Potrivit premierului ungar Viktor Orban, UE va fi mai slabă decât înainte după încheierea războiului din Ucraina, în timp ce alte țări și regiuni vor avea de câștigat.
În primul rând, Occidentul nu poate câștiga războiul din Ucraina din punct de vedere militar, a estimat liderul de la Budapesta.

„Lumea nu mai empatizează cu Washington și Kiev”

În al doilea rând, sancțiunile occidentale nu au destabilizat Rusia în niciun fel. În al treilea rând, pagubele aduse Europei sunt imense. În al patrulea rând, lumea nu a trecut de partea SUA și a Ucrainei, a spus Orban, într-un interviu acordat revistei lunare Tichys Insight.
„O mare parte a lumii nu empatizează cu Washington și Kiev, cum ar fi China, India, Brazilia, Africa de Sud, lumea araba”, a explicat premierul maghiar. „Este foarte posibil ca acest război să fie cel care, în mod evident, va pune capăt superiorității occidentale.”
Dar sunt mulți cei care profită de pe urma războiului din Ucraina. „Răspunsul este că beneficiază cei care au propriile surse de energie. Rușii beneficiază. Importurile UE din Rusia au scăzut cu un sfert, dar veniturile Gazprom s-au dublat. Chinezii, care erau la mila arabilor, au beneficiat”, a spus Orban.
„Și bineînțeles că marile companii americane profită”, a spus șeful guvernului de la Budapesta, referindu-se la creșterea bruscă a profiturilor giganților petrolieri americani: „Exxon și-a dublat profiturile, Chevron și le-a cvadruplat, ConocoPhillips a crescut de șase ori.” (H.D.R.)

După Alba Iulia Andrei Marga începe să adopte un discurs de prezidențiabil al românilor!

Profesorul Andrei Marga a fost provocat prin multiplile interpretări, dispute, acuze etc, ce au urmat discursului din Cetatea Unirii Românilr – Alba Iulia. Într-un material publicat luni de Cotidianul cărturarul Andrei Marga are o intervenție de mare lider:

”În țara noastră, oamenii plătesc deja din greu pentru că sunt și azi prădați de politruci mărunți, care nu au nici capacitatea și nici voința de a servi interesul public. Cum se vede la fiecare pas al acestora, nefiind capabili să dea rezolvări la dificultățile prezente ale vieții oamenilor, trimit spre tot felul de fantome.

În fapt, sunt acum chestiuni presante– a trece iarna, a ieși rezonabil din conflict, a relansa cumva România, a învinge sărăcia și alte necazuri – de care cei responsabili ar trebui să se ocupe. Personal, dau atenție și sprijin argumentele, dezbaterile și acțiunile care schimbă stările de lucruri.

Asumpțiile mele internaționale din sinteza Ordinea viitoare a lumii (2017) se confirmă. Îmi reasum că se încheie încet și ezitant, dar cert, epoca globalismului și se înaintează spre reorganizarea lumii în jurul suveranităților naționale. Vin ani în care se redeschid astfel nenumărate dosare și se cer evaluări de evoluții cu totul noi, aduse la zi. Se profilează, în orice caz, o agendă nouă de reflexivitate, gândire și decizii, căreia merită să i te dedici” .
Andrei Marga pare că„ plecat” pe lungul drum spre Cotroceni!

Vlad T.

Din punctul de vedere al SUA și al vasalilor săi UE, singurul lucru care contează este să contracareze Rusia și China în Africa. Președintele Senegalului, Macky Sall, a remarcat cum această politică lasă „un gust amar”.
Parlamentul UE dorește acum să oprească construcția conductei de petrol brut din Africa de Est (EACOP) de 1.445 km lungime, din Uganda până în Tanzania, invocând încălcări neclare ale drepturilor omului, amenințări de mediu și „sfătuind” țările membre să renunțe pur și simplu la proiect.
Uganda se bazează pe cca. 6 miliarde de barili de petrol pentru a susține un boom al ocupării forței de muncă și, în cele din urmă, pentru a ridica națiunea la statutul unei țări cu venituri medii. Vicepreședintele Parlamentului Ugandez, Thomas Tayebwa, clarifică contextul: „Este imprudent să spunem că proiectele petroliere ale Ugandei vor exacerba schimbările climatice, dar este un fapt incontestabil că blocul UE, cu doar 10% din populația lumii, este responsabil pentru 25% din emisiile globale, iar Africa cu 20% din populația lumii, este responsabilă pentru 3% din emisii. Din punct de vedere istoric, UE și alte țări occidentale sunt responsabile pentru schimbările climatice. Atunci cine ar trebui să oprească sau să încetinească dezvoltarea resurselor naturale? Cu siguranță nu Africa sau Uganda.”
Parlamentul UE este o marionetă fermă a lobby-ului biocombustibililor.
A refuzat să modifice o lege care ar fi oprit utilizarea culturilor alimentare pentru producția de combustibil, contribuind de fapt la ceea ce Programul Alimentar al ONU a descris-o drept „o urgență globală de o amploare fără precedent”. Nu mai puțin de 350 de milioane de oameni sunt în pragul foametei în toată Africa.
În schimb, noțiunea G7 de „a ajuta” Africa este cristalizată în Build Back Better World (B3W) condus de SUA – încercarea anemică a Washingtonului de a contracara ambițioasa Inițiativă Belt and Road (BRI) a Beijingului – care se concentrează pe „climă, sănătate și securitatea sănătății”, tehnologia digitală și echitatea și egalitatea de gen”, potrivit Casei Albe.
Problemele practice ale infrastructurii și dezvoltării durabile, care se află în centrul planului Chinei, sunt pur și simplu ignorate de B3W.
Inițial, câteva proiecte „promițătoare” au fost identificate de o delegație americană itinerantă în Senegal și Ghana.
Surse diplomatice senegaleze au confirmat de atunci că aceste proiecte nu au nicio legătură cu construirea infrastructurii.
B3W, previzibil, a dispărut.
La urma urmei, proiectul condus de SUA a fost puțin mai mult decât un truc de relații publice pentru a submina proiectele chineze, cu un efect neglijabil însă, cu privire la dezvoltarea infrastructurii prin proiecte chineze de peste 40 de trilioane de dolari, proiecte care trebuie construite în sudul global până în 2035. https://thecradle.co/Article/Columns/15975
Concluzia e clară: Occidentul nu mai poate oferi altceva decât arme. Proiecte de dezvoltare nu, resurse naturale nu.
Pe când China vine ca un tăvălug. Cu bani, cu forță de muncă. Ce să înțeleagă spălații la creier?

Autor: Angelo Davidescu
Sursa: facebook.com

Din 2014, forțele radicale naționaliste, rusofobii și neonaziștii “ajunși la putere în urma lovituri de stat armate și cu sprijin direct din țările occidentale”, au pornit “fărădelegile și neglijării totale a drepturilor și libertăților fundamentale ale omului – dreptul la viață, libertatea de exprimare, accesul la informație, libertatea de exprimare, libertatea conștiinței și folosirea unei limbi materne”, a declarat ministrul rus de Externe, Sergei Lavrov (foto), în cadrul reuniunii Consiliului de Securitate al ONU privind Ucraina.

Enumerând o serie de evenimente soldate cu victime, produse începând cu luna Februarie 2014 în Piața Maidan din Kiev, apoi în Odesa (Mai 2014), Lavrov a acuzat țările occidentale că refuză să vadă adevărul, promovând o versiune falsă, în care agresiunea rusă este prezentată ca principală cauză a acestor probleme.
„Se ignoră faptul că, de peste opt ani, armata ucraineană și militanții din grupurile naționaliste ucid locuitorii Donbas-ului, doar pentru că au refuzat să recunoască rezultatul loviturii de stat criminale, sângeroase, anticonstituționale de la Kiev, pentru că au decis să-și susțină drepturile, așa cum sunt garantate de constituția Ucrainei, inclusiv dreptul de a-și folosi în mod liber limba rusă maternă.” – Lavrov.
Acesta a arătat că foștii lideri de la Kiev, dar și actualul președinte Volodimir Zelenskyi au considerat și continuă să trateze locuitorii din Donbas ca fiind “creaturi sau specii de animale”, aceasta fiind “o caracteristică importantă a regimului ucrainean, atât sub Petro Poroșenko, cât și sub Volodimir Zelenskyi”, care, timp de opt ani au condus o operațiune militară împotriva civililor pașnici din Donbas.

Ministrul Lavrov a reiterat fapte și acțiuni deja cunoscute de întreaga lume, dar ignorate de marile puteri occidentale, și anume că “autoritățile de la Kiev au subminat în mod deschis punerea în aplicare a acordurilor de la Minsk, în timp ce în Donbas a fost impus un blocaj financiar, de transport și energetic, iar locuitorilor le-au fost sistate beneficiile sociale: pensii, salarii, servicii bancare, comunicații, educație și asistență medicală”.
Arătând că Zelenskyi a declarat că nici el și nimeni din Ucraina nu plănuia să respecte și să aplice acordurile Minsk semnate, pentru că erau “necesare doar pentru a câștiga timp, pentru a primi arme din țările occidentale pentru războiul cu Federația Rusă”, Sergei Lavrov a acuzat că atitudinea Kievului este o consecință a “curatorilor săi occidentali, în primul rând Germania și Franța, dar desigur și SUA”, care “au închis cu cinism ochii la amenințările deschise ale Kievului de a rezolva cu forță problema Donbas”.
Este important de observat că, în mesajul său, Lavrov a enumerat o serie de decizii adoptate de Kiev nu doar împotriva minorității ruse din Ucraina, dar și a minorității românești: “au fost adoptate legi controversate lingvistice – privind educația (2017), privind asigurarea funcționării limbii ucrainene ca limbă de stat (2019), privind învățământul secundar general complet (2020) și a popoarelor indigene din Ucraina (2021). Toate au avut ca scop limitarea severă a limbii ruse și, de fapt, interzicerea completă a acesteia”.

Mai mult, “au fost adoptate legi care au încurajat teoria și practica nazistă”, Kievul ignorând complet recomandările emise de Comisia de la Veneția, Biroul Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului și Înaltul Comisar al OSCE pentru Minorități Naționale, de a îmbunătăți legislația.
“Ministerul Educației al Ucrainei a eliminat limba și literatura rusă din programa școlară. Cărțile în limba rusă sunt interzise și distruse ca în Germania nazistă, iar monumentele scriitorilor ruși sunt dărâmate. Cu sprijinul statului ucrainean, se impune ideologia intoleranței etnice față de etnicii ruși. Oficialii țării nu se mai rușinează de natura lor asemănătoare naziștilor și cer în mod deschis și impune uciderea rușilor.” – Lavrov

Citându-l pe Secretarul Consiliului de Securitate Națională și Apărare din Ucraina, Aleksey Danilov, ministrul Lavrov a prezentat auditoriului intențiile Kievului: “Oamenii din comunitățile luate înapoi de Forțele Armate ale Ucrainei vor fi ucrainizați, fără a li se cere părerea. Acest lucru se va aplica nu numai rușilor, ci și oamenilor de alte origini etnice. Dacă doriți să studiați suplimentar într-o altă limbă, română, poloneză sau ebraică, vă rugăm să faceți acest lucru, dar nu pe cheltuiala statului nostru”.
Apoi, Lavrov a reamintit celor prezenți că președintele Zelensky a transmis public, la data de 5 August 2021, că “toți ce care se simt ruși să plece în Rusia, pentru binele copiilor și nepoților lor”, dar și faptul că 11 partide politice au fost interzise sub pretextul că sunt legate de Rusia, principalele canale de televiziune care difuzau în limba rusă au fost închise, iar site-urile pe care guvernul de la Kiev le consideră inacceptabile sunt blocate
“Nu avem nicio îndoială că Ucraina s-a transformat într-un stat totalitar, în stil nazist, în care standardele dreptului internațional umanitar sunt călcate în picioare cu impunitate. Nu este surprinzător faptul că forțele armate ucrainene și batalioanele naționaliste recurg la tactici teroriste și folosesc civilii ca scuturi vii.” – Lavrov.
În fața acestor realități, oficialul rus a reiterat că poziția statelor care pompează Ucraina cu arme și echipamente de luptă și își antrenează forțele armate, este deosebit de cinică!
“Nu ne facem iluzii că astăzi forțele armate ale Rusiei și apărătorii RPD și LPR se opun nu numai unităților neonaziste ale regimului de la Kiev, ci și mașinii de război a Occidentului colectiv. NATO furnizează forțelor armate ucrainene informații în timp real, folosind sisteme moderne, avioane, nave, sateliți și drone strategice. Ucraina este incitată să învingă Rusia pe câmpul de luptă – cum afirmă oficialii UE, Rusia trebuind să fie lipsită de orice suveranitate, prin pedeapsă. Acesta nu mai este rasism latent, este unul cât se poate de deschis”.

Ministrul Lavrov a acuzat Occidentul de complicitate inclusiv în acțiunile care vizează fardarea imaginii externe a Ucrainei, ca victimă a agresiunii ruse, “evitându-se cu meticulozitate realitatea, iar uneori fiind ștearsă în mod deschis”, iar atunci când Amnesty International a prezentat adevărul “a fost supusă unor critici severe și inclusă pe lista neagră ca agent al Kremlinului”.
Solicitând să se rețină că negociatorii ruși și ucraineni se aflau la un pas de a conveni asupra condițiilor de reglementare propuse de Kiev, la Istanbul, la sfârșitul lunii Martie, Lavrov a arătat că la câteva zile au fost prezentate evenimentele tragice de la Bucha. Ministrul rus a evidențiat că sunt investigate dosare penale care implică cetățeni din Marea Britanie, Canada, SUA și Olanda, cu privire la faptele de activități mercenare și săvârșirea de acte criminale în Ucraina.
„Nimeni nu are nicio îndoială că a fost un spectacol regizat. Imediat după ce această punere în scenă a devenit cunoscută public, colegii occidentali au devenit isterici și au impus un alt pachet de sancțiuni Federației Ruse, acuzându-ne că ucidem civili. Nimeni nu a mai pomenit de Bucha, de când s-a realizat acest efect propagandistic. Nimeni, în afară de noi. Încă o dată, în prezența Secretarului General și a stimaților miniștri, vă rog să determinați autoritățile ucrainene să facă demersul elementar de a dezvălui numele persoanelor ale căror cadavre au fost arătate la Bucha. Cer asta de câteva luni acum. Nimeni nu pare să mă audă sau nu este dispus să răspundă.” – Lavrov.
La fel, Lavrov a acuzat că reprezentanții Curții Penale Internaționale (CPI) refuză să se exprime în urma evenimentelor sângeroase din Februarie 2014 de la Kiev, din Mai 2014 de la Odesa, cu privire la bombardarea orașelor din Donbas, a Lugansk-ului, dar și cu privire la multiple incidente.
“Peste 3.000 de dosare privind crime împotriva locuitorilor din Donbas au fost trimise la CPI. Nu a existat niciun răspuns. În mod clar, înalții funcționari din acest corp judiciar au primit comandă de sus pentru a-și intensifica activitățile. Acest organism și-a pierdut credibilitatea în fața noastră. De opt ani sperăm în zadar că cineva va începe să lupte împotriva impunității din Ucraina (…) Am renunțat să mai așteptăm.” – Lavrov.
Nu în cele din urmă, a fost reiterat faptul că Ucraina se pregătea să joace rolul unei rampe de lansare pentru aplicarea amenințărilor la adresa securității Rusiei. “Sunt aici pentru a vă asigura că nu vom lăsa acest lucru să se întâmple”, și-a încheiat mesajul ministrul rus de Externe, Sergei Lavrov.

Dan Tomozei
Sursa: dantomozei.ro

Poate cea mai importantă dintre știrile săptămânii trecute a fost aceea a descoperirii unui zăcământ de gaz natural în Dolj. În Dolj, România. Săpând după apă, făcând o fântână, un doljean a descoperit un zăcământ de gaz. Acumularea de gaz din fundul fântânii a luat foc, cel mai probabil de la vreo scânteie făcută de uneltele de oțel în timpul săpăturilor. Din fericire nu existat vreo victimă iar dacă grădina doljeanului nostru ar fi fost în SUA și nu în România omul ar fi avut toate motivele să se bucure, ar fi devenit milionar peste noapte. Chiar dacă dimensiunile pungii de gaz nu au dimensiuni semnificative, pe o piață liberă doljeanul nostru ar fi putut găsi cu ușurință un investitor dornic să-și asume riscul prospecțiunilor geologice și costurile începerii unei eventuale exploatări.

Dar cum Doljul nu este un stat american ci un județ în România doljeanul fost amendat de primărie pentru că a încercat să sape o fântână fără autorizație. Ordurile în uniformă, plătite inclusiv din taxele extorcate de la doljeanul nostru, n-au fost în stare să stingă focul, acesta a fost stins de o companie privată. Primăria va plăti pentru stingerea incendiului, apoi va recupera banii de la proprietarul terenului sub care se află punga de gaz, curtea acestuia urmând – conform știrii de presă – să fie betonată.

Amendă, impunerea unor costuri aberante contractate de o autoritate publică care nu are interesul de a minimiza în vreun fel costurile și distrugerea curții sunt prețul pe care îl va plăti gospodarul nostru din Dolj pentru descoperirea făcută în propria curte. Presupun că fiecare dintre noi a luat aminte, de acum înainte vom ști să ne ferim să facem public ceea ce vom găsi în subsolul curților noastre căci în vreme ce beneficiile exploatării resurselor sunt socializate pagubele inerente produse de exploatarea resurselor aflate în subsolul proprietăților noastre sunt suportate doar de proprietarii terenurilor.

Cazul doljeanului ce-a săpat în propria curte după apă și a dat de gaz ne este folositor pentru a înțelege ceea ce se petrece în jurul nostru.
Înțelegem rapid că nu doar că nu putem săpa un puț de apă în propria curte fără să avem binecuvântarea statului pentru a face asta dar și că tot ce se află în subsolul proprietăților noastre aparține statului. Actuala constituție este clară în această chestiune. Nu se poate pune problema ca vecinii doljeanului nostru să-și deschidă cu toții câte o firmă pentru a se bate să pună la dispoziția eventualilor cumpărători gazele nou descoperite. Dimpotrivă, în România dreptul de proprietate este limitat la suprafața terenurilor pe care le avem iar aceasta poate fi afectată negativ de exploatarea subsolului, orice proprietar român de pământ român nefiind interesat de exploatarea subsolului proprietății sale. Această situație este în contrast evident cu cea din SUA unde fiecare proprietar de pământ deține și subsolul proprietății sale. Proprietatea privată a subsolului face posibil ca în SUA să existe competiție între varii companii private pentru exploatarea acestuia. Aceeași logica economică care în SUA aduce la lumină bogățiile din subsol le ascunde și le îngropă și mai adânc pe cele aflate în subsolul proprietăților noastre.

Povestea doljeanului nostru ne arată încă o dată că decizia asupra a ceea ce se întâmplă cu resursele îngropate sub proprietățile noastre aparține guvernului. Nu piața, nu proprietarii terenurilor sau ai diverselor companii private decid ceea ce întâmplă cu ceea ce are valoare economică și se găsește sub suprafața terenurilor pe care le deținem ci guvernul prin reprezentanții săi are această decizie. A povesti despre piață, liberalizare etc în condițiile de mai sus nu este doar iluzoriu ci este pur și simplu o excrocherie, guvernul având în proprietate resursele naturale de orice fel.

Cu alte cuvinte tot ce are valoare economică și se găsește în subsolul României se află în proprietatea inerent monopolistă a statului. Mai mult, cetățenii au interesul să-și apere proprietățile de proprietarul monopolist al subsolului făcând improbabilă și greoaie descoperirea de noi zăcăminte.

Logica economică ne furnizează cel puțin parțial explicația pentru care guvernul – proprietarul monopolist al resurselor naturale – ne interzice să avem relații comerciale cu entități din afara controlului său căci esența monopolului este prizonieratul consumatorului și aici găsim – cel puțin într-o oarecare măsură – motivul pentru care ni se interzice să cumpărăm resurse din Rusia. Totuși, dacă avem în vedere și politicile de limitare a consumului, adică de taxare a folosirii resurselor, o astfel de taxă fiind taxa pe carbon, realizăm că monopolul statului asupra resurselor subsolului ca și taxele și accizele aplicate consumului de resurse au o motivație ideologică, logica economică fiind doar un instrument folosit ideologic pentru a strivi consumatorul care nu are de ales, acesta fiind practic obligat să plătească prețuri artificial gonflate, prețuri mult dincolo de ceea ce ar fi oferit piața liberă în lipsa interferenței statului în funcționarea firească a economiei. În ultimă instanță monopolul constituțional al statului asupra resurselor subsolului este motivat ideologic, etatismul fiind cauza ultimă a problemelor cu care ne confruntăm în aceste zile.

Îmi pare important să scot în evidență pățania olteanului nostru hărăzit cu bogăție dar căruia statul i-a luat ceea ce ar fi trebuit să-i aparțină de drept. Căci este evidentă nemulțumirea oamenilor, politicile ipocrite impuse populației de către cei care ne cer să facem duș în doi sau de aceia care ne spun să ne ținem familiile în frig pentru a economisi energia nu pot decât stârni revoltă morală. Dar soluția problemelor noastre nu este și mai mult etatism, ci eliminarea restricțiilor și a reglementărilor care ne împing în nevoie și sărăcie. Teorema progresiei ar fi trebuit să ne avertizeze că, ispitiți fiind de haosul economic creat de socializarea resurselor subsolului, vom dori să etatizăm lanțurile de distribuție, să etatizăm progresiv pe măsură ce problemele generate de absența proprietății private se vor fi propagat în economie. Ar fi trebuit să nu cedăm acestei ispite ci să coborâm în jos către cauza problemelor cu care ne confruntăm, socializarea resurselor și suprareglementarea fiind adevăratele surse ale crizei pe care o trăim. Faptul că în timpul guvernării Orban oameni ce-și zic liberali au descătușat formal mecanisme periferice ale pieței exacerbându-se astfel problemele generate de o structură de proprietate deficitară este în cele din urmă o stupizenie perfect simetrică cu actualele chemări la naționalizarea lanțurilor de distribuție a energiei.

Recentele naționalizări din Germania, listarea pe bursă a unor pseudoresurse în speranța găsirii unor prețuri în pofida monopolurilor guvernamentale consfințite constituțional, sunt fețe ale aceleiași monede calpe. Deși par abordări opuse ideologic, atât naționalizările după model german dar și recenta listare la bursă a gazului produs în regim monopolist în România, nu înseamnă decât dispreț pentru știința economică, pentru libertate, înseamnă etatism sau – mai direct – înseamnă socialism pur și simplu. Iar faptul că după mai bine de trei decenii trecute de la căderea comunismului întreg spectrul politic nu-și poate imagina soluții alternative la ceea ce ne-a scos în stradă în 1989 nu înseamnă decât că în cei 30 de ani care au trecut de la aparenta cădere a comunismului nu ne-am făcut temele. Și de aceea ar trebui ca măcar acum, când încă iarna nu a venit și este încă toamnă, să citim și recitim ceea ce ar fi trebuit să fi știut deja prea bine: intervenționismul aduce după sine criză economică, rezolvarea crizei pare că necesită sporirea intervenției statului în economie, iterațiile succesive ducând la socializarea întregii economii și la colaps economic. Da, mai sus am descris un cerc vicios, din câte știu întreaga clasă politică – inclusiv AUR și CpN – nu propune decât accelerarea reformelor în sensul accelerării parcursului către socialism, întreaga clasă politică pare a ne propune socialismul ca destinație de neevitat a societății noastre.

Pentru oricine altcineva în afara eroului poveștii noastre este lipsit de importanță dacă gazul descoperit în fântână are valoare economică sau dacă, dimpotrivă, are o valoare economică negativă. Dar faptul divers relatat de ziarele săptămânii trecute ne prilejuiește un neașteptat punct de claritate morală într-un moment în care avem cu toții nevoie să ne amintim că ceea ce economiștii numesc aseptic teorema progresiei nu este decât banalul adevăr că o eroare inițială ne conduce către erori din ce în ce mai mari până la colapsul complet al proiectelor noastre la fel după cum afirmarea unui neadevăr ne împinge către un șir de minciuni din ce în ce mai grave până la colapsul în abominațiune și crimă. Omul care a vrut să-și sape o fântâna în curte ne pune la îndemână o situație pe care o putem judeca folosindu-ne de bunul simț comun, este la îndemâna fiecăruia dintre noi să înțeleagă fără dificultate cum acesta a fost strivit de un stat monopolist, citindu-i povestea fiecare dintre noi înțelege rapid că în absența monopolului constituțional asupra resurselor aflate în subsol am fi fost cu toții – nu doar proprietarul fântânii devenită rezervor de gaz – mai bogați, cu toții am fi avut o viață mai ușoară dacă omul ar fi fost pur și simplu lăsat în pace, indiferent dacă punga de gaz va fi fost mare sau mai mică sau chiar dacă se va dovedi a fi imposibil de exploatat în mod rentabil. Ne putem doar imagina o lume în care ne procurăm energia de la mici producători privați, în absența interferenței statului în contracte stabilite în mod liber între părți. Să nu lăsăm să se irosească această lecție, să o folosim, să-i înțelegem semnificația. Căci este încă toamnă iar iarna încă nu a venit.

Sursa: https://taxfreedomday.ro/

Poate cea mai importantă dintre știrile săptămânii trecute a fost aceea a descoperirii unui zăcământ de gaz natural în Dolj. În Dolj, România. Săpând după apă, făcând o fântână, un doljean a descoperit un zăcământ de gaz. Acumularea de gaz din fundul fântânii a luat foc, cel mai probabil de la vreo scânteie făcută de uneltele de oțel în timpul săpăturilor. Din fericire nu existat vreo victimă iar dacă grădina doljeanului nostru ar fi fost în SUA și nu în România omul ar fi avut toate motivele să se bucure, ar fi devenit milionar peste noapte. Chiar dacă dimensiunile pungii de gaz nu au dimensiuni semnificative, pe o piață liberă doljeanul nostru ar fi putut găsi cu ușurință un investitor dornic să-și asume riscul prospecțiunilor geologice și costurile începerii unei eventuale exploatări.

Dar cum Doljul nu este un stat american ci un județ în România doljeanul fost amendat de primărie pentru că a încercat să sape o fântână fără autorizație. Ordurile în uniformă, plătite inclusiv din taxele extorcate de la doljeanul nostru, n-au fost în stare să stingă focul, acesta a fost stins de o companie privată. Primăria va plăti pentru stingerea incendiului, apoi va recupera banii de la proprietarul terenului sub care se află punga de gaz, curtea acestuia urmând – conform știrii de presă – să fie betonată.

Amendă, impunerea unor costuri aberante contractate de o autoritate publică care nu are interesul de a minimiza în vreun fel costurile și distrugerea curții sunt prețul pe care îl va plăti gospodarul nostru din Dolj pentru descoperirea făcută în propria curte. Presupun că fiecare dintre noi a luat aminte, de acum înainte vom ști să ne ferim să facem public ceea ce vom găsi în subsolul curților noastre căci în vreme ce beneficiile exploatării resurselor sunt socializate pagubele inerente produse de exploatarea resurselor aflate în subsolul proprietăților noastre sunt suportate doar de proprietarii terenurilor.

Cazul doljeanului ce-a săpat în propria curte după apă și a dat de gaz ne este folositor pentru a înțelege ceea ce se petrece în jurul nostru.
Înțelegem rapid că nu doar că nu putem săpa un puț de apă în propria curte fără să avem binecuvântarea statului pentru a face asta dar și că tot ce se află în subsolul proprietăților noastre aparține statului. Actuala constituție este clară în această chestiune. Nu se poate pune problema ca vecinii doljeanului nostru să-și deschidă cu toții câte o firmă pentru a se bate să pună la dispoziția eventualilor cumpărători gazele nou descoperite. Dimpotrivă, în România dreptul de proprietate este limitat la suprafața terenurilor pe care le avem iar aceasta poate fi afectată negativ de exploatarea subsolului, orice proprietar român de pământ român nefiind interesat de exploatarea subsolului proprietății sale. Această situație este în contrast evident cu cea din SUA unde fiecare proprietar de pământ deține și subsolul proprietății sale. Proprietatea privată a subsolului face posibil ca în SUA să existe competiție între varii companii private pentru exploatarea acestuia. Aceeași logica economică care în SUA aduce la lumină bogățiile din subsol le ascunde și le îngropă și mai adânc pe cele aflate în subsolul proprietăților noastre.

Povestea doljeanului nostru ne arată încă o dată că decizia asupra a ceea ce se întâmplă cu resursele îngropate sub proprietățile noastre aparține guvernului. Nu piața, nu proprietarii terenurilor sau ai diverselor companii private decid ceea ce întâmplă cu ceea ce are valoare economică și se găsește sub suprafața terenurilor pe care le deținem ci guvernul prin reprezentanții săi are această decizie. A povesti despre piață, liberalizare etc în condițiile de mai sus nu este doar iluzoriu ci este pur și simplu o excrocherie, guvernul având în proprietate resursele naturale de orice fel.

Cu alte cuvinte tot ce are valoare economică și se găsește în subsolul României se află în proprietatea inerent monopolistă a statului. Mai mult, cetățenii au interesul să-și apere proprietățile de proprietarul monopolist al subsolului făcând improbabilă și greoaie descoperirea de noi zăcăminte.

Logica economică ne furnizează cel puțin parțial explicația pentru care guvernul – proprietarul monopolist al resurselor naturale – ne interzice să avem relații comerciale cu entități din afara controlului său căci esența monopolului este prizonieratul consumatorului și aici găsim – cel puțin într-o oarecare măsură – motivul pentru care ni se interzice să cumpărăm resurse din Rusia. Totuși, dacă avem în vedere și politicile de limitare a consumului, adică de taxare a folosirii resurselor, o astfel de taxă fiind taxa pe carbon, realizăm că monopolul statului asupra resurselor subsolului ca și taxele și accizele aplicate consumului de resurse au o motivație ideologică, logica economică fiind doar un instrument folosit ideologic pentru a strivi consumatorul care nu are de ales, acesta fiind practic obligat să plătească prețuri artificial gonflate, prețuri mult dincolo de ceea ce ar fi oferit piața liberă în lipsa interferenței statului în funcționarea firească a economiei. În ultimă instanță monopolul constituțional al statului asupra resurselor subsolului este motivat ideologic, etatismul fiind cauza ultimă a problemelor cu care ne confruntăm în aceste zile.

Îmi pare important să scot în evidență pățania olteanului nostru hărăzit cu bogăție dar căruia statul i-a luat ceea ce ar fi trebuit să-i aparțină de drept. Căci este evidentă nemulțumirea oamenilor, politicile ipocrite impuse populației de către cei care ne cer să facem duș în doi sau de aceia care ne spun să ne ținem familiile în frig pentru a economisi energia nu pot decât stârni revoltă morală. Dar soluția problemelor noastre nu este și mai mult etatism, ci eliminarea restricțiilor și a reglementărilor care ne împing în nevoie și sărăcie. Teorema progresiei ar fi trebuit să ne avertizeze că, ispitiți fiind de haosul economic creat de socializarea resurselor subsolului, vom dori să etatizăm lanțurile de distribuție, să etatizăm progresiv pe măsură ce problemele generate de absența proprietății private se vor fi propagat în economie. Ar fi trebuit să nu cedăm acestei ispite ci să coborâm în jos către cauza problemelor cu care ne confruntăm, socializarea resurselor și suprareglementarea fiind adevăratele surse ale crizei pe care o trăim. Faptul că în timpul guvernării Orban oameni ce-și zic liberali au descătușat formal mecanisme periferice ale pieței exacerbându-se astfel problemele generate de o structură de proprietate deficitară este în cele din urmă o stupizenie perfect simetrică cu actualele chemări la naționalizarea lanțurilor de distribuție a energiei.

Recentele naționalizări din Germania, listarea pe bursă a unor pseudoresurse în speranța găsirii unor prețuri în pofida monopolurilor guvernamentale consfințite constituțional, sunt fețe ale aceleiași monede calpe. Deși par abordări opuse ideologic, atât naționalizările după model german dar și recenta listare la bursă a gazului produs în regim monopolist în România, nu înseamnă decât dispreț pentru știința economică, pentru libertate, înseamnă etatism sau – mai direct – înseamnă socialism pur și simplu. Iar faptul că după mai bine de trei decenii trecute de la căderea comunismului întreg spectrul politic nu-și poate imagina soluții alternative la ceea ce ne-a scos în stradă în 1989 nu înseamnă decât că în cei 30 de ani care au trecut de la aparenta cădere a comunismului nu ne-am făcut temele. Și de aceea ar trebui ca măcar acum, când încă iarna nu a venit și este încă toamnă, să citim și recitim ceea ce ar fi trebuit să fi știut deja prea bine: intervenționismul aduce după sine criză economică, rezolvarea crizei pare că necesită sporirea intervenției statului în economie, iterațiile succesive ducând la socializarea întregii economii și la colaps economic. Da, mai sus am descris un cerc vicios, din câte știu întreaga clasă politică – inclusiv AUR și CpN – nu propune decât accelerarea reformelor în sensul accelerării parcursului către socialism, întreaga clasă politică pare a ne propune socialismul ca destinație de neevitat a societății noastre.

Pentru oricine altcineva în afara eroului poveștii noastre este lipsit de importanță dacă gazul descoperit în fântână are valoare economică sau dacă, dimpotrivă, are o valoare economică negativă. Dar faptul divers relatat de ziarele săptămânii trecute ne prilejuiește un neașteptat punct de claritate morală într-un moment în care avem cu toții nevoie să ne amintim că ceea ce economiștii numesc aseptic teorema progresiei nu este decât banalul adevăr că o eroare inițială ne conduce către erori din ce în ce mai mari până la colapsul complet al proiectelor noastre la fel după cum afirmarea unui neadevăr ne împinge către un șir de minciuni din ce în ce mai grave până la colapsul în abominațiune și crimă. Omul care a vrut să-și sape o fântâna în curte ne pune la îndemână o situație pe care o putem judeca folosindu-ne de bunul simț comun, este la îndemâna fiecăruia dintre noi să înțeleagă fără dificultate cum acesta a fost strivit de un stat monopolist, citindu-i povestea fiecare dintre noi înțelege rapid că în absența monopolului constituțional asupra resurselor aflate în subsol am fi fost cu toții – nu doar proprietarul fântânii devenită rezervor de gaz – mai bogați, cu toții am fi avut o viață mai ușoară dacă omul ar fi fost pur și simplu lăsat în pace, indiferent dacă punga de gaz va fi fost mare sau mai mică sau chiar dacă se va dovedi a fi imposibil de exploatat în mod rentabil. Ne putem doar imagina o lume în care ne procurăm energia de la mici producători privați, în absența interferenței statului în contracte stabilite în mod liber între părți. Să nu lăsăm să se irosească această lecție, să o folosim, să-i înțelegem semnificația. Căci este încă toamnă iar iarna încă nu a venit.

Sursa: https://taxfreedomday.ro/

„Ursula von der Leyen ar putea să răspundă penal pentru achizițiile ilegale de vakseenuri”

Știre: Ursula von der Leyen ar putea să răspundă penal pentru achizițiile ilegale de vakseenuri, în urmarea raportului devastatator al Curții Europene de Conturi de săptămâna trecută.
„La 9 aprilie 2021, Comisia a prezentat comitetului director condiţiile negociate între preşedinta Comisieişi Pfizer/BioNTech, iar comitetul director a fost de acord să lanseze o cerere de oferte.
Contractul a fost semnat la 19 mai 2021 şi acoperă 900 de milioane de doze de vaccin care urmează să fie livrate în 2022 şi în 2023, cu opţiuneade a comanda alte 900 de milioane de doze. Acesta este cel mai important contract pentru vaccinuri împotriva COVID-19 semnat de Comisie şi va domina portofoliul devaccinuri al UE până la sfârşitul anului 2023.
Curtea a solicitat Comisiei să îi furnizeze informaţii cu privire la negocierilepreliminare desfăşurate în vederea încheierii acestui acord (experţii ştiinţifici consultaţişi consilierea primită, calendarul discuţiilor, înregistrări ale discuţiilor şi detalii privindtermenii şi condiţiile convenite). Niciuna dintre aceste informaţii nu a fost însă pusă la dispoziţia Curţii„, se arată în raportul ECA privind vaccinurile achiziţionate în pandemie (n.r.).

De reținut Auditorii Curţii Europene de Conturi nu au primit nicio informaţie privind negocierea preliminară ce a avut loc între Ursula von der Leyen şi reprezentanţii Pfizer/BioNTech

O euro-deputată din Franța, Virginie Joron, spune că analizează ideea unei plângeri penale contra președintei CE.
Dar nu e neapărat nevoie să așteptăm să se hotărască mme euro-deputat.
Orice cetățean european poate face o asemenea plângere penală.
Acum e momentul ca românii să formuleze zeci de mii de plângeri penale la parchetul european al dnei Kovesi, iar dna Kovesi are șansa să își confirme, în sfârșit, falsul renume.

PS
Escaladarea războiului nu poate acoperi la nesfârșit răspunderea penală a planificatorilor și a executanților plandemiei.
Gheorghe Piperea
Sursa: facebook.com

Discursul televizat din 22 sept. a lui Vladimir Putin și remarcile ulterioare ale ministrului său al Apărării, Șoigu, care anunță mobilizarea parțială a rezervelor armatei ruse pentru a adăuga un total de 300.000 de oameni la campania militară din Ucraina, au fost raportate pe larg în presa occidentală.
Planurile de a organiza referendumuri privind aderarea la Federația Rusă în republicile Donbas în ultimul weekend și, de asemenea, în regiunile Herson și Zaporojie în viitorul foarte apropiat au fost, de asemenea, raportate de presa occidentală.
Cu toate acestea, așa cum se întâmplă foarte frecvent, interrelația dintre aceste două evoluții nu a fost văzută sau, dacă este văzută, nu a fost împărtășită publicului larg. Deoarece tocmai această interrelație a fost evidențiată în emisiunile televiziunii de stat ruse în ultimele două zile, folosesc această ocazie pentru a aduce cititorilor mei faptele cheie cu privire la întorsătura pe care o va lua acum conflictul în curs din Ucraina și o perspectivă actualizată a când se va încheia. si cu ce rezultate.

Însăși ideea de referendum în Donbas a fost ridiculizată de mass-media din Statele Unite și Europa. Acestea sunt denunțați ca „false” și ni se spune că rezultatele nu vor fi recunoscute. De fapt, Kremlinului nu-i pasă deloc dacă rezultatele sunt recunoscute ca fiind valabile în Occident. Logica lor se află în altă parte.
În ceea ce privește publicul rus, singura remarcă critică cu privire la referendum a fost legată de momentul, chiar și unii patrioti spunând deschis că este prea devreme pentru a organiza votul, având în vedere că Republica Populară Donețk, oblastele Zaporojie și Herson nu au fost pe deplin „eliberate.”
Și aici, logica acestor voturi se află în altă parte.
Este o concluzie dinainte avansata că republicile Donbas și alte teritorii ale Ucrainei aflate acum sub ocupație rusă vor vota pentru aderarea la Federația Rusă. În cazul Donețk și Lugansk, doar sub presiunea Moscovei, referendumurile lor din 2014 au vizat declararea suveranității și nu a deveni parte a Rusiei.
O astfel de anexare sau fuziune nu a fost salutată de Kremlin atunci, deoarece Rusia nu era pregătită să facă față atacului economic, politic și militar masiv așteptat din partea Occidentului care ar fi urmat.
Astăzi, Moscova este mai mult decât pregătită: într-adevăr, a supraviețuit foarte bine tuturor sancțiunilor economice impuse de Occident chiar înainte de 24 februarie, precum și aprovizionării din ce în ce mai mari către Ucraina cu materiale militare și „consilieri” din țările NATO.
Votul pentru aderarea la Rusia va atinge probabil 90% sau mai mult pentru.
Ceea ce va urma imediat de partea rusă este, de asemenea, perfect clar: în câteva ore de la declararea rezultatelor referendumului, Duma de Stat a Rusiei va adopta un proiect de lege privind „reunificarea” acestor teritorii cu Rusia și în aproximativ o zi va fi aprobat. de camera superioară a parlamentului și imediat după aceea proiectul de lege va fi semnat de președintele Putin.

Privind dincolo de serviciul său ca agent de informații KGB, care este tot ceea ce „specialiștii din Rusia” occidentali fac la nesfârșit în articolele și cărțile lor, să ne amintim și de diploma de drept a lui Vladimir Putin. În calitate de președinte, el a rămas sistematic în dreptul intern și internațional. O va face si acum. Spre deosebire de predecesorul său, Boris Elțin, Vladimir Putin nu a guvernat prin decret prezidențial; a condus prin legi promulgate de un parlament bicameral constituit din mai multe partide. El a guvernat în conformitate cu dreptul internațional promulgat de Națiunile Unite. Legea ONU vorbește în favoarea integrității teritoriale a statelor membre; dar legea ONU vorbește și despre sfințenia autodeterminării popoarelor.
Ce rezultă din fuziunea oficială a acestor teritorii cu Rusia?
Și asta este perfect clar. Ca parte integrantă a Rusiei, orice atac asupra lor, și cu siguranță vor exista astfel de atacuri din partea forțelor armate ucrainene, este un casus belli. Dar și înainte de asta, referendumurile au fost precedate de anunțul mobilizării, care indică direct ce va face Rusia în continuare dacă evoluțiile pe câmpul de luptă o vor cere.
Fazele progresive de mobilizare vor fi justificate în fața publicului rus ca fiind necesare pentru apărarea granițelor Federației Ruse de atacurile NATO.

Fuziunea teritoriilor ucrainene ocupate de Rusia cu Federația Rusă va marca sfârșitul „operațiunii militare speciale.”

Un SMO (operațiune militară specială) nu este ceva pe care îl desfășuri pe propriul teritoriu.
Acesta marchează începutul războiului deschis împotriva Ucrainei cu obiectivul capitulării necondiționate a inamicului.
Acest lucru va presupune probabil înlăturarea conducerii civile și militare și, foarte probabil, dezmembrarea Ucrainei. La urma urmei, Kremlinul a avertizat în urmă cu mai bine de un an că cursul dictat de SUA de aderare la NATO a Ucrainei va duce la pierderea statutului său de stat.
Cu toate acestea, aceste obiective particulare nu au fost declarate până acum; SMO era despre apărarea Donbasului împotriva genocidului și despre denazificarea Ucrainei, ea însăși un concept destul de vag.
Adăugarea a încă 300.000 de oameni în arme la forța desfășurată de Rusia în Ucraina reprezintă aproape o dublare și, cu siguranță, va rezolva lipsa numărului de infanterie care a limitat capacitatea Rusiei de a „cuceri” Ucraina.
Tocmai lipsa cizmelor pe teren explică retragerea dureroasă și jenantă a Rusiei din regiunea Harkov în ultimele două săptămâni. Ei nu au putut rezista concentrării masive a forțelor ucrainene împotriva propriei stăpâniri subțiri păzite asupra regiunii.
Valoarea strategică a victoriei ucrainene este discutabilă, dar le-a sporit mult moralul, care este un factor major în rezultatul oricărui război. Kremlinul nu putea ignora acest lucru.
La conferința de presă de la Samarkand, săptămâna trecută, după încheierea reuniunii anuale a șefilor de stat ai Organizației de Cooperare de la Shanghai, Vladimir Putin a fost întrebat de ce a dat dovadă de atâta reținere în fața contraofensivei ucrainene. El a răspuns că atacurile rusești asupra centralelor ucrainene de generare a energiei electrice, care au urmat pierderii teritoriului Harkov, au fost doar „de avertizare” și că vor urma acțiuni mult mai „de impact”.
În consecință, pe măsură ce Rusia trece de la SMO la războiul deschis, ne putem aștepta ca distrugerea masivă a infrastructurii civile și militare ucrainene să blocheze pe deplin toată circulația armelor furnizate de Vest de la punctele de livrare din regiunea Lvov și alte granițe până la linia frontului. Ne putem aștepta în cele din urmă la bombardarea și distrugerea centrelor decizionale ale Ucrainei de la Kiev.

În ceea ce privește intervenția ulterioară a Occidentului, mass-media occidentală a înțeles amenințarea nucleară subțirel acoperită a președintelui Putin la adresa potențialilor cobeligeranți. Rusia a declarat în mod explicit că orice agresiune împotriva propriei sale securități și integritati teritoriale, așa cum a fost vazută de generalii pensionați din SUA, vorbind la televiziunea națională în ultimele câteva săptămâni despre destrămarea Rusiei, va fi întâmpinată printr-un răspuns nuclear.
Atunci când amenințarea nucleară a Rusiei este îndreptată spre Washington, așa cum este acum cazul, mai degrabă decât către Kiev sau Bruxelles, presupunerea până acum, este puțin probabil ca factorii de decizie de pe Capitol Hill să rămână mult timp pasivi cu privire la capacitățile militare rusești și să urmărească o escaladare suplimentară.
În lumina tuturor acestor evoluții, sunt obligat să-mi revizuiesc aprecierea față de ceea ce sa întâmplat la reuniunea Organizației de Cooperare de la Shanghai.
Mass-media occidentală și-a concentrat toată atenția asupra unei singure probleme: presupusele frecări dintre Rusia și principalii săi prieteni globali, India și China, în legătură cu războiul său din Ucraina.
Asta mi s-a părut extrem de exagerat. Acum pare a fi o prostie totală. Este de neconceput că Putin nu a discutat cu Xi și Modi ce urmează să facă în Ucraina. Dacă Rusia într-adevăr oferă acum efortului său de război o parte mult mai mare din potențialul său militar, atunci este pe deplin rezonabil să ne așteptăm ca războiul să se încheie cu victoria Rusiei până la 31 decembrie a acestui an, deoarece Kremlinul pare să fi promis asta susținătorilor săi loiali.

Privind dincolo de posibila pierdere a statului Ucrainei, o victorie a Rusiei va însemna mai mult decât un nas însângerat asemănător Afganistanului pentru Washington. Va expune valoarea scăzută a umbrelei militare americane pentru statele membre ale UE și va duce în mod necesar la reevaluarea arhitecturii de securitate a Europei, ceea ce cereau rușii înainte de lansarea incursiunii lor în Ucraina în februarie.

de Gilbert Doctorow
Sursa: https://original.antiwar.com/gilbert_doctorow/2022/09/22/from-special-military-operation-to-open-war

NOTA:
Gilbert Doctorow este un observator profesionist al Rusiei și un actor în afacerile rusești începând cu 1965. Este absolvent magna cum laude al Colegiului Harvard (1967), un fost bursier Fulbright și deținător al unui doctorat. cu onoruri în istorie de la Universitatea Columbia (1975).
După terminarea studiilor, domnul Doctorow a urmat o carieră de afaceri concentrată pe URSS și Europa de Est. Timp de douăzeci și cinci de ani a lucrat pentru multinaționale americane și europene în marketing și management general cu responsabilitate regională.
În perioada 1998-2002, Doctorow a fost președinte al Premiului literar rus Booker la Moscova. În cursul anului universitar 2010-2011, a fost cercetător invitat al Institutului Harriman, Universitatea Columbia.
Din 2008, domnul Doctorow publică în mod regulat articole analitice despre afaceri internaționale pe portalul cotidianului belgian “La Libre Belgique”. Din acest material a produs patru colecții de eseuri, dintre care cea mai recentă a apărut în octombrie 2017: „Does the United States Have a Future?”
Următorul proiect al domnului Doctorow va fi un memoriu al serviciului său corporativ la Moscova în anii sălbatici 1990.
Domnul Doctorow este cetățean american și rezident de multă vreme în Bruxelles, Belgia.

Trducerea: CD
Sursa: IonCoja.ro