine. Mai cu opinii și cu năzuință. Securitatea vrea la butoane. Vrea să balanseze și să pună mîna pe Putere. Drept pentru care principalul său dușman trebuie îngenuncheat, dominat, înlănțuit, dacă se poate anihilat. Și acest dușman este PSD.
Prin prisma asta vă propun să interpretați continua zbatere din politica românească din ultimii douăzeci de ani, de cînd Securitatea a ieșit din umbra anilor ’90, cînd se ascunsese speriată sub fustele lui Iliescu, căci știa că lumea e supărată pe ea. Pe măsură ce furia populară la adresa Securității comuniste s-a potolit și a crescut o nouă generație de tefelei pufoși care au o opinie mai degrabă pozitivă despre serviciile secrete, (am sondaje, am grafice, știu ce spun), Securitatea a căpătat curaj.
Aha. Stai așa, că poporul nu mai e supărat pe noi. A uitat. Păi atunci să îndrăznim. Și s-a așezat din nou la masa de șah, în ringul de luptă. Cu cine? Cu singurul adversar pe măsură. Cu PSD. Adrian Năstase? Bifă. Ponta? Bifă. Dragnea? Bifă. Cei trei principali lideri ai PSD care puteau să țină în șah Securitatea, toți demonizați frumos, ca la manual. Pentru că puteau să încline balanța în favoarea Partidului.
Da, da, știu: discuție complicată în ce măsură au fost și ei parte a jocului de infiltrare. Teoretic da, aveți dreptate. Niște civili necesari. Practic trecuseră însă dincolo de punctul de control, nu mai erau niște executanți docili. Prea începuseră să țină cu Partidul. La fel ca și cu Băsescu. A fost docil și umil și supus pînă a pus mîna pe Putere și atunci n-a mai fost nici docil, nici umil, nici supus. Sluga devenită stăpîn. Și dă-i și călărește Securitatea. Evident, pînă a intrat în al doilea mandat și a devenit lame duck și i l-au arestat pe frati-su și i-au tăvălit un pic fetele prin procese.
În această lumină vă propun să citiți cariera politică a lui Băsescu și lupta sa cu PSD. Dacă trebe, trebe.
În aceeași lumină vă invit să citiți și cariera politică a lui Dragnea. Inițial umil executant, la ordin. Apoi Lucifer de duzină, căruia i se urcase la cap. Apoi Lucifer de succes, dar mediocru, fără curaj de lider istoric. Căci n-a îndrăznit să ducă pînă la capăt rebeliunea, să răstoarne sistemul și să facă la fel ca în Ungaria sau în Polonia, unde acolo Politicul a avut tupeul să pună Securitatea cu botul pe labe. Deocamdată. Și dacă n-a îndrăznit să meargă pînă la capăt, pușcăria l-a mîncat. Pentru că în Jocul ăsta nu există milă pentru învinși. E fix ca în Evul Mediu. Ca în Game Of Thrones. “When you play the game of thrones, you win or you die. There is no middle ground.”

În aceeași lumină vă propun să interpretați obsesiva repetare behăită a lui Iohannis: Peee-Seeee-Deeee. Nu e doar o o simplă nevoie retorică de mobilizare a electoratului anti-PSD. Nu e doar efort electoral lipsit de imaginație și comunicare politică împiedicată. Nu.
Este de fapt continua, neasemuita luptă dintre Partid și Securitate. Este expresia nevoii Securității de a-și anihila singurul adversar pe măsură. Obsesia lui Iohannis de fapt e obsesia întregii tabere anti-PSD. Adică a Securității, care reprezintă tabăra anti-PSD. Care a înghițit de viu componenta civilă a taberei politice anti-PSD. Și PNȚ-CD. Și PD. Și PDL. Mai recent, și PNL.

Toate partidele anti-PSD sînt de fapt niște extensii bicisnice ale Securității. Niște Cîți și niște Boci. Ei nu fac politică. Ei nu reprezintă interese ale unor grupuri sociale și nu practică arta compromisului. Nu. Ei execută supuși. Unde o fi făcut armata Boc? Ghici ciupercă UM. Tot Securitatea, de altminteri, e cea care a inventat și seria interminabilă de minioni anti-pesediști necesari din vestita “societate civilă”, de la toate acronimele “civile” care compuneau CDR pînă în ziua de azi.
Cel mai recent exemplu, USR PLUS. Niște civili deosebiți. Niște anacondizați și niște întocmai și la timp. De ce? Simplu. Repet. Dar merită să mă repet, să vă intre în cap. Tot ce se întâmplă este expresia nevoii Securității de a-și anihila singurul adversar pe măsură. PSD-ul. Și a reușit. După treizeci de ani, în sfîrșit a reușit. Ghinion.

Autor: Mirel Palada