Unirea românilor, un destin milenar moștenit de la daci nerealizat complet astăzi

1 decembrie 1918 nu a fost o simplă adunare națională la Alba Iulia care să statueze o vrere strămoșească de unire cu țara, de ieșire de sub jugul austro-ungar. A fost infinit mai mult, a fost împlinirea profețiilor din veac despre reunirea spiritului românesc în esențialitatea sa nediminuată și întregită, a fost saltul istoric calitativ național ce a ars contradicțiile separării milenare a celor de-un neam, de-o vrere, de-o limbă.
Amintirea Unirii sub Mihai Viteazul doar reconfigura istoric amintirea milenară a primului stat dac centralizat și unificat sub marele Burebista. Voința de unire a românilor, după cea de mult disipată în negura timpurilor a dacilor liberi, a străbătut ca un fir roșu incandescent întreaga noastră istorie națională.

Nicolae Iorga aștepta împlinirea visului românesc la capul lui Mihai Viteazul
Se împlinea din nou la 1 Decembrie 1918, după cum aștepta îndeplinirea biblică a acestui fapt Nicolae Iorga, marcînd parcă profeția în piatra mormântului lui Mihai Viteazul, de fapt doar al capului său, la Mănăstirea Dealu, anticipând biruința totală a românilor din 1918.
„Era ca o împărtășire mistică cu cel mai glorios trecut înainte de a păși la realizarea acelor ursite de care  vorbea inscripția pusă de mine pe mormântul, acuma gol, de la Dealu. Așteptând îndeplinirea Scripturilor”, adică a visului marelui voievod, spunea Iorga. 
Se cuvine ca la 1 Decembrie în fiecare an să rememorăm cu înfrigurare mistică punctul 1 al Hotărârii de Unire de la Alba Iulia căreia i-a dat citire în acea sfântă zi Vasile Goldiș ,,Adunarea Națională a tuturor românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească, adunați prin reprezenatnții lor îndreptățiți la Alba Iulia în ziua de 1 Decembrie 1918 decretează unirea acestor români și a tuturor teritoriilor locuite de dânșii cu România” în uralele nesfârșite a peste o sută de mii de participanți.

Dați totul Patriei”! cerea Mareșalul Ion Antonescu
Marele patriot Mareșalul Ion Antonescu Întregitorul, care fusese șef al operațiilor militare ale Comandamentul Central al Armatei Române în ofensiva armatei noastre în nordul Ardealului și apoi în Ungaria la Budapesta cerea românilor, referinduse și la actul Unirii, să dea totul ,,Patriei, pentru care a strigat Șaguna -Români uniți-vă!
Patriei cântată de Bălcescu și Eminescu,
Patriei zidită de Voievozi, Regi și Dregători,
Patriei visată de tineretul curat al Neamului, de luptătorii și cărturarii săi”.

Ce mai dăm Patriei astăzi noi altceva decât mizeria noastră politică și electorală?
Ce mai dăm noi astăzi Patriei în afară de inconștiența și indiferența noastră față de Basarabia și față de basarabenii noștri?
Față de bătrânii, bolnavii, tinerii și copiii noștri?
Față de memoria eroilor și martirilor noștri?
Nimic.

Libiu Mateescu  

„Îndrăzniți să simțiți românește! Să vă bucurați de ziua națională fără restricții!”

Ferdinand I a fost un rege român de origine germană. După el, rămân România Mare, o Constituție, reforme reale care au dus la uniformizarea tuturor provinciilor unite cu România, apariția unor universități, etc. Pe scurt, am trecut în perioada sa prin marele război, am înfăptuit Unirea, ne-am luptat pentru recunoaștere internațională la Tratatele de Pace de la Paris și ne-am consolidat în plan intern.

Exact la 100 de ani de la venirea pe tron a regelui Ferdinand, românii se aleg cu Klaus Iohannis ca președinte. Total diferit de regele Ferdinand care era cunoscut ca unul dintre cei mai inteligenți și modești din epoca sa, Klaus Iohannis s-a străduit în primul său mandat de președinte să zâmbească a… și să lege câteva cuvinte printre vacanțele pe care și le-a impus a le face. Și ca un sas hotărât, le-a făcut.
Treptat, din dorința de a avea și cel de-al doilea mandat (oare de ce?) a început să apară mai des în conferințe de presă citite, chinuit, pentru a ne explica ce face, de ce face și cum face. Tot timpul a avut și va avea un discurs plin de ură, de dușmănie la adresa unui partid, încă legitim. Nu i se dă un discurs citit prin care să ne anunțe ce face pentru România, pentru români. Doar să impună restricții, care se pot transforma în amenzi. Mai nou, nu ne mai putem sărbători ziua națională! Dar putem merge la vot pentru că democrația este importantă. Ne explică acest Klaus Iohannis:
”…am decis ca ceremonia care avea loc în fiecare an la Arcul de Triumf să fie una extrem de restrânsă, la care sunt invitați ambasadori străini, medici și personal medical. Va fi așadar o ceremonie scurtă, fără paradă militară și, din păcate, fără participarea publicului larg.”
A decis EL (doar EL) nu să fie restrânsă ci extrem (!!!) de restrânsă, la care sunt chemați ambasadori străini (!!!) medici și personal medical. Fără paradă, fără public. Oare medicii să vină la paradă în halate sau în civil? Să fie medici militari sau civili?
Între EL și acei ambasadori străini, oare cine simte românește la ceremonia de sărbătorire a zilei naționale? Mai e voie să simțim românește? Să ne bucurăm de realizările noastre? Să promovăm evenimentele care au desăvârșit identitatea națională? Oricum au apărut suficienți istorici obedienți care au cerut de mult timp ca ziua națională să nu mai fie pe 1 decembrie! Că e frig, că nu e bine, etc.
În fond, ceea ce zicea Ioan Rațiu rămâne valabil indiferent de vremuri:
„Ceea ce se discută aici este însăși existența poporului român. Existența unui popor însă nu se discută, ci se afirmă”.

Ștergem tot ce a fost mai bun și începem să guvernăm!
Cititorii noștri știu că nu există comparații între cei doi conducători ai României. Vrem doar să subliniem că ceea ce a construit unul, distruge celălalt. Și chiar dacă nu ne mai putem aduna să sărbătorim ziua națională, și chiar dacă suntem chemați să ne autoizolăm, ziua națională a românilor va rămâne în mentalul colectiv ca un moment de unitate și diversitate pe care poporul român, ajuns la maturitate, l-a realizat, l-a trăit și l-a demonstrat.
Faptul că suntem atât de permisivi, că permitem acestor lideri rupți de realitate, goi de conținut să ne reprezinte arată mărinimia acestui popor care susține dezinteresat și cu optimism și persoane de genul lui Klaus Iohannis.
Sunt convins că președintele nu a citit nimic despre istoria românilor, nu l-a interesat și nu-l va interesa. Din acest motiv nu a fost lângă români când au avut realizări de suflet, când se întâmplau evenimente, când se sărbătorește ziua națională. Doar cei goi de conținut, doar cei fără conștiință precum Klaus Iohannis poate îndrăzni ”să restrângă” sărbătorirea zilei naționale.


Știe Klaus Iohannis despre suferințele românilor, asuprirea lor, umilirea lor și faptul că nu au fost lăsați de Imperiile care și-au exercitat influența pe aici să aibă un stat unde toți să fie egali.
Să simtă și să se bucure în propria lor limbă? Să aibă drepturi egale cu ceilalți? Oare Klaus Iohannis gândește în limba română? Faptul că istoria românilor a fost trecută în programa școlară la și altele din materie principală este un fapt pe care noi credem că actualul președinte îl știe cu siguranță.
Se gândește Klaus Iohannis la românii care au murit pentru a se realiza Marea Unire? Are vreo remușcare în privința acestui gând?
A citit Klaus Iohannis Rezoluția Marii Adunări de la Alba Iulia? A citit acest ins ceva despre istoria românilor încât ”să limiteze” sărbătorirea zilei naționale? O fi știind el cum și de ce s-a realizat Marea Unire a Românilor? O fi știind că datorită și acelor români, mulți dintre ei anonimi dar atât de utili pentru dezideratul unanim, este el azi președinte!
În cei șase ani nu a făcut nimic spiritual sau uman pentru trecutul nostru. Nu degeaba, tot scriu aici că nu simte românește. Klaus Iohannis a avut o perioadă în care la nivel mondial s-au realizat evenimente cu un puternic fundament istoric precum Centenarul primului război mondial, cunoscut ca Marele Război sau, pentru noi, cei de aici, Centenarul României.
Ei bine, aceste evenimente au fost tratate ca evenimente banale, președintele nostru fiind prea ocupat ca să le promoveze, să le cinstească sau să încerce să le înțeleagă. În cei șase ani, președintele român nu și-a făcut timp să ajungă la Chișinău. Oare o fi auzind de 27 martie 1918? Ieri a fost  28 noiembrie, ziua Unirii Bucovinei cu România. Niciun mesaj de la Cotroceni sau de la guvern! Nicio vizită a acestor patrioți la Cernăuți!

Istoria ne demonstrează că dacă nu știm, înțelegem prea târziu, dacă nu ne cunoaștem istoria, nu știm ce suntem, de unde venim și cum ne-am realizat.
Putem afirma că suntem un popor normal! Și cu bune, și cu probleme! Doar că acești bărbați de stat sunt prea prinși cu probleme tâmpe pentru a-și cunoaște trecutul! Trecutul românilor.

Și pentru că miniștrii României în frunte cu primul ministru nu au vreo incertitudine cu Ziua Națională, dacă să o sărbătorească, dacă să-și asume sărbătorirea sau nu, ministrul Apărării, cel care a fost Șeful Statului Major, devenit un politician de carton (bine că nu ne-a reprezentat pe vreun front) se simte bine, caută să-și câștige un mandat de parlamentar prin Dolj, sfidând militarii, soldații acestei nații care au făcut România Mare. Mi-a atras atenția semnalul dat de Robert Stănciugel, istoric dar și soldat al armatei române: În aceste împrejurări, un istoric militar “neindisciplinat”, dr. Robert Stănciugel, membru SCMD, a venit cu o propunere: Dacă ministrul Ciucă și-a retras, eroic, trupele, prost plătite și cu viitor mizerabil ca rezerviști, din fata COVID-ului, am putea să îi înlocuim noi, rezerviștii. Și aliații noștri civili, care au făcut armata! Pentru că, tăvăliți de viată și lipsiți de drepturi, se pare ca am rezistat mai bine decât frații noștri civili, până acum, la atacul SARS-COV2. Poate datorita disciplinei inoculate! Iar, dacă tot ne este clar ce ne așteaptă, cu binecuvântarea celor doi comandanți ai noștri supremi, din interior (internare, suprataxarea pensiilor deja blocate, reprimirea drepturilor, abuziv confiscate, etc.), măcar să luăm o gură de aer proaspăt, înainte de condamnare. Nu vom defila pe sub Arcul de Triumf, pentru că nu mai suntem în stare s-o facem potrivit cerintelor noului “ZEUS” național, adică în “pas de gâscă”! Dar la iarbă verde putem ieși!

După cum ați observat, nu am scris nimic despre premier. În această problemă, a sărbătoririi zilei naționale, oare el ce rol o avea? Ar fi acesta un motiv să aibă o opinie separată de Klaus Iohannis?
Nici în Opoziție nu vedem oameni cu convingeri. Și pentru ei, 1 decembrie este o zi de campanie obișnuită!

Autor: Ionuț Cojocaru
Sursa: ionutcojocaru.ro

„Îndrăzniți să simțiți românește! Să vă bucurați de ziua națională fără restricții!”

Ferdinand I a fost un rege român de origine germană. După el, rămân România Mare, o Constituție, reforme reale care au dus la uniformizarea tuturor provinciilor unite cu România, apariția unor universități, etc. Pe scurt, am trecut în perioada sa prin marele război, am înfăptuit Unirea, ne-am luptat pentru recunoaștere internațională la Tratatele de Pace de la Paris și ne-am consolidat în plan intern.

Exact la 100 de ani de la venirea pe tron a regelui Ferdinand, românii se aleg cu Klaus Iohannis ca președinte. Total diferit de regele Ferdinand care era cunoscut ca unul dintre cei mai inteligenți și modești din epoca sa, Klaus Iohannis s-a străduit în primul său mandat de președinte să zâmbească a… și să lege câteva cuvinte printre vacanțele pe care și le-a impus a le face. Și ca un sas hotărât, le-a făcut.
Treptat, din dorința de a avea și cel de-al doilea mandat (oare de ce?) a început să apară mai des în conferințe de presă citite, chinuit, pentru a ne explica ce face, de ce face și cum face. Tot timpul a avut și va avea un discurs plin de ură, de dușmănie la adresa unui partid, încă legitim. Nu i se dă un discurs citit prin care să ne anunțe ce face pentru România, pentru români. Doar să impună restricții, care se pot transforma în amenzi. Mai nou, nu ne mai putem sărbători ziua națională! Dar putem merge la vot pentru că democrația este importantă. Ne explică acest Klaus Iohannis:
”…am decis ca ceremonia care avea loc în fiecare an la Arcul de Triumf să fie una extrem de restrânsă, la care sunt invitați ambasadori străini, medici și personal medical. Va fi așadar o ceremonie scurtă, fără paradă militară și, din păcate, fără participarea publicului larg.”
A decis EL (doar EL) nu să fie restrânsă ci extrem (!!!) de restrânsă, la care sunt chemați ambasadori străini (!!!) medici și personal medical. Fără paradă, fără public. Oare medicii să vină la paradă în halate sau în civil? Să fie medici militari sau civili?
Între EL și acei ambasadori străini, oare cine simte românește la ceremonia de sărbătorire a zilei naționale? Mai e voie să simțim românește? Să ne bucurăm de realizările noastre? Să promovăm evenimentele care au desăvârșit identitatea națională? Oricum au apărut suficienți istorici obedienți care au cerut de mult timp ca ziua națională să nu mai fie pe 1 decembrie! Că e frig, că nu e bine, etc.
În fond, ceea ce zicea Ioan Rațiu rămâne valabil indiferent de vremuri:
„Ceea ce se discută aici este însăși existența poporului român. Existența unui popor însă nu se discută, ci se afirmă”.

Ștergem tot ce a fost mai bun și începem să guvernăm!
Cititorii noștri știu că nu există comparații între cei doi conducători ai României. Vrem doar să subliniem că ceea ce a construit unul, distruge celălalt. Și chiar dacă nu ne mai putem aduna să sărbătorim ziua națională, și chiar dacă suntem chemați să ne autoizolăm, ziua națională a românilor va rămâne în mentalul colectiv ca un moment de unitate și diversitate pe care poporul român, ajuns la maturitate, l-a realizat, l-a trăit și l-a demonstrat.
Faptul că suntem atât de permisivi, că permitem acestor lideri rupți de realitate, goi de conținut să ne reprezinte arată mărinimia acestui popor care susține dezinteresat și cu optimism și persoane de genul lui Klaus Iohannis.
Sunt convins că președintele nu a citit nimic despre istoria românilor, nu l-a interesat și nu-l va interesa. Din acest motiv nu a fost lângă români când au avut realizări de suflet, când se întâmplau evenimente, când se sărbătorește ziua națională. Doar cei goi de conținut, doar cei fără conștiință precum Klaus Iohannis poate îndrăzni ”să restrângă” sărbătorirea zilei naționale.


Știe Klaus Iohannis despre suferințele românilor, asuprirea lor, umilirea lor și faptul că nu au fost lăsați de Imperiile care și-au exercitat influența pe aici să aibă un stat unde toți să fie egali.
Să simtă și să se bucure în propria lor limbă? Să aibă drepturi egale cu ceilalți? Oare Klaus Iohannis gândește în limba română? Faptul că istoria românilor a fost trecută în programa școlară la și altele din materie principală este un fapt pe care noi credem că actualul președinte îl știe cu siguranță.
Se gândește Klaus Iohannis la românii care au murit pentru a se realiza Marea Unire? Are vreo remușcare în privința acestui gând?
A citit Klaus Iohannis Rezoluția Marii Adunări de la Alba Iulia? A citit acest ins ceva despre istoria românilor încât ”să limiteze” sărbătorirea zilei naționale? O fi știind el cum și de ce s-a realizat Marea Unire a Românilor? O fi știind că datorită și acelor români, mulți dintre ei anonimi dar atât de utili pentru dezideratul unanim, este el azi președinte!
În cei șase ani nu a făcut nimic spiritual sau uman pentru trecutul nostru. Nu degeaba, tot scriu aici că nu simte românește. Klaus Iohannis a avut o perioadă în care la nivel mondial s-au realizat evenimente cu un puternic fundament istoric precum Centenarul primului război mondial, cunoscut ca Marele Război sau, pentru noi, cei de aici, Centenarul României.
Ei bine, aceste evenimente au fost tratate ca evenimente banale, președintele nostru fiind prea ocupat ca să le promoveze, să le cinstească sau să încerce să le înțeleagă. În cei șase ani, președintele român nu și-a făcut timp să ajungă la Chișinău. Oare o fi auzind de 27 martie 1918? Ieri a fost  28 noiembrie, ziua Unirii Bucovinei cu România. Niciun mesaj de la Cotroceni sau de la guvern! Nicio vizită a acestor patrioți la Cernăuți!

Istoria ne demonstrează că dacă nu știm, înțelegem prea târziu, dacă nu ne cunoaștem istoria, nu știm ce suntem, de unde venim și cum ne-am realizat.
Putem afirma că suntem un popor normal! Și cu bune, și cu probleme! Doar că acești bărbați de stat sunt prea prinși cu probleme tâmpe pentru a-și cunoaște trecutul! Trecutul românilor.

Și pentru că miniștrii României în frunte cu primul ministru nu au vreo incertitudine cu Ziua Națională, dacă să o sărbătorească, dacă să-și asume sărbătorirea sau nu, ministrul Apărării, cel care a fost Șeful Statului Major, devenit un politician de carton (bine că nu ne-a reprezentat pe vreun front) se simte bine, caută să-și câștige un mandat de parlamentar prin Dolj, sfidând militarii, soldații acestei nații care au făcut România Mare. Mi-a atras atenția semnalul dat de Robert Stănciugel, istoric dar și soldat al armatei române: În aceste împrejurări, un istoric militar “neindisciplinat”, dr. Robert Stănciugel, membru SCMD, a venit cu o propunere: Dacă ministrul Ciucă și-a retras, eroic, trupele, prost plătite și cu viitor mizerabil ca rezerviști, din fata COVID-ului, am putea să îi înlocuim noi, rezerviștii. Și aliații noștri civili, care au făcut armata! Pentru că, tăvăliți de viată și lipsiți de drepturi, se pare ca am rezistat mai bine decât frații noștri civili, până acum, la atacul SARS-COV2. Poate datorita disciplinei inoculate! Iar, dacă tot ne este clar ce ne așteaptă, cu binecuvântarea celor doi comandanți ai noștri supremi, din interior (internare, suprataxarea pensiilor deja blocate, reprimirea drepturilor, abuziv confiscate, etc.), măcar să luăm o gură de aer proaspăt, înainte de condamnare. Nu vom defila pe sub Arcul de Triumf, pentru că nu mai suntem în stare s-o facem potrivit cerintelor noului “ZEUS” național, adică în “pas de gâscă”! Dar la iarbă verde putem ieși!

După cum ați observat, nu am scris nimic despre premier. În această problemă, a sărbătoririi zilei naționale, oare el ce rol o avea? Ar fi acesta un motiv să aibă o opinie separată de Klaus Iohannis?
Nici în Opoziție nu vedem oameni cu convingeri. Și pentru ei, 1 decembrie este o zi de campanie obișnuită!

Autor: Ionuț Cojocaru
Sursa: ionutcojocaru.ro

Sărbătoarea Sfântului Andrei, momentul întoarcerii constantiniene a poporului român?

Un pericol mortal pândește PNL, considerat ca fiind partidul său de președintele Iohannis. Interzicerea manifestațiilor religioase de luni 30 noiembrie și a pelerinajului prilejuit de marea sărbătoare religioasă a românilor întru cinstirea celui ditâi chemat de Cristos, Sântul Apostol Andrei, creștinătorul românilor, poate fractura definitiv sprijinul popular al liberalilor.
Aflat și așa în cădere liberă de popularitate guvernul Orban se confruntă cu cea mai devastatoare epidemie din istoria recentă a țării de la gripa spaniolă din 1918.
Obturarea participării cetățenilor la ceea ce le mai oferă un dram de speranță în pandemie prin sărbătorile religioase și strămoșeasca credință ortodoxă, căci de Tătaru și Arafat  sunt sătui, poate arunca în derizoriu orice discurs și efort guvernamental de a calma și a prosti populația cu posibilitatea desfășurării alegerilor generale parlamentare fără niciun pericol epidemiologic.
Cioclul apocaliptic Raed Arafat a făcut uimitoare echilibristici lingvistice pentru a înfățișa această doctrină politică liberală a inevitabilității alegerilor fără pericol.

O invitație de nerefuzat
Arhiepiscopul Tomisului, ÎPSf Teodosie, a aruncat provocarea de a participa la Constanța la Sfânta Liturghie de la Mănăstirea ,,Peștera Sfântului Apostol Andrei” prilejuită de marea sărbătoare creștină ortodoxă și catolică mai marilor țării, Președinte, Prim ministru, parlamentari, miniștri, prefect, primar, etc. în urma solicitării ferme a Patriarhiei Române de a se permite pelerinajul la Constanța pentru cinstirea întâiului chemat de Cristos, apostolul Andrei, fratele lui Petru și ocrotitorul României.
A refuza invitația înseamnă a se pune în opoziție cu marea majoritate a poporului român, ba chiar pericolul de a pierde alegerile, excluzându-i pe useriști, care oricum nu pierd capital electoral în acest caz. Poporul se poate întoarce constantinian, adică cu 180 de grade, împotriva actualului regim politic.
A ceda invitației înseamnă a valida poziția Bisericii Ortodoxe Române ca principal catalizator social tradițional al românilor, aspect demonstrat și de Paști.
Cum va putea justifica Arafat o asemenea transgresiune guvernamentală și prezidențială de la preceptele îndoctrinării pandemice a prostimii?
Desigur că, dacă Apostolul Andrei și-ar fi închipuit că va stârni o asemenea vâlvă politică în România anului 2020, în sânul poporului creștinat de el, probabil că s-ar fi gândit de două ori înainte să vină pe piciorul nostru de plai, pâgân în acele vremuri.
Nisipul din clepsidră s-a scurs. Invitația la NORMALITATE a fost sabotată de oficialii aflați în Palatul Cotroceni. Nici ocupanții vremelnici din Palatul Victoria nu au avut mai multă minte. Cu ce rămân românii? Cu ultimele patru zile libere din acest an, cu Sf. Andrei, cu Sf. Nicolae, cu …tradițiile multimilenare.

Libiu Mateescu

Naționaliștii de la Noua Dreaptă susțin decizia de a organiza pelerinajul cu ocazia zilei de Sfântul Andrei

Partidul Noua Dreaptă, partidul naționaliștilor români, exprimă susținerea necondiționată pentru Înaltpreasfințitul Teodosie, întâistătător al Arhiepiscopiei Tomisului, în decizia de a organiza pelerinajul și cinstirea locului unde a călcat Sfântul Apostol Andrei, cel întâi chemat și totodată ocrotitorul României.

Denunțăm și cu acest prilej încălcarea următoarelor Drepturi și Libertăți Constituționale:

  • Libertatea de circulație
  • Viața intimă, familială și privată
  • Libertarea conștiinței
  • Libertatea de exprimare
  • Accesul la cultură
  • Libertatea întrunirilor

Partidul Noua Dreaptă este singurul partid care a intrat în campania pentru alegerile parlamentare din 6 Decembrie cu obiectivul declarat și înscris în Program al apărării libertății religioase și a Bisericii Ortodoxe Române confruntată cu ofensiva secularismului și a creștinofobiei.

De aceea, adresăm tuturor membrilor și simpatizanților noștri chemarea de a ne vedea în număr cât mai mare pe 30 Noiembrie la Mănăstirea Peștera Sfântului Andrei și urăm totodată La Mulți Ani tututor românilor botezați, al căror patron spiritual este Sfântul Andrei.

Ciprian Boiț
Vicepreședintele Filialei Constanța a Partidului Noua Dreaptă
WhatsApp: 0724 445 403
http://www.NouaDreapta.org

Comunicat primit pe email
Sursa: Incorect Politic

Liberalii brașoveni vor să planteze 100.000 de arbori cu mâna lui Coliban

Într-una din cele mai grețoase ieșiri electorale a liberalilor brașoveni din această campanie aceștia îl persiflează pe primarul municipiului Brașov, Allen Coliban pentru reticența de a sta la masă cu ei, pentru binele sforăitor al brașovenilor, și-i cer să planteze împreună 100.000 de arbori la primăvară (sic!)
Într-o scrisoare deschisă trimisă sâmbătă pe rețelele de socializare ale partidului și în presă, PNL Brașov aduce mustrare scrisă în spațiul public USR-Plus pentru, zic ei: „Că întotdeauna ne-am lovit de calcule politice, că nu ar fi bine ca USR-Plus să facă asta, că ar fi bine să nu ne așezăm la masă, că liberalii le întind mâna”, și alte smiorcăieli și nemulțumiri liberale publice. În respectiva scrisoare i se adresează lui Coliban fără a-i menționa funcția de primar, semn că nu le-a trecut frustrarea pierderii alegerilor la Brașov.
Mai spun că nu s-au cramponat de șicane electorale ,,n-am intrat în hora discuțiilor despre diplome și alte mici inconveniente care s-au tot vehiculat…”.

Păi, nu liberalii au tot vehiculat inconvenientele, neplăcerile nedorite ale scandalului cu studiile lui Allen Coliban?
Nu Ciprian Sterpu, candidat senatorial liberal, insista paranoic pe respectivele inconveniente la conferința de presă de la sediul liberalilor acum trei săptămâni, fiind și singurul său subiect?
Și-acum vor să planteze pomi cu Coliban, atenție, cu săpăligile la vedere, iar cu cele ascunse să-i sape și lui o groapă pentru 2024.
Ceea ce nu știu liberalii este că atunci cînd urmărești răzbunarea, chiar și politică, să nu uiți să sapi două gropi, spunea Confucius.
De plantarea pomilor se ocupă oricum Regia Locală a Pădurilor Kronstadt R.A, aflată tot în proprietatea municipiului reședință de județ..

Libiu Mateescu

Am fost mintiți și manipulați nemțește!

Un savant recunoscut la nivel mondial, doctorul Rafila, care ne reprezintă la Organizația Mondială a Sănătății, ne comunică un lucru deosebit de grav. Și anume că președintele Klaus Iohannis ne-a dezinformat atunci când a afirmat că s-a consutat cu specialiștii din domeniu în legătură cu modul în care va fi organizată vaccinarea în masă a populației. În plus, vaccinul încă nu există. La rândul său, Adrian Streinu-Cercel, o altă somitate în materie epidemiologică, avertizează asupra faptului că autoritățile vor trebui să răspundă pentru morții pe care îi înregistrăm.
În fine, avem și o informație bombă venită din Statele Unite, conform căreia numai un procent nesemnificativ dintre copii se contaminează cu coronavirus. Să punem cele de mai sus într-o ecuație simplă.
Acum devine și mai clar faptul că președintele Klaus Iohannis, inițiind ședințe repetate la Cotroceni pe tema vaccinării în masă a populației, a pus la cale o diversiune. Ne-a jucat tuturor o farsă. Ne-a oferit o țintă falsă. Pentru a ne concentra asupra uui subiect care nu are nicio legătură cu realitățile României de azi.

Pandemia a scăpat totul de sub control de mai mult timp – am arătat de ce, au arătat și alții și nu mai are nicun rost să insistăm asupra acestei teme. Ca și pandemia, și economia a fost catastrofal gestionată de către autorități și niciuna dintre afirmațiile optimiste ale troicii alcătuite din președinte prim-ministru și ministru de Finanțe nu s-a confirmat.
Am fost mințiți fără rușine și la acest capitol. La fel am fost mințiți și în legătură cu școala. Mai întâi, cum că deschiderea școlii ar fi fost pregătită în mod corespunzător, iar apoi că funcționarea acestora ar prezenta un pericol major pentru sănătatea populației. Planetele s-au aliniat foarte rău în cazul României. Iar cetățenii acestei țări vor plăti extrem de scump factura. Dar, simultan, ar trebui să plătească factura și cei responsabili.

Pe site-ul CorectNews, am postat un articol după opinia mea senzațional. El sintetizează rezultatele unui studiu efectuat de una dintre cele mai prestigioase instituții sanitare din Statele Unite asupra modului în care pandemia îi lovește pe copii. Este un studiu efectuat după toate rigorile științifice.
Conform concluziilor sale, copiii, cu rare excepții, nu se infectează cu coronavirus. Dintre cei puțini care se infectează, și mai puțini sunt cei simptomatici și încă și mai puțini fac forme severe. Numărul celor care decedează este absolut infim și toți copiii pierduți au avut comorbidități extrem de severe.
Prin urmare, statele care au încurajat funcționarea în continuare a școlilor nu au greșit. Iar statele, foarte puține de altfel la număr, care au închis școlile, au comis o gravă eroare.

Președintele Klaus Iohannis, tot pentru a ne aburi, ne-a comunicat în repetate rânduri că a lansat un amplu program, de fapt un proiect național, spune el, intitulat „România educată”.
Despre ce Românie educată mai vorbim?
Despre o Românie în care copiii nu au posibilitatea să învețe?
Despre o Românie în care copiii sunt discriminați, pentru că cei mai muțil dintre ei, în condițiile în care școlile sunt închise, nu au nici cea mai mică posibilitate de a-și continua studiile pe internet?
Despre o Românie în care copiii nici măcar nu mai au posibilitatea să socializeze?
Despre o Românie în care, fiindcă școala nu funcționează, unul dintre părinți nu mai poate munci pentru a-și întreține familia și este obligat să stea acasă?

Ieri am tratat acest subiect, iar două dintre comentariile care mi-au fost trasmise mi-au reținut atenția. Foarte succint, în primul comentariu mi se atrage atenția, pe bună dreptate, asupra unui fenomen extrem de periculos. Sunt sute de mii de copii care au pierdut practic primii doi ani de școală. Riscul ca aceștia să rămână analfabeți este uriaș. Pentru că deprinderea de a învăța zi de zi este însușită la șase și șapte ani.
Dacă lucrurile continuă așa, vom avea nu două, ci trei serii de analfabeți. Care mai târziu vor deveni paria societății. Iar începând de la 18 ani, vor vota. În duminici ale orbului.
A doua observație este și ea interesantă și caracterizează și ea vremurile pe care le trăim în „România educată”. Unii dascăli, destul de mulți, s-au nărăvit. În sensul că le convine ca școlile să rămână închise.
Mi se atrage atenția – și am avut posibilitatea să verific acest lucru – că sunt foarte mulți dascăli pentru care pandemia se transformă în El Dorado. Fiindcă ei câștigă și un salariu nemuncit de la școala unde sunt încadrați, și mai câștigă la greu și din meditații. Acest fenomen este mai accentuat în cazul profesorilor care redau la clasele mari. Și până la urmă efectul este tot o gravă discriminare a copiilor. Pentru că beneficiarii meditațiilor nu pot fi decât copiii unor familii cât de cât înstărite. Avocatul Poporului ce spune referitor la acest subiect?

Super grav este că, în septembrie, școlile au fost mai puțin pregătite decât oricând în trecut să-și redeschidă porțile. Nici măcar manualele nu au existat în totalitate. Ca să nu mai vorbim despre tablete și alte dispozitive electronice. Sau ca să nu mai vorbim și despre grupurile sanitare. Și asta în ciuda faptului că se știa că România se confruntă cu o pandemie. Fusese deja bulversat anul de învățământ anterior.
Este normal că, în aceste condiții, Guvernul s-a confruntat cu critici severe, inclusiv din partea asociațiilor școlarilor. Și atunci pur și simplu Executivul a pus coada între picioare, a închis școlile și a întors spatele învățământului, mizând pe teleșcoală. Care s-a transformat practic într-un învățământ prin telepatie pentru o mare parte dintre copiii României.
Iar acum, un studiu științific și nenumărate opinii cât se poate de avizate ale specialiștilor ne spun în ce eroare a căzut Guvernul României, depunând armele și închizând pur și simplu școlile. La o scală mai mare, este aceeași eroare ca cea vizând închiderea, rând pe rând, a localităților.

Autor: Sorin Roșca Stănescu
Sursa: http://www.sroscas.ro/

Comunistoidul tânăr: trăsături generale

Psihologia dornicului de lucruri în comun este destul de simplă: probabil cu un părinte lipsă, lipsit de afecțiune în a sa viață devreme, aerian și boem pe ici colo, fără vreun talent aparte, foarte superficial și incapabil de intimitate cu vreunu, sau vreuna.
Vulnerabil și predispus ofensei, el îi vede pe toți ca pe frații săi, până în clipa în care cineva își trage pătura mai tare spre el, că deh, e pătura lui. Atunci, aflat în veșnica vacanță a sufletului său nealcoș și peticit cu validări furate de ici colo, socialistul de modă nouă, comunistoidul în devenire începe să scoată dinții, arătându-și disprețul și ura, ce-i drept socială, dar și personală față de individualitatea, personalitatea și LIBERTATEA de a fi el însuși, a celui care a tras mai tare pătura spre sine, încălzindu-se din resurse proprii: era pătura lui.

Dornic de afirmare, comunistoidul de modă nouă se identifică cu hipsterul, deși îl dezaprobă și pe acela, că-și alocă dreptul de a fi unic. Unicitatea nu e punctul său forte, originalitatea îl pleznește în cap precum un balon umplut cu apă care cade de la înălțime și face pleosc: Are foarte mulți prieteni în funcție de nevoile sale: de moment.
Este vegan și militează pentru veganism în toate formele sale: își bate la cap părinții, ba chiar le ia farfuria cu carne de sub nas și începe să ofere legume, pe unde apucă vorbește numai despre dieta lui.
E nesigur prin excelență. De fapt, nesiguranța lui provine exact din mediul ostil în care probabil a crescut.
Fără afecțiune, lipsit de o mână forte care să-l strunească și pedepească, sau mustre la timp, copiluțul devenit adult, crede că totul i se cuvine.
Nu se sinchisește să muncească pe 15 milioane, el poate mai mult și vrea mai mult: DOREȘTE, are dorințe și visează. Sigur, asta când nu se trezește devreme, pentru a ieși la cafea cu prietenii lui, din motive stupide: să-și etaleze noul ceas de modă capitalistă, sau să servească o cafea la starbucks – compania lui preferată. Susține și el avorturile, în fond, crede deja că suntem prea mulți pe planetă, și este însetat fără să știe de putere. Paradoxal, dacă ar prelua frâiele, ar pasa responsabilitatea altcuiva, fiindcă nu e în stare să-și poarte nici singur căciula, și nici să bea o cafea la fel de singur, drept urmare cei din jur sunt pilonii pe care se sprijină fiecare: la fel de slabi ca el, cade unul, cad toți.

Prin urmare, socialistul flowerpower este un individ slab dotat intelectual, fără discernămînt și cu o foarte slabă – spre deloc conștiință de sine. Are nevoie mereu de câte un „spirit guide” și, dacă nu cumva l-a găsit deja prin tezele new-ageului comunist, și le inventează. Și dacă nu le inventează, le asimiliează îndată citind presa de stânga frumos colorată, care-l îndoctrinează.
Viitorul fără proprietate este un vis al său: orice leneș s-ar putea gândi cumva la chestia asta: cum altfel să-ți scuzi indolența înaintea mulțimii, făcând din toate neputințele politică generală?
Dar atenție, nu doar în politică se ascunde acest comunistoid cu față de înger și creier de rinocer prăjit, înfometat și dornic de chestii siropoase! Cel mai bine este reprezentat în sfera new-ageului pseudospiritual: de la cultul raelian (care propune exact o lume comunistă, cu abolirea dreptului la proprietate, eugenie drastică, până la reproducere asistată și dreptul la „curvăsăraie” multiplă pentru cei care împlinesc cele 10 porunci ale socialismului spiritual, distrugerea familiei complete, a sexului biologic și în general a tot ceea ce cunoaștem de 2000 de ani și funcționează.
Există o formă de comunism pentru fiecare, și iată că, spre surpinderea și necredința multora care studiază problema, se pare că grupurile încet- încet se formează, după nevoi, după posibilități. PERSONALIZARE este cuvântul.
De la grupurile de facebook care servesc înrudirii ideatice a mai multor oameni, până la transformarea lor efectivă în adevărați soldați ai unei false dreptăți, îndoctrinați până-n măduvă de clișeele „de la centru”, întreg universul comunist facebook freamătă la auzul și vederea acestui concept comunist.

Mulțimea în grup aplaudă la idei comune, internetul e al tututor. De fapt, așa începe.
Revenind, psihologia comunistoidului flower-power este delicată. Dacă milenialii au fost o categorie ceva mai ușor de responsabilizat, noul comunistoid întruchipează miliția civilă, sau știți momentul acela când nu poți trage un pârț pe stradă, că vecinul de trotuar îndată pune mâna pe o aplicație, și te pîrăște comunității: UITE CE A FĂCUT NESIMȚITUL: A RESPIRAT CU GURA DESCHISĂ. A strănutat/ S-a uitat în ochii mei/ și în sfârșit, ceea ce deja se aplică: A aruncat un chiștoc infractorul, pe stradă!
Ce ne așteaptă în viitor? Nu se știe. Ba se știe. Dar simt nevoia să mă opresc aici.

Sursa: Trăsături din front

„Reziliență” – acesta este numele imposturii de la Guvern și Preșidenție”

S-a lansat zilele trecute așa zisul Program național de Redresare și Reziliență!… Așa am aflat că există în limba română cuvîntul „reziliență”! Nu știu ce înseamnă. Deși sunt profesor de limba română, nu am mai întâlnit acest cuvînt până acum și nu-mi dau seama ce înseamnă! Nu e nimic grav. Niciun român nu cunoaște semnificația tuturor cuvintelor din limba română, nici a cuvintelor mai vechi, nici a ultimelor sosite, a neologismelor mai recente!

Dar este deosebit de grav ca un asemenea cuvînt să apară în titlul unui document oficial, de propagandă a guvernanților.
Pentru mine, ca profesor de limba română, este o dovadă de prostie crasă să te adresezi publicului, poporului în întregimea sa, folosind un termen care nu există nici măcar în DEX, în Dicționarl explicativ al limbii române.  Am consultat pe internet DEX-ul și am constatat că da, există un asemnea cuvînt,  reziliență, având însă un sens cu care nu poate figura în titlul documentului citat:
„Mărime caracteristică pentru comportarea materialelor la solicitările prin șoc, egală cu raportul dintre lucrul mecanic efectuat pentru ruperea la încovoiere, prin șoc, a unei epruvete și valoarea inițială a ariei secțiunii transversale în care s-a produs ruperea respectivă. [Pr.: -li-en-] – Din fr. résilience.”

REZILIENȚĂ s. f. 1. Capacitatea unui corp de a reveni la forma și dimensiunea inițială după deformare. 2. Capacitatea cuiva de a reveni la normalitate după suferirea unui șoc (emoțional, economic șamd). [Pr.: -li-en-] – Din fr. résilienceengl. resilience.”

Abia la a șasea definiție aflăm și de existența unui posibil sens figurat, cel de mai sus: „Capacitatea cuiva de a reveni la normalitate după suferirea unui șoc (emoțional, economic șamd). [Pr.: -li-en-] – Din fr. résilienceengl. resilience.” 

Dar insist, eu, ca cititor de texte aflate în circulație publică, până acum nu am întâlnit acest cuvînt în textele care mi-au căzut sub ochi! Și-i invit pe cititorii acestor rânduri să-mi exemplifice apariția acestui cuvînt în alte texte cu circulație publică! Numai așa se poate explica/justifica folosirea acestui cuvînt în titlul unui text adresat tuturor românilor!

Faptul că el apare totuși, pentru mine, cel puțin pentru mine, este un semn de prostie, de neghiobie crasă. Nu a unei persoane, ci a unui grup numeros de așa ziși specialiști, în frunte cu Johanis și Orban, care au citit și avizat acest document înainte să apară cu acest titlu de neînțeles pentru orice român! Nu s-a găsit nici la Cotroceni, nici în palatul Victoria omul de bun simț care să corecteze această imbecilitate?!

Îmi închipui că printre specialiștii autori ai planului de „reziliență” națională s-a găsit un caraghios care să propună acest termen, aparent savant, de „specialitate”, iar ceilalți impostori din comisiile de specialiști guvernamentali și prezidențiali, speriați să nu li se descopere incompetența și impostura, n-au avut nimic de obiectat, dovedindu-și astfel, repet: incompetența și impostura. În frunte cu cei mai importanți dintre cei ce și-au dat avizul pentru publicarea acestui document, care încă din titlul său dovedește impostura și incompetența celor care l-au lansat: onor preșidenția și guvernul României!

Ion Coja

Franța s-a săturat de lozincile din 1789. Adio libertate etc., etc.

Marți, guvernul președintelui Emmanuel Macron a prezentat Adunării Naționale proiectul de lege privind „securitatea globală”. În urma anunțului planurilor pentru o lege împotriva „separatismului” care se presupune că vizează grupuri islamiste, legea face parte dintr-o campanie de creare a unui stat de urgență permanent, acordând poliției puteri draconice.

Franța instaurează o dictatură a poliției?

Prevederile sunt fără precedent. Oricine publică fotografii ale unui eveniment public, inclusiv ofițeri de poliție, într-un mod care „ar putea afecta bunăstarea fizică sau psihologică a agentului” se confruntă cu o pedeapsă de un an de închisoare și cu o amendă de 45.000 de euro. Acest criteriu pur subiectiv, care permite poliției să aresteze pe oricine îi filmează, declarând pur și simplu că se simte incomod, filmându-i, subminează libertatea presei și orice încercare de a responsabiliza agenții de securitate pentru brutalitatea poliției.

De asemenea, legea conferă poliției noi puteri enorme de a monitoriza prin video populația. Accesul la camerele de supraveghere din magazine sau facilități publice, precum și la complexele de apartamente, este acordat nu numai poliției naționale, ci și poliției locale.
Proiectul de lege împuternicește, de asemenea, poliția să folosească drone de recunoaștere a feței pentru a survola și a monitoriza marșurile de protest publice.

De asemenea, vine după ce s-a descoperit că guvernul a inclus în mod tacit o dispoziție în legea sa care permite finanțarea investigării universitare pentru a interzice în mod eficient protestele universitare.
Spune: „Intrarea sau șederea într-o universitate fără autorizație prin acte legislative, reglementare sau de către autoritățile competente pentru a perturba calmul sau buna ordine a unității poate fi sancționată cu pedepse.” Aceasta include trei ani de închisoare și o amendă de 45.000 de euro.

Sursa: IonCoja.ro