Junioarele doi de la Corona Brașov se aliniază celui de-al doilea turneu de sală din Campionatul Național

Echipa de junioare 2 a clubului Corona Braşov va lua startul miercuri, în cel de-al doilea turneu de sală din campionatul naţional de junioare. Formaţia antrenată de Duminitru Berbece face parte din grupa E, alături de ACS Sepsi SIC Sfântu Gheorghe, CSŞ Sighişoara, CSŞ Făgăraş, CSŞ Odorhei şi CSM VSR Csikszereda Miercurea Ciuc, iar după primul turneu de sală ocupă locul doi în clasament.

Antrenorul echipei, Dumitru Berbece a declarat înaintea plecării către Odorheiul Secuiesc, acolo unde se desfăşoară competiţia, că speră ca fetele să facă un turneu bun şi să reuşească să îşi ia revanşa în faţa formaţiei ACS Sepsi SIC Sfântu Gheorghe, singura care a reuşit să câştige în faţa Coronei. „Fetele s-au pregătit foarte bine pentru acest turneu şi ştiu că îşi doresc foarte tare să îşi ia revanşa în faţa celor de la Sepsi. Nu va fi un meci uşor, acolo fiind o mare parte dintre jucătoarele care fac parte din lotul naţional, însă eu mă bucur foarte tare să le văd motivate pe fetele mele şi am încredere că dacă vor juca la potenţialul pe care îl au, meciul este deschis oricărui rezultat. Atitudinea este bună, pregătirea a decurs aşa cum trebuie, astfel că aşteptăm meciurile şi sperăm să ne întorcem cu cât mai multe victorii”, a spus antrenorul Coronei.

Programul meciurilor echipei de junioare 2 a Coronei la turneul de la Odorhei este următrorul:

Miercuri, 10 martie, ora 10.00

Corona Braşov – ACS Sepsi SIC Sfântu Gheorghe

Joi, 11 martie, ora 10.00

CSŞ Odorhei – Corona Braşov

Vineri, 12 martie, ora 10.00

Corona Braşov – CSŞ Sighişoara

Sâmbătă, 13 martie, ora 10.00

CSM VSR Csikszereda Miercurea Ciuc – Corona Braşov

Duminică, 14 martie, ora 15.20

Corona Braşov – CSŞ Făgăraş

D.D.

Începe returul Ligii a treia de fotbal : Kids Tâmpa Brașov dorește mai multe lucruri bune, față de prima parte a campionatului

Doar câteva zile ne mai despart de startul părții a doua campionatului în Liga a 3-a de fotbal. Un retur mai scurt, care va debuta, pentru ACS Kids Tâmpa Brașov, sâmbătă, în deplasare, pe terenul celor de la Olimpic Cetate Râșnov. Un derby între două formații care vor să își păstreze locul în al treilea eșalon fotbalistic și în sezonul următor.

„Alb-albaștrii” vin după o perioadă de pregătire în care semnalele au fost contradictorii. Au pierdut toate jocurile amicale, dar au arătat în destule momente că știu să joace și un fotbal de calitate, în ciuda experienței reduse la nivel de seniori pentru majoritatea componenților lotului. „Da, lumea a văzut doar acest lucru, că am pierdut toate jocurile de verificare pe care le-am avut în această perioadă. Iar o bună parte la o diferență mare de scor. Dar nu rezultatele au fost target-ul nostru. Ținând cont că a fost prima pregătire adevărată la nivel de seniori pentru mulți dintre acești copii, am ținut doar să încercăm să ne adaptăm din mers la rigorile unui fotbal altfel decât îl știau majoritatea dintre ei. E o diferență mare de la junori la senori, chiar dacă noi eram obișnuiți cu meciurile tari din Liga Elitelor. E altceva aici, iar dacă nu te adaptezi cât mai repede, nu poți avea rezultatele dorite”, a declarat unul dintre antrenorii principali ai „urșilor”, a spus Ciprian Anghel, antrenorul echipei brasovene.

Oficialul de pe banca Kids Tâmpa Brașov a continuat: „Am muncit foarte mult în aceste două luni de pregătire. Am încercat să concepem o idee de joc care să ne ajute să înscriem mai mult, dar și să ne apărăm mai eficient. Dacă ne uităm după rezultate, ai zice că nu am reușit. Dar nu este un lucru pe care să-l faci de azi pe mâine. Trebuie timp și multă răbdare. Să nu uităm că noi avem în lot foarte mulți copii, care abia acum învață ce e fotbalul la seniori și abia acum descoperă particularitățile unui nivel superior. Îi va ajuta foarte mult pe viitor, dar acum încă sunt la un moment în care trebuie să accepte că vor greși și vor trebui să învețe din propriile erori. Toți avem de învățat, dar asta face meseria noastră mai frumoasă”.

Primul meci pentru „urși” este programat sâmbătă, în deplasare, cu vecinii de clasament de la Olimpic Cetate Râșnov. „Un meci foarte dificil, care va fi cu siguranță influențat de starea gazonului și de vremea de afară. Un joc de luptă, între două echipe aflate în mare nevoie de puncte și care vor dori să înceapă partea a doua a campionatului cu bine. Sperăm să facem un meci bun și să obținem un rezultat pozitiv. Noi suntem pregătiți pentru un retur plin de realizări”, a mai adăugat antrenorul grupării de pe „ICIM”.

D.D.

Senatorul Daniel Zamfir a rebotezat coaliția de dreapta ca Junglă de Dreapta

Fostul senator brașovean a atacat dur intenția Senatului, condus de USR-Plus, de a ierta două bănci străine, BCR și Raifeissen Bank, de uriașe datorii către statul român, împotriva unei hotărâri definitive și irevocabile a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Banca austriacă cel puțin, s-a remarcat prin apropierea președintelui băncii de Klaus Iohannis și prin implicarea în protestele Rezist împotriva fostei puteri pesediste, reprezentate generic astăzi în Parlament de USR-Plus.
Era normal să-i vină rândul la recompensă odată cu venirea coaliției de dreapta la putere. Prin aceste gesturi de clemență față de băncile străine, Senatul pluserist își reafirmă sprijinul și atașamentul față de valorile corporatiste ale capitalismului marxist progresist(sic!) biruitor la orașe și sate. Indulgent cu progresul băncilor străine bineînțeles.

Daniel Zamfir necruțător cu indulgențele bancare ale guvernului Cîțu
„INGHEATA VENITURILE OAMENILOR, IN TIMP CE IARTA DOUA BANCI DE O DATORIE DE 400 MILIOANE LEI!!! Luni, 8 martie, va trece tacit in Senat legea care anuleaza, practic, obligatia pe care BCR si Raifeissen Bank o au de a returna Statului roman suma de circa 400 milioane lei, in urma unei decizii definitive si irevocabile a ICCJ. Presedintele Senatului, pluserista Anca Dragu, presedintele comisiei de buget, pluseristul Claudiu Muresan si presedintele Comisiei Juridice, penelista Iulia Scantei au refuzat in mod deliberat sa introduca pe ordinea de zi, timp de trei saptamani proiectul de lege, tocmai ca sa se implineasca termenul de adoptare tacita. #JunglaDeDreapta”, a scris senatorul Daniel Zamfir pe pagina sa de Facebook, conform Știri pe Surse. Sună a abuz de putere, subminarea gravă a economiei naționale, dar și a infracțiunii de trădare de țară.

Libiu Mateescu

Ministrul sănătății, Vlad Voiculescu, s-a tâmpit de tot

Supărat că a circulat și s-a viralizat o postare în care este persiflată nonimportanța pacienților de coronavirus caren-ar fi esențiali pentru autorități, pluseristul Voiculescu a dat vina pe sistemul care nu-l înghite și postează fake-uri pentru a-l decredibiliza. Omite să spună însă că el este om al sistemului. Riposta sa este una viscerală și infantilă, generată evident de precara intelectualitate a ministrului, un fel de facere în ciudă detractorilor săi.

Reteta clasica a unui fake news de succes e sa iei o informatie reala si sa o amesteci cu fictiunea.
#DA: Avem o colaborare cu artistul Dan Perjovschi pentru postari pe pagina Ministerului Sanatatii.
#NU: Aceasta postare / meme nu a existat niciodata pe pagina institutiei pe care o conduc.
Si o voi mai conduce, in ciuda deranjului major provocat unora care de vreo doua luni produc zilnic calomnii, minciuni si fake-uri.
Sanatate si o duminica frumoasa in continuare!”,
postează sfidător ministrul Sănătății, Vlad Voiculescu.

Cum fake a fost și informarea sa publică emisă împreună cu Arafat, cum că la o oră de la incendiul de la Balș în afara celor patru decedați toți ceilalți răniți internați sunt în afară de orice primejdie.

Libiu Mateescu

Adrian Năstase și-a pierdut coerența analizelor politice viguroase

Prezent la un post de televiziune, Adrian Năstase mai avea puțin și devenea incoerent. A emis afirmații care produc nedumerire și care se succedau într-o constructive mentală dezlânată. Probabilitatea (nesustenabilă n.n.)  ca PMP să-și creeze grup parlamentar, după care Năstase ar da lecții puterii cum să-și creeze niște grupuri, apoi o dă cu liantul AUR (care n-are nicio legătură cu grupurile n.n.) și în final fostul premier se referă la PSD. Spune că vor fi eforturi de transfer al unor parlamentari ai acestui partid, dar nu spune unde, iar apoi PSD-ul hibernant nu va simți durerea respectivei pierderi(sic!).   

Prognoze înșiruite de Năstase fără nicio noimă
„Astăzi a avut loc Congresul PMP-ului. Probabil că PMP-ul va încerca să creeze un grup parlamentar, neintrând în Parlament, dar totuşi va încerca cu nişte oameni…(…) 
Nu pot să povestesc mai mult pentru că nu e proiectul meu, dar eu, dacă aş fi în zona celor de la putere, aş sprijini crearea acestor grupuri(sic!), pentru că în mod evident nu există un liant suficient de puternic, spre exemplu la AUR, şi vor fi astfel de eforturi, aşa cum vor fi eforturi de a prelua, poate, câţiva oameni de la PSD şi PSD-ul, fiind în hibernare, nici nu o să-l doară în momentul în care o să piardă câţiva parlamentari”.
Un lucru este destul de evident, că Năstase ar analiza, dar și-a pierdut consistența și coerența ideilor sintetice care îl recomandau ca pe unul din cei mai profunzi analiști politici din România. Fostul lider al PSD este nemulțumit că nu este luat în seamă de fostul său partid când emite profeții, care oricum nu se împlinesc.

Năstase îl contrazice voalat pe Dâncu
 „PSD-ul (e în hibernare – n.r.), eu aşa constat. Probabil pentru că aşteaptă să câştige alegerile în 2024 ca o pleaşcă. Guvernul pierde voturi prin greşelile pe care le realizează. Aşa încât o aşteptare din asta inactivă, cu meditaţii, cu lamentaţii metafizice, cu formule de genul întrebărilor retorice – cum e posibil să?(…)
Un partid care nu acţionează, care nu înţelege că în Parlament este în momentul de faţă prizonier şi că practic zbaterea asta este absolut inutilă, cum s-a văzut, de altfel, la buget,, mai deplânge Năstase inactivitatea PSD. Practic Adrian Năstase ar vrea un partid de opoziție mai vocal, mai isteric. Cam ca AUR.
De fapt fostul premier este deranjat că Vasile Dâncu a venit cu o strategie de opoziție a așteptării greșelilor puterii, a elevării mesajului public, și mai ales de faptul că nu l-a consultat și pe el. Și-atunci a conchis că strategia nu este bună. Numai că demult, cam de la momentul autovătămării sale, nu mai interesează pe nimeni ce construcții mentale elaborează Năstase, și acelea subțiate pe zi ce trece.

Libiu Mateescu

Brașoveanca Andreea Moldovan pur și simplu nu înțelege! Te mai miri că lucrurile merg atât de rău!

O altă intervenție publică a noii preotese a restricțiilor anticovidiene a mai emis o cotroversată de-a Ministerului Sănătății. Una pe care nici măcar cioclul apocaliptic Arafat n-a avut curaj s-o pronunțe. Obligativitatea practicării sportului cu masca pe figură. Acum aproape un an opina în același sens, șocând întreaga lume sportivă, că toate competițiile sportive trebuie să se petreacă cu sportivii purtând mască de protecție.
Probabil una din cele neconforme de-ale Ministerului Sănătăți. Acum o jumătate de an insista pentru conformarea fotbaliștilor din campionat la condițiile restrictive de purtare a măștii și probabil la păstrarea distanțării la 1,5 metri, deci fără contact direct în vestiar, fără dribling, fără faulturi, dar și fără îmbrățișările de după un gol. Fără zid la loviturile libere. Și fără contact cu mingea până nu este dezinfectată cînd vine de la un alt fotbalist. Fotbaliștii, persoane inculte și inconștiente, nu au respectat codul restricțiilor prescrise de secretarul de stat.

Copiii indisciplinați vor să facă sport și să respire în același timp
Ieri acesta a mai ouat o neghiobie. A cerut purtarea măștii de către toți copiii la orele de sport, cu aceleași condiții de distanțare ca cele propuse fotbaliștilor. Și a spus că este păcat că tot ceea ce se acumulează ca reținere și restricții la orele la clasă se irosește la orele de sport. Când de fapt tot ceea ce trebuia să susțină de altfel extrem de profesionista Andreea Moldovan este suspendarea orelor de sport. Care oricum nu contau în pregătirea pentru examenele aferente anilor terminali, deci se putea da o pauză prelungită orelor de sport.

Neoxigenarea plămânilor și acumularea de bioxid de carbon la inspirație produce afecțiuni
Ceea ce nu subliniază însă noua preoteasă a restricțiilor anticovidiene sunt afecțiunile ce pot fi dezvoltate la nivelul aparatului respirator prin inhalarea repetată a propriului bioxid de carbon ce vine înapoi din mască la inspirație.
Nu vom dezvolta aici variatele simptome ale unor afecțiuni respiratorii, dar senzația de sufocare pe care o resimțim când facem efort cu masca pe figură se datorează acestui aspect. O afecțiune majoră poate fi acumularea acidozei lactice, când celulele pulmonare produc zahăr în loc de oxigen, care poate provoca sângerarea plămânilor și colaps respirator.
Materialul din care sunt făcute măștile poate stimula acest proces. Iar o afecțiune binecunoscută a subalimentării cu oxigen este neirigarea celulelor cerebrale ceea ce duce la blocarea centrului respirator din creier, care poate duce la stop respirator. Simptomele pot fi accelerate în cazul celor cu afecțiuni coronariene sau cerebrale. Sigur că aceste situații extreme nu se prezumă pentru toate condițiile în care cei ce practică sporturi poartă măști medicale, pentru că se poate da masca jos pur și simplu.

Specialiștii ajunși prin ministere sunt corupți ulterior și moral și profesional
Dar nu ar trebui să se emită asemenea ordine medicale haotice și neprofesioniste de către un medic, acela fiind chiar secretar de stat în Ministerul Sănătății. Care doar vrea să placă superiorilor săi din minister. Partea proastă că toți politrucii ajunși în funcții importante în acest minister, sau în cel de Interne, presupun că știu toate domeniile medicinii pe de rost, deși au specializări diferite. Așa și cu reputatul medic infecționist Andreea Moldovan. Aerul tare guvernamental i-a produs iluzia optică a atotcompetenței sale, fenomen care funcționează la Arafat de vreo cincisprezece ani. Cu ce efecte mortale pentru clienții DSU-urilor s-a constatat. Se întâmplă ceva straniu cu specialiștii și tehnocrații care ajung în sferele înalte al puterii guvernamentale și corupte a minunatei noastre țări. Abjură de la toate principiile și fundamentele științifice și chiar morale care guvernează specializarea lor și se încolonează la toate celelalte principii ale parvenirii politice și ale slugărniciei față de șefii politici, toate lăturile deversate ale Cloacei Maxima, adică puterea politică din România, oricare ar fi ea. Acest lucru s-a petrecut și cu excelentul medic infecționist Andreea Moldovan. Care mai bine rămânea la Spitalul de Infecțioase Brașov. Era mai bine pentru onestitatea carierei ei medicale.

Libiu Mateescu       

Mari români – martirul Radu Gyr – 116 ani de la naștere

Cu prilejul împlinirii a 116 ani de la nașterea lui Radu Gyr, vă prezentăm un colaj dedicat acestui „Sfânt al închisorilor”, condamnat și recondamnat sub patru regimuri. Colajul a fost realizat prin alăturarea unor fragmente publicate de-a lungul anilor de Simona Popa (fiica lui Radu Gyr), Lucia Baki, Ştefan Botoran și de diverse alte publicații, menționate în notele de subsol. (Ion Măldărescu)

„La procesul din 1945, au fost mulţi evrei martori care au spus: « Să nu-l condamnaţi pe Radu Gyr, pentru că el ne-a dat o pâine să mâncăm ». Leny Caler, spre exemplu, actriţă la Teatrul Evreiesc, îi pupa mâna pe stradă”[1].

Radu Gyr, poetul care l-a coborât pe Iisus în celulă. „Ar trebui să explice cineva cum a reuşit Radu Gyr să creeze baladele acelea, sute de strofe, fără creion, fără hârtie! Noi, dimineaţa, abia aşteptam să vorbim la «ţeavă», să ne spună poezia. Iar poezia iute o scriam cum puteam şi o memoram imediat. Trebuia să pui memoria în aplicare ca să nu te dărâmi psihic. Apoi, poeziile lui Gyr ajungeau la sufletul nostru ca nimic altceva!”[2]  .

„Pereţii celulei erau zgâriaţi cu poemele lui Radu Gyr. Rugăciunea a fost secretul salvării noastre la Aiud şi, lângă rugăciune, poezia lui Gyr a legat inimă de inimă şi suflet de suflet. Versul lui se trăia. Îl trăiam. Era pentru noi haină şi hrană, apă şi căldură. Câţi dintre tinerii care se dezvoltă acum în libertate se întâlnesc cu aceste perle? Câţi le caută? Sunt pentru ei. Pentru cei de mâine”[3]

Radu Gyr (pseudonimul literar al lui Radu Demetrescu; poet, dramaturg, eseist și jurnalist român, (n.2 martie 1905 la Câmpulung – d. 29 aprilie 1975), la București. O perioadă a fost asistent universitar la catedra de estetică a profesorului Mihai Dragomirescu, apoi  conferențiar la Facultatea de Litere și Filosofie din București. În timpul scurtei co-guvernări legionare (septembrie 1940 – ianuarie1941), Radu Gyr a fost director general al teatrelor. Sub conducerea sa a fost fondat Teatrul Evreiesc „Barașeum” (mai târziu Teatrul Evreiesc de Stat) [4].

„Ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane!”  a fost și rămâne simbol actual al românismului[5]
„Ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane” i-a atras poetului naţional Radu Gyr condamnarea la moarte.

A fost condamnat, încarcerat în trei dictaturi, carlistă, antonesciană, comunistă iar astăzi este recondamnat de dictatura I.N.S.H.R.-„E.W”. cu aprobarea Președintelui, a Guvernului și a Parlamentului României.

„Ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane!” este și azi, ca și în ceilalți ani de prigoană a românilor, un mod de încurajare, o călăuză pentru cei care luptă pentru  dreptate, libertate, credinţă și adevăr luptă pentru supraviețuirea Neamului Românesc: „Nu pentru-o lopată de rumenă pâine,/ Nu pentru pătule, nu pentru pogoane,/ Ci pentru văzduhul tău liber de mâine,/ Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!// Pentru sângele neamului tău curs prin şanţuri,/ Pentru cântecul tău ţintuit în piroane,/ Pentru lacrima soarelui tău pus în lanţuri,/ Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!// Nu pentru mania scrâşnită-n măsele,/ Ci ca să aduni chiuind pe tapșane/ O claie de zări şi-o căciula de stele,/ Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!/ Aşa, ca să bei libertatea din ciuturi/ Şi-n ea să te-afunzi ca un cer în bulboane/ Şi zarzării ei peste tine să-i scuturi,/ Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!// Şi ca să pui tot sărutul fierbinte/ Pe praguri, pe prispe, pe uşi, pe icoane,/ Pe toate ce slobode-ţi ies inainte,/ Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!/ Ridică-te, Gheorghe, pe lanţuri, pe funii!/ Ridică-te, Ioane, pe sfinte ciolane!/ Sus, spre lumina din urmă-a furtunii,/ Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!”. (Radu Gyr, Ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane)

Naţionalistul român Radu Gyr nu era nici şovin, nici rasist şi a iubit oamenii cu putere de sacrificiu[6].
Când spunem Radu Gyr, inevitabil vorbim despre un om legendar şi reprezentativ al acestor vremuri, un mare poet care a încrustat în trupul său şi a cântat în poezia sa toată pătimirea unei generaţii, un munte de suferinţă, de demnitate şi de disperare.
El a cântat, pe toate registrele, toată jalea dar şi marea credinţă a Neamului Românesc. Poezia lui a fluturat din gură în gură la milioane de oameni, ca un îndreptar al vremurilor. Este simbolul românismului de azi. Om cald, suflet sensibil, minte inspirată, caracter frumos şi trup plăpând. Poezia lui este o frescă a acestei epoci. L-au prigonit din pricina ei, au vrut să-l nimicească, a căzut dar va învia mereu.
„Era urât la chip ca un degenerat şi era frumos la suflet ca negrăita armonie a spiritualităţii româneşti mioritice. A făcut studii strălucite, a fost Profesor universitar. Talentul şi l-a dăruit poeziei, deşi îl atrăgea şi muzica. Gingăşia lui naturală a fost crispată de tragedia vieţii sale şi a cîntat toată gama frământărilor şi chinurilor acestui secol” scria Ioan Ianolide despre camaradul său de suferinţă. Şi-a trăit viaţa mai mult prin temniţe. Nu era un mistic dar credea în Dumnezeu cu toată tăria. Era un naţionalist român, dar nu era şovin, nu a cunoscut ura de rasă şi a iubit oamenii cu putere de sacrificiu.

Poezia lui Radu Gyr este profund creştină, naţională şi umană.
Opera lui este vastă. „A compus zeci de mii de versuri, fără a le scrie, ci memorându-le, căci în temniţă nu se permitea scrisul şi nici cititul. Poeziile treceau din om în om prin închisori şi de acolo în ţară. Toată suflarea românească se regăsea în poezia lui. Ea a constituit factorul ideologic al rezistenţei româneşti, a fost în acelaşi timp mesajul nostru, strigătul nostru de disperare şi descrierea crudei realităţi dar mai presus de toate a fost forţa credinţei şi afirmării noastre.
Poezia lui este profund creştină, naţională şi umană. Deşi nu are numai valoare locală şi temporală şi va putea fi citită oricînd cu acelaşi interes pe toate meridianele lumii, totuşi nimeni nu o va înţelege ca oamenii care au suferit în acest veac tortura sufletului şi a trupului. Într-o zi această poezie în cătuşe va ieşi la lumină[7]. S-a născut la 2 martie 1905 la Câmpulung şi a decedat la Bucureşti, la 29 aprilie 1975. La 116 ani de la naşterea sa, românii îi iubesc poezia, iar poezia  
Radu Gyr a fost fiul cunoscutului actor craiovean Ștefan (Coco) Dumitrescu și s-a născut pe data de 2 martie 1905, cu numele Radu Demetrescu-Gyr. Ștefan Demetrescu, tatăl poetului, a făcut o adevărată pasiune pentru teatru încă de la vârsta de 16 ani când a intrat în trupa unui actor cunoscut. A studiat arta dramatică la Paris unde a ajuns cu o bursă.
În anul 1898 s-a întoars în țară și a fost angajat la Teatrul Național din București. În perioada 1908-1910 s-a mutat la Craiova. „Mama sa se numea Eugenia Gherghel și își avea originea după tată în Botoșani. Bunica ei după tată, Mina Von Gelch, era de origine germană. Astfel, Eugenia Gherghel, mama poetului Radu Gyr, a căpătat de la părinți o frumoasă cultură clasică germană, dar și o solidă cultură și educație muzicală, mama fiind pianistă”[8].  Poetul vorbea mulțumitor această limbă încă din școala primară.

Debutul literar
Tânărul Radu Gyr și-a publicat prima poezie, „În munţi” la vârsta de 14 ani, în revista liceului „Carol I” din Craiova unde era elev. Ca student la Facultatea de Litere și Filosofie din București și-a făcut debutul literar cu volumul „Liniști de schiuri”, în anul 1924, cu o puternică amprentă elegiacă. În anii 1926, 1927, 1928, și 1939 a fost laureat al Societății Scriitorilor Români, al Institutului pentru Literatură și al Academiei Române. Și-a luat doctoratul în litere și a ocupat postul de conferențiar al Facultății de Litere și Filosofie din București. În acest timp colaborează cu revistele „Universul literar”, „Gîndirea”, „Gînd românesc”, „Sfarmă-piatră”, „Decembrie”, ,,Vremea“, „Revista mea”, „Revista dobrogeană” și cu ziarele „Cuvântul”, „Buna Vestire”, „Cuvântul studențesc“ unde publică articole, studii literare și poezii.

Comandant legionar
Radu Gyr intră în Mişcarea Legionară la începutul anilor 1930, urmând să devină unul din liderii marcanţi ai acesteia. La scurtă vreme a suferit prima sa arestare. După asasinarea premierului I.G.Duca, o parte din liderii Mişcării sunt arestaţi alături de cei trei vinovaţi (Nicadorii). Între cei arestaţi s-a aflat şi Corneliu Codreanu, Radu Gyr și Generalul Cantacuzino. A conducs cuibul legionar „Luminiţa”, cuib format din intelectuali şi subordonat familiei de cuiburi ,,Axa”. Radu Gyr compune mai multe cîntece legionare care devin în scurt timp cunoscute la nivel naţional: „Sfîntă tinereţe legionară”, „Balada Nicadorilor”, „Imnul muncitrilor”, „Imnul legionarilor olteni”. În 1937 cad pe frontul din Spania Ionel Moţa şi Vasile Marin, în memoria lor, Gyr compunînd „Imnul Moţa Marin”. Participă la taberele de muncă legionare de pe întreg cuprinsul ţării, participă la campaniile electorale, în 1937 cu „Partidul pentru Ţară” la Vâlcea, ţine conferinţe adresate studenţilor. Ajunge şeful regiunii Oltenia şi este înaintat de Corneliu Codreanu la rangul de comandant legionar. „Cunoscîndu-l pe Corneliu Codreanu, de care a rămas fascinat, Gyr i-a înțeles sporul nou pe care-l aducea în viața politică românească, punînd problema „transformării interioare a omului, a prefacerii sufletești”, lucrul cel mai greu de realizat, și încercînd în mijlocul de cinste virtutea și credința”[9].

În închisoare sub Carol al II-lea
„Apartenenţa la Mişcarea Legionară avea să-i aducă lui Radu Gyr ani lungi şi grei de detenţie. În timpul dictaturii carliste a fost întemniţat alături de sute de alţi legionari şi depus în lagăr în 1938. Nu a existat acuzaţie, nu a existat proces şi nu a existat condamnare. La început a fost internat în lagărul de la Tismana şi apoi la Miercurea Ciuc. Aici avea să compună „Cântec de leagăn”[10]. În timpul statului naţional legionar, Radu Gyr este coptat în cadrul Ministerului de cultură şi este numit director general al teatrelor. Din această poziţie înfiinţează Teatrul evreiesc de stat „Baraşeum” cu două săli de spectacol, una pentru spectacole de comedie şi alta pentru drame. Era singurul teatru evreiesc ce funcţiona atunci în Europa. După rebeliunea legionară este înlăturat din funcţie, condamnat la închisoare şi trimis în lagărul de la Tg-Jiu. După „rebeliunea” din ianuarie 1941 ar fi putut să emigreze, dar a optat pentru rămânerea în țară, suportând astfel un proces împreună cu alți 86 de intelectuali, condamnat la 12 ani închisoare corecțională pentru delictul de incitare „la rebeliune”. Eliberat de Antonescu la 7 august 1941, după un an, este trimis spre „reabilitare” în batalioanele de la Sărata, ce luptau în prima linie a frontului. Grav rănit în luptele de la Vîgoda-Vinogradar, se întoarce acasă printre puținii supraviețuitori.

Altă arestare şi condamnare
La data de 23 august 1944 era încă în convalescență dar nu este cruțat de autoritățile bolșevice și este arestat în al doilea proces al „criminalilor de război”. Deja armata sovietică intrase în țară. „Este arestat la 4 iunie 1945 şi judecat de acuzatorii publici în cadrul procesului ziariştilor naţionalişti alături de Pamfil Şeicaru, Nichifor Crainic și Romulus Dianu. Chiar celebra Alexandra Sidorovici (soția lui Silviu Brucan, alias Samuel Bruckner)[11] se ocupa de procesul lor şi pledează pentru pedeapsa cu moartea. Peste ani, aceeaşi Alexandra Sidorovici ajunsă decan al Facultăţii de Petrol şi Gaze Ploieşti avea s-o elimine din facultate pe Simona Luminiţa din cauza că era fiica lui Radu Gyr. Primeşte o condamnare de 12 ani muncă silnică pentru delictul de „crimă de dezastrul ţării”[12]. Trece prin temniţele de a Aiud, Jilava, Văcăreşti, Râmnicu Sărat şi Braşov. Cu lanţuri la mâini şi la picioare a fost ţinut aproape un an de zile la Jilava, în aşteptarea executării pedepsei cu moartea. O aripă întreagă a Jilavei era atunci ocupată de „morţi”.

Radu Gyr a făcut 20 de ani de temniţă. A fost condamnat la moarte, dar a trăit. A lăsat în urmă cele mai sincere poezii-rugăciune, scrise fără hârtie şi creion, dar care au rezistat timpului şi închisorii. Despre această moştenire, despre ce rămâne, familia sa vorbeşte cu mândrie şi cu regret. „Au cotrobăit peste tot, au devastat toată casa. Au tăiat pernele, au tăiat plăpumi, au distrus tot! Toate lucrurile noastre erau maldăr în mijlocul camerei. N-au găsit nimic“, povesteşte astăzi Simona Popa, fiica poetului Radu Gyr. Nu le spune numele, dar sunt cei care aveau să-l condamne la moarte pe tatăl său pentru poezia „Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane“. După ce făcuse 12 ani de temniţă, aveau să-l condamne la moarte pentru o poezie. Căutau un manuscris, o dovadă, dar manuscrisul era împăturit într-o undiţă aruncată neglijent într-un colţ al camerei. Nu l-au găsit, însă asta nu i-a împiedicat[13].

„Înfrânt nu eşti atunci când sângeri/ nici ochii când în lacrimi ţi-s./ Adevăratele înfrângeri/ sunt renunţările la vis” (Radu Gyr)
23 martie 1959. „Tribunalul, în numele poporului, hotărăşte: făcând aplicarea Articolului 211 Cod Penal, cu unanimitate de voturi condamnă pe Demetrescu Radu Gyr la moarte pentru crima de insurecţie armată. [..] îl condamnă la 20 de ani detenţiune grea pentru crima de activitate intensă contra clasei muncitoare şi mişcării revoluţionare. […] îl condamnă şi la 10 ani de degradare civică” (Tribunalului Militar). Radu Gyr a fost dus la Jilava, legat cu lanţuri la mâini şi la picioare şi ţinut acolo, în aşteptarea ultimei nedreptăţi. „Hai, morţilor, că a sosit moartea!“, le strigau temnicerii celor din aripa Jilavei ce aveau aceeaşi condamnare. Câteodată, veneau noaptea şi-l trezeau, dar numai pentru a-l muta în altă celulă. Numai aşa, pentru a simula ultimul drum, căci niciodată nu-l sfârşeau. În urma recursului, pedeapsa fusese comutată în închisoare pe viaţă, însă Radu Gyr a ştiut asta abia la un an după hotărâre. După un an în care moartea părea cea mai apropiată certitudine, Radu Gyr a fost aruncat în spatele gratiilor din Aiud. Această ultimă încercare i-a desăvârşit, pentru mulţi, statutul de „sfânt al închisorilor“, căci versurile lui Radu Gyr au fost, poate, cea mai frumoasă alinare pentru sufletele libere ale deţinuţilor de la Aiud. „Înfrânt nu eşti atunci când sângeri/ nici ochii când în lacrimi ţi-s./ Adevăratele înfrângeri/ sunt renunţările la vis”, le spunea Gyr[14].

Erau poezii scrise noaptea, când tavanul celulei ţinea loc de hârtie, erau recitate dimineaţa, în cod Morse, la calorifere sau în plimbările organizate, şi erau rescrise pe talpa bocancilor, pe săpun sau pe orice se puteau încrusta cuvinte. Se foloseau chiar şi bucăţi de sticlă, suflate cu praful destinat deratizării şi scrijelite cu aşchii sau aţa deşirată din zeghe şi înnodată în formă de litere[15].  Este eliberat în 6 iulie 1956 la intervenția către Gheorghiu Dej a președintelui Indiei, la care intervenise Mircea Eliade în exil.

Arestat și condamnat la moarte pentru „Ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane!”
După numai doi ani, 18 iunie 1958 este din nou arestat și condamnat la moarte pentru poezia „Ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane!“ (titlul inițial: Manifest), considerată de regim un veritabil mijloc de instigare la luptă a maselor împotriva regimului bolșevic. În același lot mai erau condamnați la moarte Puiu Atanasiu, profesorul Grigore Zamfiroiu-viitorul preot- Ibrăileanu și Lucuța. În 1959 pedeapsa li se comută la 25 ani muncă silnică, dar ei nu află aceasta decît după 11 luni, perioadă de exterminare psihică. Poetul va executa 16 ani de temniță comunistă la Aiud şi Văcăreşti şi este eliberat la 25 mai 1963.

Aiudul…
„Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!” a fost poemul incriminat care a dus la condamnarea la moarte a poetului pentru incitare la revoltă. Pentru versurile din „Ridică-te, „Tribunalul în numele poporului hotărăşte: făcînd aplicarea articolului 211 Cod Penal, cu unanimitate de voturi condamnă pe Demetrescu Radu Gyr la moarte pentru crima de insurecţie armată prevăzută şi pedepsită de articolul 211 Cod Penal prin schimbarea calificării conform articolului 292 Cod Juridic Militar din crima de uneltire contra ordinei sociale prevăzută şi pedepsită de articolul 209 punct 1 Cod Penal”, scria în sentinţa judecătorească din 1959. Poetul a făcut recurs în aprilie 1959, dar cererea a fost respinsă. Textul poemului a circulat oral, din temniţă în temniţă, întorcîndu-se la poet într-un tîrziu şi în mai multe variante. Ioan Grecu din Şoarş a fost sprijinitor pentru Grupul Gavrilă şi a fost deţinut în închisoarea Aiud timp de 7 ani. L-a întîlnit şi pe Radu Gyr la Aiud, dar spune Grecu, era ţinut mai mult izolat. „Gyr compunea poeziile în gînd. Am învăţat toate versurile prin Morse. Mi le scriam cu o sîrmă pe talpa bocancilor, dar la prima plimbare se ştergeau. Cînd am venit acasă, în august 1964, am scris pe un caiet toate versurile învăţate în închisori, aşa din memorie. Mi-au plăcut mult baladele. Sute de strofe am memorat. Păstrez acest caiet” spunea Ioan Grecu din Şoarş.

La Aiud, Radu Gyr parcurge „Calea Crucii”
În închisoarea Aiud a suferit chinuri inimaginabile, cu un regim de celulă aspră. Bolnav grav, cu un prolaps rectal cangrenat, cu hepatită, infiltrat pulmonar T.B.C., hemofilic, i s-a refuzat orice ajutor medical. Slăbise îngrozitor, iar pielea-i atîrna pe oase solzoasă şi tare asemenea unei piei de şarpe. Gheorghe Crăciun îl revigora puțin cînd simțea că moare, ca apoi să revină la regimul dinainte. Obligat să-și renege trecutul, dă o declarație-vestită în epocă- prin care spune că îngroapă ce a fost. Aceasta i-a fost smulsă la limita dintre viață și moarte, apoi, mai mult muribund, este eliberat puțin mai devreme decît ceilalți deținuți. Însă crezul său a rămas același, deținuții n-au putut fi dezarmați prin acele cuvinte căci știau bine condițiile ,,umane“ în care le-a spus. Cu toţii credeau că nu va supravieţui. El a crezut însă şi a biruit moartea şi temniţa deopotrivă. Atitudinea sa a fost mereu demnă şi nu s-a supus niciodată presiunilor de reeducare, dar nici n-a acceptat poziţia de rob al regimului comunist.
„Aiudul este o temniță veche, construită de asutro-ungari. Corpul ei central e un celular în formă de T, cu trei etaje, cu peste trei sute de celule, lăsînd în mijlocul construcției un coridor de sus pînă jos, încît din centru se vede totul panoramic. Mai este un corp cu celule mari, comune. În fundul curții este zarca veche, celular igrasios și mizer. Alături e o fabrică unde se lucrează cu deținuți. Mai sînt grajduri, bucătării, magazii și o infirmerie. Noi am fost duși în celular. Priveliștea era impresionantă, căci din toate părțile te priveau uși fără ochi, în dosul cărora erau ochi ce nu puteau privi. Părea un cavou cu oameni vii. Părea un vapor ce transportă robi” descria penitenciarul Ioan Ianoliden un alt mucenic al temnițelor roșiin în volumul „Întoarcerea la Hristos”. La Aiud, parcurge și Radu Gyr „Calea Crucii” dar tot aici își scrie o parte din monumentala sa operă.
„El scrie despre foamea continuă, frigul cumplit, moartea ca prezență zilnică, se ceartă cu Dumnezeu, cere răzbunare, ca în final să ajungă la o liniște sufletească și la o credință adîncă, înțelegînd soarta ce i-a fost rezervată și jertfa uriașă. „Crezul” său devine crezul unei întregi generații aruncate de comuniști în „toiul beznelor adînci” Poezia lui Radu Gyr poartă stigmatele unei cumplite suferințe, dar este inundată și de lumina lină a harului” [16]. Nici după eliberare nu va cunoaște liniștea. Securitatea îl urmărește pas cu pas. În 1968 e amenințat cu închisoarea, dacă nu acceptă să dea note informative, dar Gyr refuză categoric. Mai mult, pentru a încerca să-l compromită, securitatea îl obligă să colaboreze la o gazetă comunistă, „Glasul Patriei”. În realitate, articolele erau scrise de Securitate și poetul obligat să le semneze.

Poeziile din închisoare
Să scrii poezii în temniţă nu era un lucru uşor. Simpla deţinere a unui creion sau a unei bucăţi de hîrtie îţi atrăgea bătăi teribile şi săptămîni de izolare în zarcă. Metodele de scriere ţin de domeniul incredibilului. Deţinuţii foloseau bucăţi de săpun sau de sticlă pe care se sufa praful destinat deratizării pe care se scrijelea cu o aşchie.
O altă metodă era înnodarea aţei, poezii întregi „fiind înşirate” pe aţele smulse din zeghe sau din pături. Talpa de bocanc, căptuşeala hainelor, obloanele sau pereţii celulelor au servit ca suport pentru strălucite opere literare. Aşa au fost scrise şi poeziile lui Radu Gyr. Atanasie Berzescu  a descris ce a însemnat poezia lui Radu Gyr pentru deţinuţii de la Aiud. „În Aiud, Radu Gyr a adus pe Iisus în celulă. L-a coborât de pe Cruce şi L-a adus alături de noi pe rogojina cu libărci, spre îndumnezeirea omului. Îi ştiam cu toţii poeziile pe dinafară şi aşteptam cu nerăbdare următoarea creaţie care să ne bucure, să ne îmbărbăteze. Fără ea mulţi s-ar fi prăbuşit. Mi-a zis cum compunea poeziile: Stau în pat pe spate şi mă uit în plafon. Fiind alb, mi-l închipui hîrtia mea. Acolo, în faţa ochilor, scriu versurile, aşa cum vin ele din inspiraţie. Şi aşa, strofă cu strofă, pînă termin poezia. Când ies afară, la plimbare, îl iau pe unul dintre voi şi-i spun poezia făcută în cameră. Cel care m-ajută mai mult este Radu Stratan. El este biblioteca mea. El ştie toate poeziile mele de aici. Mai sunt şi alţii care le învaţă, cum este Gili Ioanid. Dacă se întîmplă să moară unul, să rămână altul care să le scoată afară. După 1989, poezia poetului a reuşit să spargă şi ultimele stavile ridicate de comunişti, opera sa fiind introdusă spre studiu în manualele şcolare” [17].  

Reabilitare după patru decenii 
Radu Gyr a luat calea spre cer în ziua de 29 aprilie 1975. A fost prohodit în data de 2 mai, chiar în Vinerea Mare. A fost înmormântat iniţial în Cimitirul Belu Catolic, apoi osemintele sale şi ale soţiei au fost deshumate şi au fost mutate în cimitirul Mănăstirii Petru Vodă. La aproape patru decenii de la dispariţia sa, în urma demersurilor făcute de unicul său copil, Simona-Carmen Popa, poetul a fost reabilitat de instanţa românească. În 2010, fiica poetului a cerut magistraţilor de la Tribunalul Bucureşti revizuirea condamnării primite de tatăl său în baza Legii 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989. Fiica poetului a cerut constatarea judiciară a caracterului politic al condamnării tatălui la 20 de ani de detenţie, reabilitarea tatălui său, daune morale de 3 milioane de euro şi daune materiale de un milion de euro pentru confiscarea averii. Judecătorii de la Tribunalul Bucureşti au recunoscut caracterul politic al hotătârii din martie 1959 şi au admis daune morale de 20.000 de euro. În urma recursului făcut la Curtea de Apel Bucureşti s-a decis irevocabil că decizia de condamnare a lui Radu Gyr a avut caracter politic, dar nu s-a admis plata daunelor morale.

Ion Gavrilă Ogoranu despre Radu Gyr
„Într-una din zile soseşte la închisoare poetul Radu Gyr. Fusese condamnat pentru « rebeliune » la nu ştiu câte zeci de ani închisoare, muncă silnică. Când a început războiul s-a cerut voluntar şi i-a fost aprobată cererea, de altfel singurului căruia i s-a aprobat. A luptat până la cucerirea Odessei, s-a întors în refacere cu regimentele victorioase, dar, în timp ce camarazii lui mergeau acasă, el a fost obligat să revină la închisoare. Aici, la Braşov la închisoare şi-a petrecut timpul de refacere. A mai repetat de vreo câteva ori voluntariatul, neavând norocul să fie ucis pe front, dar tot în închisoare l-a găsit 23 august 1944. Pe la sfârşitul lui octombrie am fost trimişi la Aiud cu lanţuri la picioare. […]. Când ne-am luat rămas bun de la Radu Gyr, acesta a trimis prin noi la Aiud cele două colinde devenite clasice în închisorile din România: «A venit şi aici Crăciunul » şi «O brad frumos», ce sfânt păreai în altă sărbătoare”. Era slab de ne miram unde mai încape sufletul şi optimismul ce-l avea acest om! Cine se gândea atunci că va avea parte de încă zeci de ani de suferit în închisorile din ţara lui, pe care a iubit-o atâta!” [18].  

Fiica lui Radu Gyr
Perioada de detenție era pentru tatăl meu un capitol închis. Nu-i plăcea să vorbească despre ea. Rareori, ne înfătișa câte o scenă de groază, aceasta la insistențele noastre, toată suferința prin care trecuse păstrînd-o în inima sa. Credinţa puternică şi mai ales cultul pe care îl avea pentru Maica Domnului, l-au ţinut în viaţă. L-am întrebat odată: – Tată, nu ai avut niciodată o clipă de deznădejde în care să-ti doreţti moartea? – Ba da, mi-a răspuns, într-o iarnă cînd am fost transportat în miezul nopții de la Aiud, în haine subţiri, într-o dubă, pe un ger teribil, la Braşov. Era o consfătuire a Securităţii, a ofiţerilor superiori, iar eu am ajuns la destinaţie în jurul orei două noaptea, fiind introdus direct în încăperea unde benchetuiau „şefii”, aşezati în cerc. M-au aşezat pe un scaun în mijloc. Şi toţi au început să mă scuipe, să mă înjure şi să spună: uite jivina legionară, criminalul ţării ! Atunci n-am mai putut suporta şi m-am rugat Maicii Domnului să mă ia. Am leşinat. Ştiu că dimineaţa m-am trezit lîngă un gardian cu chip de român tânăr, un fecior, care mi-a spus: „Domnule profesor,v-am adus să mâncaţi un borş cald”. Anii detenţiei l-au lipsit, ca pe multi alţii, de căldura căminului familial. Poate că această absenţă îndelungată, timp în care a trăit în altă lume, l-a făcut ca, în scurta perioadă care s-a scurs de la eliberarea sa, în 1963, ăi până la moarte (1975) să trăiască într-o desăvârşită dăruire familiei, pe care a iubit-o mai presus de orice. Părinte, soţ şi bunic deopotrivă de iubitor şi de tandru, dorea să fie sprijinul lor, al acelora pe care îi lăsase singuri şi neajutorați.
Lucra intens, aşezându-se la masa de scris de la ora opt dimineaţa până seara târziu, cu mici intermitenţe, vrând parcă să cuprindă într-un timp scurt tot ceea ce nu putuse realiza în cei douăzeci de ani de lipsă. Mare parte a operei sale, creată mental, în închisoare, cu toate finisările cele mai subtile, trebuia aşternută pe hârtie, în speranţa că volumele sale vor vedea lumina tiparului. Şi şi-a asternut-o. Redactându-şi în acelaşi timp şi memoriile literare, care îl pasionau, dar pe care, din păcate, nu a reuşit să le termine, lucra la traducerea baladei populare germane, lucrare care a fost publicată sub alt nume […] şi care a constituit, de altfel, şi ultima sa înfăptuire artistică. Omul vioi şi tânăr sufleteşte, entuziast şi exuberant, generos şi nerăzbunător, era dotat cu o excepţională memorie. Rafinat intelectual, era un torent de informaţii din domeniul literaturii, filosofiei, istoriei, călătoriilor, artei plastice, muzicii şi chiar teologiei superioare. Mucalit şi spiritual, nu-i plăcea când i se vorbea despre opera lui, laudele repugnându-i. Prietenii îl iubeau mai ales pentru firea lui leală şi expansivă, pentru opera lirică şi variată, precum şi pentru asta-i cultură. De când îl ştiu şi mi-l amintesc, tatăl meu nu-şi schimbase prea mult felul de a fi. Poate devenise doar mai meditativ, mai iertător, şi, cum îi plăcea lui să spună, mai înţelept. Dacă s-ar fi simţit vreodată înfrânt sau dacă ar fi fost doborât de suferinţe n-ar fi scris aceste minunate versuri. Avînd convingerea că scrie pentru eternitate, Radu Gyr şi-a profeţit în ultima sa poezie gloria şi strălucirea netrecătoare, în amiaza de aur a spiritualităţii româneşti.Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!Nu permiteți încălcarea Constituției României!Nu acceptați vaccinare obligatorie!Adunați-vă la București pe 7 martie 2021 pentru a protesta împotriva incompetenței dictaturii anti-românești iohannist-kalergiste, cîțiste, neo-marxiste, cerceliste, rafiliste, arafatiste, gheorghițiste… secondate de turcanismele filosofale ale celor care nu știu „ce caută ei în viața lor”!
Dar în viața noastră, ce caută?

Ion Măldărescu

http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/radu-gyr-poezii-adevarul-marturii-fiica-simona-popa-nepot-radu-popa-dirijor-dinu-ginere-moaste-petru-voda/
[2] Radu Gyr, poetul care L-a coborât pe Iisus în celulă | adevarul.ro
[3] NICOLAE PURCAREA – marturii despre reeducarea prin tortura de la Pitesti: „DIN VICTIMA TREBUIA SA DEVII CALAU” (si VIDEO) – Cuvântul Ortodox (cuvantul-ortodox.ro)
[4] Ioan Ianolide, martirul închisorilor comuniste, Editura Libris Editorial, 172p.
[5] http://www.monitorfg.ro/2019/03/02/radu-gyr-poetul-care-l-a-coborit-pe-iisus-in-celula-114-ani-de-la-nasterea-poetului-inchisorilor-comuniste/ – 2 martie 2019
[6] Ibidem. – [8] Ibidem.
[9] Fabian Seiche, Martiri și mărturisitori români din secolul al XX-lea. Închisorile comuniste din România, Editura Agathon, 606p. [10] Idem, Fabian Seiche, op. cit.
[11] Cezarina Condurache, Sfinţii închisorilor – 28 de biografii,   [12]Alexandra Sidorovici a fost acuzator public la „Tribunalul poporului” (1945-1946) în procesele intentate elitei politice și culturale românești (ale „ziariștilor de extremă dreaptă” și ale „criminalilor de război din Transnistria”). Printre cei 14 jurnaliști incluși în „Lotul Ziariștilor” se regăseau: Pan M. Vizirescu, Pamfil Șeicaru (directorul ziarului„Curentul”), Stelian Popescu (directorul ziarului „Universul”), cunoscutul poet și gânditor naționalist Nichifor Crainic și Radu Gyr, comandant legionar, șeful regiunii Oltenia, poet legionar, fost director al Teatrelor în 1940-1941, pe care Alexandra Sidorovici împreună cu Const. Vicol, Ion D. Ioan și Avram Bunaciu i-au acuzat că „prin articolele de ziare, broșuri sau conferințe, s-au pus în slujba propagandei fasciste sau hitleriste sau au contribuit prin acțiunea lor la susținerea unui regim odios și a unei politici externe nefaste, politică ce trebuia să aibă drept consecințe antrenarea României într-o aventură dezastruoasă și prăbușirea politică și militară a țării”. Pamfil Șeicaru și Grigore Manoilescu au primit pedeapsa cu moartea, iar Nichifor Crainic și Stelian Popescu – muncă silnică pe viață. Restul a primit condamnări între 12 și 20 de ani
[13] Fabian Seiche, op. cit.
[12]  http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/radu-gyr-poezii-adevarul-marturii-fiica-simona-popa-nepot-radu-popa-dirijor-dinu-ginere-moaste-petru-voda/
[15]  Ibidem. – [16]  Ibidem.
[17] Sfinţii închisorilor, Cezarina Condurache).
[16] Atanasie Berzescu,  – Rezistenţa Anticomunistă din Munţii Banatului, Timișoara, Editura Marineasa, 1999.
[19] Ion Gavrilă Ogoranu, Brazii se frâng dar nu se îndoiesc. Vol. V.

TAREEE! Specialiștii recunosc – gripa și Covid-19 nu pot fi diferențiate clinic!!!

Mass-media și medicii ne spun că gripa și Covid-19 nu pot fi diferențiate clinic. Testele RT-PCR sunt dispozitivele de care au nevoie globaliștii pentru a crea valuri de Covid și pentru a impune restricții, care nu au avut și nu au niciun fundament științific, căci nu opresc răspândirea virusului, ci numai imunitatea colectivă naturală, cea împotriva căreia sunt politicienii, mass-media, medicii și Organizația Mondială a Sănătății.

Toate „valurile de Covid-19” au la baza testele RT-PCR!
Covid-19 este o plandemie a testelor RT-PCR fals pozitive! Folosirea testelor RT-PCR face parte din frauda globala!
Testele RT-PCR nu fac diferenta dintre SARS-CoV-2 si alti virusi, nici diferenta dintre un virus activ si unul mort.

Kary Mullis, inventatorul testului RT-PCR, care a murit, in mod suspect, in august 2019, a afirmat ca acest test nu iti poate spune daca esti bolnav si ca nu trebuie folosite pentru a pune diagnostic.

Exact asta au facut globalistii: le-au folosit pentru a pune diagnostic si fac asta in continuare!
Cu testele RT-PCR poti sa creezi o plandemie de ce vrei tu.Curtea de Apel din Lisabona a desfiintat testele RT-PCR, afirmand ca sunt nesigure, iar carantinarea unei persoane doar pe baza unui test este ilegala. In decembrie 2020, Organizatia Mondiala a Sanatatii, care a orchestrat aceasta frauda globala, a recunoscut ca testele RT-PCR.

Ar putea fi o imagine cu 1 persoană şi text care spune „20:17 preluare audio: Profit.ro preluare audio Profit.ro dr. Adriana Pistol director CNSCBT News Alert DIGI Gripa și COVID-19 nu pot fi diferențiate clinic 24 126 de români din diaspora au murit din cauza noului coronavirus HD”

Avocatul german Reiner Fuellmich și colegii săi afirmă că testele PCR, promovate de Organizația Mondială a Sănătății, de alte organizații și de numeroși alți oficiali din domeniul sănătății, trebuie făcute responsabile pentru izolări și restricții. (evz.ro)

Covid-19 – o fraudă globală. Un virus cu o rată de vindecare de 99,98%, o plandemie a testelor fals pozitive RT-PCR și “morții de Covid”
fără autopsie.

In America guvernul central pare sa fi scapat statele de sub control. Mai jos lista cu statele (la inceputul săptămânii) care au renunțat la masca, destanțare, la toate restrictiile recomandate de catre OMS legare de răspândirea virusului.

Ar putea fi o imagine cu text care spune „STATELE care au renuntat la restrictiile COVID: Texas Alaska Arizona Florida Georgia Idaho lowa Mississippi Missouri Montana Nebraska North Dakota Oklahoma South Carolina South Dakota Tennessee”

Pentru a ilustra lipsa de sens a măsurilor, a atmosferei promovată de către OMS la comanda Big Pharma va prezentăm sinteza cauzelor deceselor la nivel planetar. Statisticile oficiale ale Guvernului Cîțu patronate de preș. KW Iohannis. nu pot fi luate în seamă, acestea fiind elaborate” din…pix de Grupul de comunicare strategică.

Ar putea fi o imagine cu text care spune „PERSOANE DECEDATE ZINO IN LUME 3,014 2,430 2,216 2110 2,002 1,644 1,233 1,027 Tuberculosis Hepatitis B Pneumonia HIV AIDS Malaria Shigellosis Rotavirus Seasonal Flu Norovirus 548 Whooping Cough 440 Typhold 396 Cholera 392 Meningitis 329 Measles 247 Rables 162 Yellow Fever 82 COVID-19 Coronavirus 56 Leishmanlasis 55 Echinococcosk 53 Dengue Fever 150 Hepatitis A 20 Chicken Pox 12 Sleeping Sickness 10 Ebola 5.3 SARS 3.2 MERS 2.3 IATA PENTRU CE S-A BLOCAT ECONOMIA LUMII SOURCES CDC. WHO. THE LANCET CORRECT SOF MARCHI”

Vlad T.
Sursa: DIGI 24&Departamentul de Informatii Romania (DIR)&facebook.com

Guvernul Zât! Aroganță, nesimțire, minciună, impostură

DEx – câț1 [At: H X, 498 / V] Strigăt cu care se gonește pisica: Zât! (Dex online)

Din nou (pentru a câta oară?) ne întrebăm al cui este guvernul României și pentru cine lucrează el. Pentru noi, românii, în mod sigur nu. Pare, din nou în ultimii treizeci de ani pe care ni-i închipuiam mai buni, un vis urât din care nu reușim să ne trezim. Și, oricât de urât am visa, realitatea ce a urmat recentelor alegeri depășește coșmarul.

Aroganța
O vorbă veche spune că prostul dacă nu-i fudul nu-i prost destul. Și chiar așa se întâmplă. Priviți-i pe acești minunați miniștri! Pe doamna aeriană de la Muncă și Protecție Socială care habar nu are despre ceva, oricât de simplu și de evident ar fi acel ceva.
Arogantă, vorbindu-ne din vârful buzelor ca unor retardați mintal și dându-ne lecții despre nimic, ea a fost vice prim-ministru și acum i s-a încredințat ministerul care are în responsabilitate viețile milioanelor de români și gestionează zeci de miliarde de euro. Meritul ei?  S-a nimerit a se fi născut în zona în care a fost primar actualul președinte și a învățat să fie docilă.

Priviți-l pe domnul aiurit de la Sănătate, cel care și-a delegat toate responsabilitățile de ministru zecilor de ”consilieri personali”, cel care ca într-un autentic scenariu al absurdului ne cere să purtăm mânuși chirurgicale când oferim mărțișorul femeii iubite. Credeți că „zeci de consilieri” este o exagerare? Nici pe  departe. Iată ce ne spune domnul ministru cu gurița personală când i s-a reproșat că are 21 de consilieri: „Există opt consilieri ai ministrului Sănătăţii, nu a modificat nimeni hotărârea de guvern care spune foarte clar că sunt opt consilieri ai ministrului Sănătăţii. Restul sunt consilieri onorifici. Pot să am 2.000”[1]. El este arogant. Și este arogant fiindcă „are spate”. Știe că este de neclintit de pe scaunul ministerial fiindcă are de îndeplinit o misiune. O misiune pe care doar o bănuim și care nu ne va aduce nimic bun. Domnul ministru habar nu are de medicină, habar nu are de modul în care ar trebui condus un minister. Așa cum habar nu are dacă și-a terminat studiile pe la Viena sau pe la București. Întrebat despre cum poate să-și probeze studiile, cu aceiași aroganță ostentativă, ministru sănătății răspunde: „Întrebaţi la Ambasada Austriei sau Ambasada Germaniei sau unde mai există titlul magister ca să vedeţi ce înseamnă asta[1] .
 Dl Voiculescu nu poate explica în mod rezonabil nici prin ce minune și din care secrete izvoare, precum și Făt Frumosului prim-ministru, i-au venit banii pentru anii îndelungați petrecuți (pentru studii sau pentru cu totul alte misiuni) prin scumpele și elegantele urbe ale lumii occidentale. Fără să le pese de consecințe, nulitățile ajunse în guvern ignoră orice lege care nu corespunde dorințelor celor care i-au instalat în scaune. Niciuna dintre legile care ofereau o oarecare speranță săracilor, legi aflate în vigoare, nu se mai aplică. Pur și simplu, în aroganța lor, le aruncă la gunoi. Și o fac fiindcă știu că nu vor da niciodată socoteală. Noi, un popor adus deja la stadiul de gloată imundă și mută, răbdăm fără crâcnire orice umilință.

Nesimțirea
De câteva luni de când prin mașinațiuni regizate de la Cotroceni au ajuns la guvernare, ei au ridicat nesimțirea la rang de politică de stat. Nu le pasă de sutele de proteste care împânzesc țara.
Nici de pensionarii muritori de foame, nici de salariații cu salariile blocate, nici de lucrătorii din sănătate cărora nu li se mai plătesc sporurile de risc, nici de angajații din turism rămași pe drumuri, nici de cei din serviciile pentru populație, nici de polițiștii revoltați, nici de profesorii ieșiți în stradă fiindcă au salarii de mizerie, nici de țăranii rămași fără subvenții și fără a avea unde să-și vândă produsele, nici de minerii neplătiți cu lunile care care refuză să mai iasă din subteran fiindcă nu au ce pune pe masa copiilor. Nu-i interesează că mor oameni arși de vii prin spitalele aduse la nivel de pușcării cu gardieni costumați în zombi.
Deasupra unei țări care se prăbușește, ei se bat pentru funcții, pentru a-și plasa slugile în posturi cheie și se luptă fără pic de jenă pentru accesul la fonduri cât mai mari. Principala lor preocupare rămâne aceea de a demonstra stăpânilor lor din lumea largă până unde poate merge obediența.
Cu o nesimțire specifică nulităților ajunse la ciolan, strivesc ori vând tot ce-i românesc. Omoară orice inițiativă, îi sugrumă pe micii întreprinzători, sufocă turismul atât cât mai era, vând pădurile, aurul, petrolul, instituțiile strategice care ca prin minune au scăpat până acum, șterg din mintea copiilor dragostea de țară, respectul față de înaintași și față de munca părinților lor, calcă în picioare cultura națională și se șterg la fund cu valorile națiunii.
Iată ce spunea de curând președintele Academiei Române: „acum citesc că geografia și istoria României stau să fie scoase din programa școlară. Cine mai suntem noi, oameni buni? Ne dizolvăm încet, în acidul turnat de „sus”, de niște iresponsabili, impostori cu C.V.-uri pompoase, proști cu aere sau vânzători de neam. Ne otrăvesc mintea, ca să uităm și cine suntem, și cum am ajuns aici, de parcă nu e nimic greșit în a fi pribeag. Fără o identitate clară. Al nimănui”.

Minciuna
Întreaga guvernare este bazată pe minciună. S-a dezvoltat deja o industrie a minciunii și, ca politician la putere, ești apreciat după dimensiunile minciunilor debitate în public. Minte președintele, minte primul ministru, mint miniștrii, mint purtătorii lor de cuvânt, se minte cu privire la dimensiunile așa-zisei pandemii, se manipulează cifrele cu morți în funcție de interesele politicienilor, promisiunile electorale sunt minciuni gogonate iar planul de guvernare e plin de minciuni. Se minte la nivel național!

Comparat cu bâlbâitul Câțu, celebrul baron de Münchhausen, cel care susținea că umblă prin lume folosind drept bidiviu o ghiulea trasă din tun, pare mic copil. După ce a înghețat salariile, după ce a înghețat pensiile, după ce a blocat indemnizațiile pentru copii, după ce a anulat voucerele de vacanță, după ce a tăiat sporurile salariale și a eliminat indemnizațiile de hrană pentru categorii întregi de bugetari, după ce a adus la faliment zeci de mii de firme, după ce a determinat scumpiri record ale alimentelor și bunurilor de consum, după ce a determinat explozia prețurilor carburanților, după ce a îndatorat țara și pe fiecare dintre noi pentru câteva generații, în timp ce pregătește vânzarea pe nimic a ultimelor societăți comerciale strategice ale țării care aduc profit, prim-ministrul Zât declara la data de 3 martie a.c. că pentru anul 2021 se prevede o spectaculoasă creștere a nivelului de trai în România. Să râzi, să plângi, să te crucești? E tot ce pare a ne mai fi rămas de făcut. Pentru că, de acțiune pentru eliminarea lor de pe scena politică a țării, am dovedit cu prisosință că nu suntem capabili… Este incredibil cât de proști ne cred acești politicieni de carton fabricați în tenebrele adânci ale mașinăriei care de câteva decenii produce pe bandă rulantă vânzători de țară! Și, poate, nici n-ar trebui să ne mire. “Nu te plânge că ești strivit, dacă te-ai făcut vierme” spunea cu un sfert de mileniu în urmă Immanuel Kant

Impostura
În luna decembrie a anului trecut, imediat după alegerile parlamentare, o asociație civică adresa viitorilor guvernanți o scrisoare deschisă, semnată de mii de cetățeni: „Dorim să ne spuneți ce veți face, ca viitori membri ai Parlamentului, pentru a deparazita instituțiile statului de mistificatori care și-au inventat biografii mincinoase pentru a primi funcții și demnități, pe scurt, pentru a obține, prin înșelăciune, votul românilor? Ce veți face cu oamenii lipsiți de competențe reale, care și-au falsificat actele de studii și au inventat episoade de viață doar pentru a simula abilități pe care nu le-au avut niciodată? Ce veți face cu cei care gestionează bugetul și resursele acestei țări, care fac trafic de influență, promovează legi și iau decizii prin care spoliază și corup societatea în care trăim?
Sărăcia și disperarea care au împins milioane de români în afara granițelor se datorează în cea mai mare măsură impostorilor. De trei decenii, ei comit nestingheriți un adevărat genocid spiritual. Într-o țară în care managementul contraselecției a devenit metoda de guvernare, senzația pe care o avem este de moarte lentă a unui întreg popor. Contraselecția e boala letală a României, pentru că ea secătuiește rezervorul de inteligență și moralitate care asigură forța oricărei națiuni[2].

Rezultatul? La o analiză atentă, constatăm că aproape niciunul dintre guvernanții de azi nu este ceea ce pretinde a fi. Ba mai mult! Aproape în totalitate, noii numiți pe funcții de către noua generație de politicieni sunt impostori. Manageri de spitale cu studii de coafori, directori generali cu pregătirea de barmani, membri în consilii de administrație la companii de interes național care habar nu au despre domeniul respectiv sunt numai câteva dintre situațiile în care miile de imposturi sufocă România. Îi vedem pretutindeni. Le simțim prezența prin nenumăratele legi aberante, decizii aiuristice și hotărâri de miniștri absurde. Primari sosiți de niciunde și care abia rup câteva cuvinte în românește își chinuie la propriu cetățenii, membri ai unor comisii guvernamentale invizibile dar importante ne dirijează viața de zi cu zi prin Ordine Militare, „specialiști” de tot felul ne invadează intimitatea de pe ecranele televiziunilor „independente”  și vor să ne convingă cât de bine ne este când ne este rău.

Am putea exemplifica impostura și cu pregătirea școlară discutabilă a prim-ministrului, cu simulacrul de diplome al ministrului sănătății, cu angajamentele de lucru ale actualului președinte al Camerei Deputaților, cu modul în care vorbea românește profesorul de limba română fost ministru al Educației sau cu faptul că actualul ministru al Justiției, avocat de profesie, a fost scos din sala de judecată pe motiv că în loc să-și apere clientul încerca să-l „înfunde”. Dar, ar fi inutil. Trăim deja în condițiile în care o mulțime de alți oficiali, de ordinul zecilor, se jenează să-și publice CV-urile, dau din colț în colț când sunt întrebați despre studii sau aleg să-și secretizeze datele biografice.

De ce „Guvernul Zât!”?
Putem fi mândri. Domnul Câțu, singurul prim-ministru din istorie desemnat prin ghicitul în răvașe operat la ceas de seară pe culoarele palatului din deal de către președinte și șeful său de partid, și-a transformat numele în renume. A spus zât la tot! Nimic din ceea ce mai aducea cât de cât alinare românului chinuit de sărăcie din cauza lăcomiei guvernanților nu a scăpat neizgonit. Și se zvonește că Zâțuiala nu se oprește aici.
Domnul Câțu are nevoie de bani. Fiecare nouă tăiere din drepturile noastre îi aduce bani, munți de bani. Bani pentru ce?
Domnul Câțu nu ne spune fiindcă e secret. Așa cum secrete sunt resorturile care l-au ridicat la mult râvnita funcție de prim-ministru.
Sunt mulți cei cărora le este dator pentru scaunul capitonat al palatului din Piață. Și, domnul Câțu este un om de cuvânt. Își plătește cu banii noștri datoriile. Zâțuiește!

Teo Palade
Sursa: Art-Emis.ro

[1] https://www.hotnews.ro/stiri-esential-24631492-cati-consilieri-are-ministrul-sanatatii-voiculescu-pot-2-000-una-este-consilier-onorific-alta-sunt-functiile-platite.htm
[2] Idem. [3] https://campaniamea.declic.ro/petitions/cerem-viitorilor-parlamentari-sa-elimine-definitiv-impostura-care-ne-ucide-tara

USR- Plus îngroapă la Senat legea care interzicea magistraților colaborarea cu serviciile de informații

Zămislit din zona serviciilor rezerviste de informații, adică de structurile rezerviste ale serviciilor active, USR-Plus continuă cruciada subordonării Justiției acestor structuri întunecate, a căror singur deziderat este subordonarea întregii puteri politice din România. Iar deasupra lor și a strategiilor lor stă misterioasa organizație Soroș, cea care deja controlează zone întinse din puterea guvernamentală și judecătorească, nu numai din România ci și din întreaga Europă. Ieri la Senat, condus de userist-plusista AncaDragu, s-a dat semnalul pentru respingerea tuturor inițiativelor legislative ale PSD, rămase în lucru la Senat din vremea mandatului parlamentar precedent.

Reglementări ferme a interzicerii relațiilor magistraților cu serviciile, inițiate de PSD-ul lui Dragnea
Una din aceste inițiative era interzicerea impusă imperativ magistraților de a colabora cu serviciile de informații, indiferent sub ce formă. De această dată PSD, care fusese crunt lovit de protocoalele secrete încheiate între parchete și instanțe cu SRI, a vrut să disjungă ferm și sub sancțiuni dure orice melanj între aceste instituții fundamentale ale României.
Până atunci exista obligația magistraților să-și declare apartenența la respectivele servicii, dar fără existența sancțiunilor. În vremea Codruței Kovesi se ajunsese la anomalia în care hotărârile instanțelor se emiteau în baza unor plicuri galbene ce conțineau informările ofițerilor serviciilor, fără ca acestea să fie făcute cunoscute și inculpaților, care astfel nu se puteau apăra împotriva acuzațiilor din notele informative.
Erau anomalii impuse de personaje malefice ale principalului serviciu de informații, Coldea și Dumbravă, ostracizate ulterior chiar de noul director și de președintele Iohannis.

Reînvierea vechilor metehne ale Direcției a 6- a a Securității statului, posibilă
În cruciada lui marxistă pentru subordonarea întregii Justiții, USR-Plus cu sprijinul Iuliei Scântei, președintele Comisiei Juridicea Senatului, ieri a respins propunerea interzicerii colaborării menționate înaintată în legislatura trecută de deputații Liviu Pleșoianu și de Cătălin Rădulescu.
Șefa comisiei juridice sublinia că inițiativa prevedea atragerea răspunderii magistraților pentru colaborări anterioare cu serviciile, în baza protocoalelor secrete, deci avea un caracter retroactiv. Robert Cazanciuc a reiterat faptul că CSM a avizat pozitiv proiectul de lege și că modificările aduse statutului magistraților definit de legea 303/2004 ar fi trebuit rediscutate la comisia juridică.
Poziție cu care evident senatorii coaliției nu au fost de acord, pentru că respectiva comisie respinsese raportul inițiativei fără a exista amendamente, și au continuat discuțiile în plen pentru respingerea inițiativei PSD. De fapt a fost o ultimă încercare a PSD de a tergiversa respingerea la vot a inițiativei legislative, aspect nu neapărat fundamental în dezbaterea conceptului pe fond al acestei anomalii.

Schimb de replici între Iohannis și judecătoarea Baltag: ”Justiția să nu  mai fie subiect de campanie electorală!” - Ziar Gazeta de Cluj

O omisiune care a aruncat în aer Protocoalele de colaborare cu Justiția
Protocoalele secrete între Parchete, Instanțe și servicii, probabil că s-ar fi justificat dacă posibilitatea existenței lor ar fi fost inclusă în Codul de Procedură Penală și ar fi devenit astfel publice. Cum tehnologia parchetelor, de interceptare a convorbirilor telefonice și cea ambientală, era complet insuficientă și depășită, utilizarea celei a SRI a adus beneficii probaționale dosarelor în lucru.
cont propriu cercetări penale și să le impună procurorilor rezultatele cercetărilor, fără a avea studii juridice. Pe de altă parte despre colaborarea instanțelor cu serviciile am explicat cum a adus prejudicii apărării inculpaților. Astfel că protocoalele au fost scoase în afara legii. Ce încearcă acum coaliția este legitimarea, prin absența reglementării legislative ferme, a colaborării magistraților cu serviciile de informații, fără a fi deranjați de repercursiuni legale.
Iar dacă serviciile depind de puterea politică conjuncturală, înseamnă că și magistrații respectivi vor depinde în aceeași măsură. Un pas important deci în direcția subordonării Justiției față de politic, printr-un intermediar secret, întotdeauna dispus să exploateze câmpul tactic din Justiție, atât de plastic descris de rezervistul general Dumbravă.

Libiu Mateescu