Primarul general al Capitalei, Gabriela Firea, a declarat ieri că a greșit alegând să-i înmâneze Simonei Halep cheia orașului în timpul manifestației de pe Arena Națională. În aceeași notă, primarul a dat vina pe „echipele de cetățeni cu venin, care au venit bine organizate”.

Bunul simț la evrei. Legislatura 1992-96 a fost prima în care s-a aplicat noua Constituție, astfel că în Camera Deputaților s-a constituit atunci pentru prima oară „grupul minorităților”. M-am mirat să constat că din grupul acestora lipsea reprezentantul minorității evreiești. Având ocazia, l-am întrebat pe Nicolae Cajal, marele lider evreu, cum se explică această absență. Am primit un răspuns memorabil: „Am considerat că sunt deja prea mulți evrei printre parlamentarii partidelor politice!” În următoarea legislatură, evreii l-au trimis în Parlament pe Dorel Dorian, scriitor valabil, om de cultură, de dialog. Când eu am protestat că se atribuie prea ușor cetățenia românească la zeci, la sute de mii de evrei, Dorel Dorian nu s-a făcut că nu aude nimic, ci mi-a răspuns printr-un text în „România liberă”, susținând că evreii care au plecat din Româniua înainte de 1990 nu au renunțat la cetățenia română, pe care acum, după 1990, o recapătă în deplină legalitate!… Nu stau lucrurile chiar așa, dar ce vreau să spun este că Dorel Dorian, ca și Nicolae Cajal, făceau parte dintr-o autentică elită evreiască din România, oameni oameni, care elită, în anii care s-au scurs după 1990, s-a subțiat mereu. Ca și elita românească, așa cum aceasta reușește să-și trimită reprezentanți în Parlament, de o calitate mereu mai precară. În primele legislaturi au făcut onoare Parlamentului României o mulțime de academicieni, profesori universitari, medici, scriitori, ingineri, juriști, oameni cu o experiență profesională cunoscută și apreciată. Niciun doctor plagiator!… Calitatea umană și profesională a parlamentarilor români a intrat însă într-un declin constant, ușor de constatat la orice comparație între parlamentarii legislaturilor care s-au succedat. Cei de azi se află – toată lumea este de acord, la nivelul cel mai scăzut. Lipsa de bun simț la evrei. Am mai spus-o de câteva ori, comunitatea evreiască, prin liderii afișați în public, împărtășește soarta întregii societăți românești. Noi, românii, ne-am pricopsit cu lideri precum Traian Băsescu și Johannis, Valeriu Zgonea sau Gabriel Oprea, alții mai buni nu ne-am priceput să-i promovăm. Evreii ne-au ținut hangul și s-au ilustrat în văzul lumii cu lideri ca Aurel Vainer, Alexandru Florian sau Radu Ioanid. Alți evrei mai de Doamne, ajută!, nu mai sunt?! Ar fi trist să fie așa!… Dar, slavă Domnului, ca și-n cazul românilor, și printre evrei se află o majoritate de persoane și personalități mult mai reprezentative nu numai pentru evreii din România, dar și pentru specia om, atât de dezonorată prin membrii Parlamentului României!… Jalea mare este că această constatare se poate face și la nivelul Parlamentului European cel de la Bruxelles!… Azi, în actualul parlament, evreii au un nou reprezentant, fost consiler al deputatului Aurel Vainer, pomenit mai sus ca, repet, lider care face de rușine comunitatea evreiască. Țuțărul său se numește SILVIU VEXLER. Vorba ceea: capra sare masa, iar iada sare casa!… Silviu acesta al lui Aurel Vainer (in foto) s-a dovedit mult mai sârguincios și mai eficient decât maestrul său. Se pare că este chiar cel mai prolific parlamentar în materie de inițiativă legislativă. În nici doi ani de prestație parlamentară a depășit toate recordurile. Nu i le-am numărat decât acum, în ultimele luni, când a dat cu bâta-n baltă de mai multe ori. Ultima oară cu un proiect de lege care combate cu asprime anti-semitismul, chipurile. Proiectul a trecut de Senat și a mers la Camera Deputaților, cameră decizională. Este evidentă graba Parlamentului de a bifa și această lege. În graba lor însă, parlamentarii români nu au mai citit textul legii! Ori l-au citit totuși, dar nu i-a deranjat textul care numai mostră de stil și limbaj juridic nu poate fi considerat. Un text juridic agramat! Culmea incompatibilității cu literatura legislativă – proiectul acestui Vexler propune chiar și cuvinte inventate de autor, inexistente în limba română, cea consemnată în dicționare consacrate, ca DEX. Varianta de pe internet a Dex-ului nu dă nici un comentariu la cuvîntul NEEVREI, care apare la Vexler, de mai multe ori, se pare. Oricum, apare în text cu oarece greutate. Ce să însemne acest cuvînt, care te duce cu mintea la EVREI. Așa cum am perechea OM – NEOM, am putea deduce și perechea EVREI – NEEVREI. Are nevoie limba română de acest cuvînt? De mirare ar fi să acceptăm acest cuvînt, alături de care nu avem însă NEROMÂN, sau NERUS, NEBULGAR. La ce ne-ar trebui acest NEEVREU?! Ce caută într-un text legislativ românesc acest cuvînt inexistent în limba română? În limba română nu există, dar există în limba ebraică, în idiș, de asemenea, probabil. Nu știu dacă există și în ivrit – ebraica modernă. Dar cu siguranță există în limba folosită în textele ebraice vechi noțiunea de NE-EVREU. În textele respective se zice GOI, pluralul GOIM. În ultimii ani, în textele românești consacrate lumii vechi ebraice apare ca atare, GOI sau GOIM, pluralul GOIMI, ca un împrumut direct din ebraică. De aici recomandarea către numitul Vexler: să fi folosit cuvîntul GOIMI în locul creației sale NEEVREI. Limba română nu are nevoie de cuvîntul NEEVREI, așa cum nu are nevoie de cuvîntul NEROMÂN sau NERUS! Existența în mentalui ebraic antic, tradițional, a conceptului GOI, GOIM, adică a noțiunii de NE-EVREU, a fost pe bună dreptate interpretată ca dovada unei xenofobii atroce la nivel mental comunitar evreiesc, ca o dovadă a unei mentalități tribale exclusiviste, rasiste, șovine. Existența acestui concept în limba vechilor evrei a fost pe bună dreptate judecată cu asprime de comentatorii lumii evreiești. Este în mod evident un concept care nu onorează mentalul evreiesc, psihia iudaică. Pentru evreii vechi, tradiționaliști, omenirea se împarte în EVREI și NEEVREI… La fel și pentru deputatul român Silviu Vexler, populația României, la care se referă textul de lege propus de individ, se împarte în EVREI și NEEVREI!… Ce ești dumneata, stimate cetitor, pentru legislatorul Vexler! Dumneata ești un NEEVREU! Te definești prin raportare la numitul Vexler. Ești sau nu evreu, ca dînsul! Restul nu contează! Nu contează ce ești! Contează că nu ești evreu! Trist, tare trist!… Prin textul propus, acest Vexler, deși și-a românizat scrierea numelui, dovedește cu nu și-a românizat și mentalitatea. Gândește mai departe în spiritul Talmudului, unde conceptul de NEEVREU este un concept esențial, legat de mesajul rasist și șovin al Talmudului, mesaj anti-creștin, anti-arian. Acest mesaj răzbate și din textul legii propuse de deputatul evreu Silviu Vexler, un mesaj subtil, ireprimabil pentru autor, probabil. Fără să vrea, acest Vexler se dă de gol. Nimeni nu poate sări peste umbra sa, spune o vorbă din bătrâni! …Deci nu-i reproșez lui Vexler mentalitatea talmudică de care nu se poate elibera! Păcat că nu-și dă seama singur! Este prizonierul inconștient al unei mentalități degradante arhaice, pe care mulți evrei nu reușesc să o depășească. Iată-l! Nici măcar reprezentantul lor în Parlamentul României!… E de tot rîsul și cuvîntul URĂ, ajuns concept juridic în textul închipuitului legislator… Dar mă opresc aici, ca să-m rămână timp și pentru alte inițiative legislative ale ipochimenului. Cea mai recentă, de care am aflat deunăzi, constă în „Instituirea Zilei limbii și teatrului idiș – o recunoaștere a contribuției evreilor la dezvoltarea României și a culturii românești”! Eu cunosc destul de bine acest subiect – contribuția evreilor la dezvoltarea României și a culturii românești. Ca și contribuția altor minoritari, sași, maghiari, țigani, așa cum și românii, ca minoritari în alte țări, și-au adus contribuția la dezvoltarea culturii țărilor respective. Dar nu m-am gândit nicio clipă că existența teatrului idiș ar fi avut aceată contribuție, în beneficiul românilor. Ci pe mulți evrei, oameni serioși, cu greutate, nu …deputați, i-am auzit vorbind cu recunoștință despre sprijinul dat de români pentru înființarea și funcționarea teatrului idiș, pentru prezervarea în acest fel a identității etnice evreiești. Chiar și guvernarea legionară a sprijinit material existența acestui teatru la București, într-o vreme când toată Europa asculta de legile antisemite de sorginte nazistă. Un evreu serios nu poate aborda acest subiect fără să-și arate recunoșința față de Radu Gyr și ceilalți români, față de români în general, dat fiind că în toată lumea asta împânzită de evrei numai pe teritoriul guvernat de români a funcționat fără întrerupere până azi un teatru în limba idiș! Mă îndoiesc că existența acestui teatru reprezintă o contribuție a evreilor la bla, bla, bla… Este mai degrabă invers: o contribuție românească la cultura evreiască, la păstrarea limbii idiș! A limbii naționale, în definitiv! E drept, student fiind, am aflat de influența limbii idiș asupra limbii române. E vorba de argoul românesc, de varianta de limbă română vorbită de infractori, de lumea interlopă românească. În vocabularul acestora, precum și în argoul internațional, există mai multe cuvinte din idiș, din graiul vorbit de intrlopii evrei, semn că numărul acestora a fost, o vreme, deosebit de mare. Gangsterismul american se știe bine că a fost inventat de vorbitori de idiș. Informația aceasta ne-a prezentat-o la curs profesorul Alexandru Graur! (sic!) Numai că limba idiș nu s-a păstrat, ci a fost abandonată chiar de evrei, de establishmentul evreiesc. Mulți nici nu recunosc că a existat această limbă idiș ca limbă propriu zisă, ci ca dialect corupt al limbii germane. Nu a avut atributele a ceea ce se cheamă o limbă națională. De aceea au și părăsit-o evreii fără prea mari regrete. A institui în lumea românească o ZI A LIMBII IDIȘ este o absurditate, un non sens. Nu mi-ar fi trecut prin cap că se poate inventa a asemenea sărbătoare în calendarul românesc! Faptul că evreiii vreme de secole au vorbit idișul, idiom fără nicio legătură cu vechea ebraică, ridică mari și insurmontabile probleme de identitate etnică pentru evrei, pentru evreitatea evreilor kazari. Atent discutată, chestiunea idișului îi pune într-o mare dificultate pe evrei. Acest Silviu Vexler e atât de nerod că nu-și dă seama că face un deserviciu ambelor „părți” cu inițiativa sa de nimeni așteptată, dorită?! Cum de a găsit o unanimitate de parlamentari năuci care să ia în serios o asemenea prostie, ba s-o mai și aprobe?! Cât de jos a ajuns nivelul intelectual al Parlamentului nostru?!… …Am mai spus-o: evreii sunt cotați ca oameni deștepți, informați, preocupați să identifice interesul evreiesc în orice împrejurare. Dar când se ivește printre ei un nerod, un închipuit dedicat interesului iudaic, prostiile sale întrec ravagiile pe care proștii …ne-evrei le fac printre noi, goimii! Proștii noștri, ai neevreilor, sunt mai buni, mai deștepți, mai acceptabili decât proștii lor, ai evreilor! Măcar au măsură, stau în banca lor! Nu ca nerodul care prilejuiește aceste considerente, desigur anti-semite, vor zice alți nerozi! …Tot relativ de curând s-a luat decizia de a se ridica un monument în amintirea evreilor din România care s-au jertfit în Primul Război Mondial. Decizie păguboasă, care dovedește ignoranța crasă a celor care au inițiat-o! Printre ei va fi fiind și Vexler al nostru. Sunt aproape sigur! Căci o asemenea inițiativă mai înainte de orice amintește cunoscătorilor în materie de istorie faptul că mult mai pregnantă a fost în conștiința publică comportarea lașă, jalnică a tinerilor evrei chemați sub arme la 1916. Ca evreu, dacă ai puțină minte, e de preferat să nu aduci vorba despre acest subiect, deoarece tratat în spiritul adevărului nu poate fi vorba de jertfă și sacrificiu la evreii de atunci decât după ce epuizezi adevărul mult mai impozant, mai eclatant, al dezertării în masă a evreilor cetățeni români de la îndatoririle față de Patrie. De unde atâta Patrie?! Patria ubi bene! Nu sunt evreii primi și singurii care s-au făcut de rușine în momentele de cumpănă ale unei Patrii recente, față de care nu aveau nicio aderență verificată în istorie. Dar să falsifici lucrurile până la uitarea actelor de trădare, nu puține, pentru a inventa datorii de recunoștință publică „pentru evrei”, este un gest mai înainte de orice iresponsabil, căci obligă orice om normal la gesturi și comentarii ușor de taxat ca acte de antisemitism! Căci pentru mulți adevărul are caracter anti-semit! Da! Cam acesta este finalul eforturilor numitului Vexler de a legifera. Se face de rîs în postura de legislator, dar mai ales stârnește reacții care, la unii dintre cei implicați, chiar s-ar putea numi acte de anti-semitism sincer, spontan. Căci anti-semitism se cheamă și când pui să stea în banca sa un evreu obraznic, neinstruit, dar plin de ifose și de fumuri. Cam acesta este spiritul în care este conceput anti-semitismul ca atitudine intolerabilă în textele lui Vexler. Cum preciza cândva și marele evreu N.Steinhardt: „Fiecare loază de copil evreu invocă antisemitismul profesorilor ca să-și scuze notele proaste, puturoșenia și prostia!” (citat aproximativ) Așa va explica și acest Vexler repulsia pe care o stârnește printre …neevrei cu inițiativele sale legislative! Nu are decât o singură vină: este evreu!… Altceva nu-i reproșează nimeni! Nici nerozia, nici incompetența, nici obrăznicia, nici nerușinarea!… Este o victimă, ca orice evreu autentic! O victimă a ne-evreilor, desigur! Ion Coja, fost senator 1992-96 Post scriptum – Aflu că există o „definiție de lucru a antisemitismului”, preluată în textul legii propuse de numitul Vexler, în care se face apel la cuvîntul NEEVREI. Această situație nu constituie nici măcar o circumstanță atenuantă pentru „legislatorul” Vexler, pentru practica în spațiul public a mentalității talmudice care educă în spiritul opoziției artificiale EVREI – restul OMENIRII. De aceea cuvîntul NEEVREI este o invenție lingvistică care, zic eu, nu respectă spiritul limbii române, mentalul comunitar românesc, european. Cei care au imaginat acea definiție a anti-semitismului au precizat că definiția nu poate fi folosită ca text juridic, precizare de care Vexler era obligat să țină seamă și să nu ne propună o lege care se bazează integral pe această definiție.

Bunul simț la evrei. Legislatura 1992-96 a fost prima în care s-a aplicat noua Constituție, astfel că în Camera Deputaților s-a constituit atunci pentru prima oară „grupul minorităților”. M-am mirat să constat că din grupul acestora lipsea reprezentantul minorității evreiești. Având ocazia, l-am întrebat pe Nicolae Cajal, marele lider evreu, cum se explică această absență. Am primit un răspuns memorabil: „Am considerat că sunt deja prea mulți evrei printre parlamentarii partidelor politice!” În următoarea legislatură, evreii l-au trimis în Parlament pe Dorel Dorian, scriitor valabil, om de cultură, de dialog. Când eu am protestat că se atribuie prea ușor cetățenia românească la zeci, la sute de mii de evrei, Dorel Dorian nu s-a făcut că nu aude nimic, ci mi-a răspuns printr-un text în „România liberă”, susținând că evreii care au plecat din Româniua înainte de 1990 nu au renunțat la cetățenia română, pe care acum, după 1990, o recapătă în deplină legalitate!… Nu stau lucrurile chiar așa, dar ce vreau să spun este că Dorel Dorian, ca și Nicolae Cajal, făceau parte dintr-o autentică elită evreiască din România, oameni oameni, care elită, în anii care s-au scurs după 1990, s-a subțiat mereu. Ca și elita românească, așa cum aceasta reușește să-și trimită reprezentanți în Parlament, de o calitate mereu mai precară. În primele legislaturi au făcut onoare Parlamentului României o mulțime de academicieni, profesori universitari, medici, scriitori, ingineri, juriști, oameni cu o experiență profesională cunoscută și apreciată. Niciun doctor plagiator!… Calitatea umană și profesională a parlamentarilor români a intrat însă într-un declin constant, ușor de constatat la orice comparație între parlamentarii legislaturilor care s-au succedat. Cei de azi se află – toată lumea este de acord, la nivelul cel mai scăzut. Lipsa de bun simț la evrei. Am mai spus-o de câteva ori, comunitatea evreiască, prin liderii afișați în public, împărtășește soarta întregii societăți românești. Noi, românii, ne-am pricopsit cu lideri precum Traian Băsescu și Johannis, Valeriu Zgonea sau Gabriel Oprea, alții mai buni nu ne-am priceput să-i promovăm. Evreii ne-au ținut hangul și s-au ilustrat în văzul lumii cu lideri ca Aurel Vainer, Alexandru Florian sau Radu Ioanid. Alți evrei mai de Doamne, ajută!, nu mai sunt?! Ar fi trist să fie așa!… Dar, slavă Domnului, ca și-n cazul românilor, și printre evrei se află o majoritate de persoane și personalități mult mai reprezentative nu numai pentru evreii din România, dar și pentru specia om, atât de dezonorată prin membrii Parlamentului României!… Jalea mare este că această constatare se poate face și la nivelul Parlamentului European cel de la Bruxelles!… Azi, în actualul parlament, evreii au un nou reprezentant, fost consiler al deputatului Aurel Vainer, pomenit mai sus ca, repet, lider care face de rușine comunitatea evreiască. Țuțărul său se numește SILVIU VEXLER. Vorba ceea: capra sare masa, iar iada sare casa!… Silviu acesta al lui Aurel Vainer (in foto) s-a dovedit mult mai sârguincios și mai eficient decât maestrul său. Se pare că este chiar cel mai prolific parlamentar în materie de inițiativă legislativă. În nici doi ani de prestație parlamentară a depășit toate recordurile. Nu i le-am numărat decât acum, în ultimele luni, când a dat cu bâta-n baltă de mai multe ori. Ultima oară cu un proiect de lege care combate cu asprime anti-semitismul, chipurile. Proiectul a trecut de Senat și a mers la Camera Deputaților, cameră decizională. Este evidentă graba Parlamentului de a bifa și această lege. În graba lor însă, parlamentarii români nu au mai citit textul legii! Ori l-au citit totuși, dar nu i-a deranjat textul care numai mostră de stil și limbaj juridic nu poate fi considerat. Un text juridic agramat! Culmea incompatibilității cu literatura legislativă – proiectul acestui Vexler propune chiar și cuvinte inventate de autor, inexistente în limba română, cea consemnată în dicționare consacrate, ca DEX. Varianta de pe internet a Dex-ului nu dă nici un comentariu la cuvîntul NEEVREI, care apare la Vexler, de mai multe ori, se pare. Oricum, apare în text cu oarece greutate. Ce să însemne acest cuvînt, care te duce cu mintea la EVREI. Așa cum am perechea OM – NEOM, am putea deduce și perechea EVREI – NEEVREI. Are nevoie limba română de acest cuvînt? De mirare ar fi să acceptăm acest cuvînt, alături de care nu avem însă NEROMÂN, sau NERUS, NEBULGAR. La ce ne-ar trebui acest NEEVREU?! Ce caută într-un text legislativ românesc acest cuvînt inexistent în limba română? În limba română nu există, dar există în limba ebraică, în idiș, de asemenea, probabil. Nu știu dacă există și în ivrit – ebraica modernă. Dar cu siguranță există în limba folosită în textele ebraice vechi noțiunea de NE-EVREU. În textele respective se zice GOI, pluralul GOIM. În ultimii ani, în textele românești consacrate lumii vechi ebraice apare ca atare, GOI sau GOIM, pluralul GOIMI, ca un împrumut direct din ebraică. De aici recomandarea către numitul Vexler: să fi folosit cuvîntul GOIMI în locul creației sale NEEVREI. Limba română nu are nevoie de cuvîntul NEEVREI, așa cum nu are nevoie de cuvîntul NEROMÂN sau NERUS! Existența în mentalui ebraic antic, tradițional, a conceptului GOI, GOIM, adică a noțiunii de NE-EVREU, a fost pe bună dreptate interpretată ca dovada unei xenofobii atroce la nivel mental comunitar evreiesc, ca o dovadă a unei mentalități tribale exclusiviste, rasiste, șovine. Existența acestui concept în limba vechilor evrei a fost pe bună dreptate judecată cu asprime de comentatorii lumii evreiești. Este în mod evident un concept care nu onorează mentalul evreiesc, psihia iudaică. Pentru evreii vechi, tradiționaliști, omenirea se împarte în EVREI și NEEVREI… La fel și pentru deputatul român Silviu Vexler, populația României, la care se referă textul de lege propus de individ, se împarte în EVREI și NEEVREI!… Ce ești dumneata, stimate cetitor, pentru legislatorul Vexler! Dumneata ești un NEEVREU! Te definești prin raportare la numitul Vexler. Ești sau nu evreu, ca dînsul! Restul nu contează! Nu contează ce ești! Contează că nu ești evreu! Trist, tare trist!… Prin textul propus, acest Vexler, deși și-a românizat scrierea numelui, dovedește cu nu și-a românizat și mentalitatea. Gândește mai departe în spiritul Talmudului, unde conceptul de NEEVREU este un concept esențial, legat de mesajul rasist și șovin al Talmudului, mesaj anti-creștin, anti-arian. Acest mesaj răzbate și din textul legii propuse de deputatul evreu Silviu Vexler, un mesaj subtil, ireprimabil pentru autor, probabil. Fără să vrea, acest Vexler se dă de gol. Nimeni nu poate sări peste umbra sa, spune o vorbă din bătrâni! …Deci nu-i reproșez lui Vexler mentalitatea talmudică de care nu se poate elibera! Păcat că nu-și dă seama singur! Este prizonierul inconștient al unei mentalități degradante arhaice, pe care mulți evrei nu reușesc să o depășească. Iată-l! Nici măcar reprezentantul lor în Parlamentul României!… E de tot rîsul și cuvîntul URĂ, ajuns concept juridic în textul închipuitului legislator… Dar mă opresc aici, ca să-m rămână timp și pentru alte inițiative legislative ale ipochimenului. Cea mai recentă, de care am aflat deunăzi, constă în „Instituirea Zilei limbii și teatrului idiș – o recunoaștere a contribuției evreilor la dezvoltarea României și a culturii românești”! Eu cunosc destul de bine acest subiect – contribuția evreilor la dezvoltarea României și a culturii românești. Ca și contribuția altor minoritari, sași, maghiari, țigani, așa cum și românii, ca minoritari în alte țări, și-au adus contribuția la dezvoltarea culturii țărilor respective. Dar nu m-am gândit nicio clipă că existența teatrului idiș ar fi avut aceată contribuție, în beneficiul românilor. Ci pe mulți evrei, oameni serioși, cu greutate, nu …deputați, i-am auzit vorbind cu recunoștință despre sprijinul dat de români pentru înființarea și funcționarea teatrului idiș, pentru prezervarea în acest fel a identității etnice evreiești. Chiar și guvernarea legionară a sprijinit material existența acestui teatru la București, într-o vreme când toată Europa asculta de legile antisemite de sorginte nazistă. Un evreu serios nu poate aborda acest subiect fără să-și arate recunoșința față de Radu Gyr și ceilalți români, față de români în general, dat fiind că în toată lumea asta împânzită de evrei numai pe teritoriul guvernat de români a funcționat fără întrerupere până azi un teatru în limba idiș! Mă îndoiesc că existența acestui teatru reprezintă o contribuție a evreilor la bla, bla, bla… Este mai degrabă invers: o contribuție românească la cultura evreiască, la păstrarea limbii idiș! A limbii naționale, în definitiv! E drept, student fiind, am aflat de influența limbii idiș asupra limbii române. E vorba de argoul românesc, de varianta de limbă română vorbită de infractori, de lumea interlopă românească. În vocabularul acestora, precum și în argoul internațional, există mai multe cuvinte din idiș, din graiul vorbit de intrlopii evrei, semn că numărul acestora a fost, o vreme, deosebit de mare. Gangsterismul american se știe bine că a fost inventat de vorbitori de idiș. Informația aceasta ne-a prezentat-o la curs profesorul Alexandru Graur! (sic!) Numai că limba idiș nu s-a păstrat, ci a fost abandonată chiar de evrei, de establishmentul evreiesc. Mulți nici nu recunosc că a existat această limbă idiș ca limbă propriu zisă, ci ca dialect corupt al limbii germane. Nu a avut atributele a ceea ce se cheamă o limbă națională. De aceea au și părăsit-o evreii fără prea mari regrete. A institui în lumea românească o ZI A LIMBII IDIȘ este o absurditate, un non sens. Nu mi-ar fi trecut prin cap că se poate inventa a asemenea sărbătoare în calendarul românesc! Faptul că evreiii vreme de secole au vorbit idișul, idiom fără nicio legătură cu vechea ebraică, ridică mari și insurmontabile probleme de identitate etnică pentru evrei, pentru evreitatea evreilor kazari. Atent discutată, chestiunea idișului îi pune într-o mare dificultate pe evrei. Acest Silviu Vexler e atât de nerod că nu-și dă seama că face un deserviciu ambelor „părți” cu inițiativa sa de nimeni așteptată, dorită?! Cum de a găsit o unanimitate de parlamentari năuci care să ia în serios o asemenea prostie, ba s-o mai și aprobe?! Cât de jos a ajuns nivelul intelectual al Parlamentului nostru?!… …Am mai spus-o: evreii sunt cotați ca oameni deștepți, informați, preocupați să identifice interesul evreiesc în orice împrejurare. Dar când se ivește printre ei un nerod, un închipuit dedicat interesului iudaic, prostiile sale întrec ravagiile pe care proștii …ne-evrei le fac printre noi, goimii! Proștii noștri, ai neevreilor, sunt mai buni, mai deștepți, mai acceptabili decât proștii lor, ai evreilor! Măcar au măsură, stau în banca lor! Nu ca nerodul care prilejuiește aceste considerente, desigur anti-semite, vor zice alți nerozi! …Tot relativ de curând s-a luat decizia de a se ridica un monument în amintirea evreilor din România care s-au jertfit în Primul Război Mondial. Decizie păguboasă, care dovedește ignoranța crasă a celor care au inițiat-o! Printre ei va fi fiind și Vexler al nostru. Sunt aproape sigur! Căci o asemenea inițiativă mai înainte de orice amintește cunoscătorilor în materie de istorie faptul că mult mai pregnantă a fost în conștiința publică comportarea lașă, jalnică a tinerilor evrei chemați sub arme la 1916. Ca evreu, dacă ai puțină minte, e de preferat să nu aduci vorba despre acest subiect, deoarece tratat în spiritul adevărului nu poate fi vorba de jertfă și sacrificiu la evreii de atunci decât după ce epuizezi adevărul mult mai impozant, mai eclatant, al dezertării în masă a evreilor cetățeni români de la îndatoririle față de Patrie. De unde atâta Patrie?! Patria ubi bene! Nu sunt evreii primi și singurii care s-au făcut de rușine în momentele de cumpănă ale unei Patrii recente, față de care nu aveau nicio aderență verificată în istorie. Dar să falsifici lucrurile până la uitarea actelor de trădare, nu puține, pentru a inventa datorii de recunoștință publică „pentru evrei”, este un gest mai înainte de orice iresponsabil, căci obligă orice om normal la gesturi și comentarii ușor de taxat ca acte de antisemitism! Căci pentru mulți adevărul are caracter anti-semit! Da! Cam acesta este finalul eforturilor numitului Vexler de a legifera. Se face de rîs în postura de legislator, dar mai ales stârnește reacții care, la unii dintre cei implicați, chiar s-ar putea numi acte de anti-semitism sincer, spontan. Căci anti-semitism se cheamă și când pui să stea în banca sa un evreu obraznic, neinstruit, dar plin de ifose și de fumuri. Cam acesta este spiritul în care este conceput anti-semitismul ca atitudine intolerabilă în textele lui Vexler. Cum preciza cândva și marele evreu N.Steinhardt: „Fiecare loază de copil evreu invocă antisemitismul profesorilor ca să-și scuze notele proaste, puturoșenia și prostia!” (citat aproximativ) Așa va explica și acest Vexler repulsia pe care o stârnește printre …neevrei cu inițiativele sale legislative! Nu are decât o singură vină: este evreu!… Altceva nu-i reproșează nimeni! Nici nerozia, nici incompetența, nici obrăznicia, nici nerușinarea!… Este o victimă, ca orice evreu autentic! O victimă a ne-evreilor, desigur! Ion Coja, fost senator 1992-96 Post scriptum – Aflu că există o „definiție de lucru a antisemitismului”, preluată în textul legii propuse de numitul Vexler, în care se face apel la cuvîntul NEEVREI. Această situație nu constituie nici măcar o circumstanță atenuantă pentru „legislatorul” Vexler, pentru practica în spațiul public a mentalității talmudice care educă în spiritul opoziției artificiale EVREI – restul OMENIRII. De aceea cuvîntul NEEVREI este o invenție lingvistică care, zic eu, nu respectă spiritul limbii române, mentalul comunitar românesc, european. Cei care au imaginat acea definiție a anti-semitismului au precizat că definiția nu poate fi folosită ca text juridic, precizare de care Vexler era obligat să țină seamă și să nu ne propună o lege care se bazează integral pe această definiție.

Președintele Republicii Serbia, Aleksandar Vucic, l-a primit luni pe directorul Serviciului Român de Informații, Eduard Hellvig

Propunerea făcută de Klaus Iohannis la conducerea SIE în persoana lui Gabriel Vlase naște declarații contradictorii în coaliția PSD-ALDE, dar și în interiorul partidului.

Ținta unei moțiuni simple în Senat, venită din partea opoziției PNL-USR, ministrul Economiei, Dănuț Andrușcă i-a ironizat pe cei care i-au cerut demisia cu un discurs care i-a lăsat fără grai pe cei care l-au criticat, de-a lungul timpului: „Vă cer scuze pentru că nu i-am găsit nici pe Daniel, nici pe Dorel Andrușcă, așa că în fața dumneavoastră, astăzi, am venit eu, Dănuț Andrușcă, în semn de respect și de bună-credință, pentru a discuta subiecte serioase și importante pentru România”. Andrușcă a declarat că deși „ordinul pe unitate la partid este să fie depusă o moțiune” și „ei l-au executat cum s-au priceput”, el a arătat că țara noastră este „lider european în ceea ce privește creșterea producției industriale” și a înregistrat „cel mai mare ritm de creștere a numărului de angajați în primul trimestru din 2018, o creștere de 1,9%”.

După ce Ludovic Orban a spus că l-a felicitat pe Eugen Tomac pentru alegerea în funcţia de preşedinte al PMP, partid despre care a afirmat că este „mai frecventabil” acum, președintele PNL i-a vizitat pe PMP-iști la aproape două ore distanță de la terminarea Biroului Executiv al liberalilor de luni.

Dezbaterile pe tema Codului de procedură penală din Camera Deputaților au început cu o pauză, opoziţia fiind nemulţumită că nu a avut timp să citească modificările făcute de Comisia Iordache.

Secretarul general adjunct al PSD Codrin Ştefănescu susţine că procolul dintre Serviciul Român de Informaţii (SRI), Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ICCJ) nu numai că este ilegal şi „unic pe planetă”

Liderul PNL, Ludovic Orban, i-a catalogat, luni, pe parlamentarii care au demisionat recent din partid drept „firimiturişti” și că „adevărații liberali rămân alături de PNL”, mai ales, în aceste moment, când Opoziția se află în pragul unei bătălii decisive pentru România.