Raed Arafat dezvăluit că ar face parte din Rețeaua Soroș&MI6

Cotidianul Naționalul a dezvăluit indestructibilitatea doctorului Arafat, protejat de servicii secrete străine cu interese opuse țării. A fost dezvăluită și apartenența sa la rețeaua informativă și de influență a lui Soroș, care prectic a îngenunchiat România, prin Monica Macovei, Laura Kovesi și mișcarea Rezist.
Ceea ce nu este clar este de ce niciun serviciu de informații și nici o instituție coercitivă a statului nu intră în dedesubturile imensei rețele de influență în zona medicală, care îl are în vârf pe Raed Arafat.
Traian Băsescu a încercat și i s-a prăbușit guvenul, iar Iohannis s-a retras imediat după o timidă încercare.
Iată și explicația pentru faptul că nu îndrăznește nimeni să ancheteze achizițiile unilaterale ale DSU și SMURD în zona echipamentelor medicale timp de zeci de ani și nici achizițiile ilegale din timpul pandemiei, care vrând-nevrând l-ar implica pa Raed Arafat, ca secretar de stat la Interne. Chiar, de ce nu este secretar de stat la Sănătate?
Pentru că este nevoie ca MI6-ul britanic să știe tot ce mișcă prin Ministerul de Interne românesc.

Arafat, pilon al rețelei Soroș în România
Cea în care Raed Arafat a jucat un rol mai mult decât activ, până ce a fost nevoit să preia misiunea SMURD de la Târgu Mureș! Iar acum, pe lângă ”dubla comandă” MI6 – George Soros, pe care chiar mulți inițiați ai sistemului nu se sfiesc să i-o atribuie Fundației lui Raed Arafat, ”înfrățirea” în plină pandemie cu ONAC-ul ( Oficiul Național pentru Achiziții Centralizate) condus de Cornelia Naghi și aflat sub ”înaltul patronaj” al UDMR-ului nu a făcu decât să îi crească și mai mult influența. Cel puțin cea financiară…dezvăluie Naționalul.

Gabriel Petrescu confirmă deschis crearea SMURD de către Soroș
” Domnul Raed Arafat a făcut parte din Consiliul Director al Fundației Centrul pentru Politici și Servicii de Sănătate până în anul 2005, când Fundația Soros a contribuit financiar la fondarea SMURD și a dispeceratului acestora de la Târgu Mureș, iar rămânerea domniei sale în cele două fundații ar fi reprezentat un conflict de interese”, declară fără reținere Gabriel Petrescu, directorul executiv al Fundației Soros. Fără comentarii.

Libiu Mateescu

Un mare protest în Capitală împotriva vaccinării obligatorie şi introducerii „paşaportului” de vaccinare!

Mai multe mii de persoane s-au adunat, duminică după-amiază, în Parcul Izvor din Bucureşti, pentru a participa la un protest faţă de ideea vaccinării obligatorii, dar şi faţă de eventuala implementare a aşa-numitului paşaport de vaccinare. Unii dintre participanţi poartă mască de protecţie sanitară, însă mulţi dintre ei nu respectă această măsură şi nici pe cea privind distanţarea fizică, relatează News.ro.
La manifestaţie au fost prezenți şi liderii AUR Claudiu Târziu şi George Simion.
Participanţii la protest s-au adunat începând cu ora 15.00 în Parcul Izvor, din faţa Palatului Parlamentului. Aceştia s-au organizat pe reţelele sociale şi spun că susţin libertatea persoanelor de a alege dacă se vaccinează sau nu.
Ei resping, de asemenea, ideea eliberării unui aşa-numit paşaport pentru cei vaccinaţi împotriva Covid-19.

Mitingul nu este unul politic, deşi cunoaştem persoane care se suie deja cu picioarele pe această temă făcând presiuni asupra organizatorilor. De trei ani organizam apolitic aceste mitinguri”, se arată în anunţul postat pe reţele sociale.
Organizatorii mai susţin că „tema” protestului, aceea privind vaccinarea obligatorie, este una „care ne priveşte pe toţi indiferent de preferinţe politice”. Ei consideră că paşaportul de vaccinare este „discriminatoriu şi încalcă bazele fundamentale ale Uniunii Europene privind libera circulaţie a cetăţenilor”.

Cadou de la Jandarmeria București7.000 de lei amendă pentru organizatorul protestului!

Participanţii au adus cu ei steaguri tricolore, precum şi pancarte pe care scrie „Libertatea şi dreptul de a decide sunt sacre”. Unii dintre protestatari poartă masca de protecţie, în timp ce alţii nu, iar măsura privind distanţarea fizică este ignorată.

Protest anti-vaccinare

Ei reclamă faptul că proiectul legii vaccinării ar da dreptul autorităţilor să vaccineze în mod obligatoriu populaţia în condiţii epidemiologice speciale.
„Dacă o astfel de lege trece, din acel moment nu vom mai putea dispune de propria noastră persoană şi acest lucru se va extinde la absolut orice domeniu al vieţii. De aceea, în egală măsură ne adresăm atât celor care aleg să se vaccineze, cât şi celor care aleg să nu se vaccineze – nu există două tabere în societatea românească”, a afirmat una dintre participante în discursul său, ea susținând că proiectul legii vaccinării încalcă „cel puţin 10 articole din legea fundamentală”.
Oamenii au mai scandat:

„Nu corporaţia face legislaţia”
şi „Nu ne obligaţi, altfel plecaţi”.

„Nu împotriva vaccinării, dar pentru LIBERTATEA de a decide”, a fost sloganul anunţat de către iniţiatorii acţiunii – respectiv Alianţa Părinţilor şi alte patru asociaţii:
* Pro Consumatori,
* Medici pentru Consimţământ Informat,
* Neam Unit şi
* Pro Decizii Informate.

Cei prezenţi au spus că sunt nemulţumiţi că în proiectul de lege privind vaccinarea persoanelor în România aflat în dezbaterea Camerei Deputaţilor sunt conţinute prevederi referitoare la obligativitatea vaccinării pentru întreaga populaţie, atât copii cât şi pentru adulţi, dar şi la unele amenzi uriaşe în caz de refuz.
Acţiuni similare sunt organizate duminică după amiază şi în alte oraşe din ţară, cum ar fi Oradea şi Sibiu, notează Agerpres. ( Horia D.R.)

Elena Udrea la finalul carierei de ,,The Fugitive” deplânsă crocodilian de Băsescu

Tristețea condamnărilor prăvălite de nemiloasa Justiție românească peste fosta Evita malefică a României și peste fata cea mare a președintelui Băsescu a cutremurat structura mafiotă întemeiată de Băsescu în toate structurile statului român. Banii negri pentru referendumul din 2009 au lăsat urme și au dus la identificarea făptașilor.
Reminiscențe ale mafiei statale se mai regăsesc și astăzi precum niște ruine fumegânde ale unui câmp de bătălie care a avut și un învingător în anii 2004-2016, Traian Băsescu. Hunta ce tocmai se cimentase la putere în urma alegerilor prezidențiale și în urma referendumurilor părea că se instalase pentru totdeauna.

Cornul abundenței pentru Toți Oamenii Președintelui
Licitațiile trucate se succedau pe întreg teritoriul României iar banii se drenau continuu înspre București. Antreprenorii duceau banii în valize, cam în procent de 20% din suma contractuală, o șpagă nemaiîntâlnită la acest procent în întrega Europă.
Până și în Italia, unde Mafia prin diversele ei organizații controlează proiectele edilitare publice, șpaga rezonabilă este de 10% din valoarea contractelor. Se colecta haraciul pentru conducerea centrală a PDL din toate lucrările și achizițiile publice. Din importuri, exporturi, proiecte imobiliare, lucrări de infrastructură și lista poate continua la nesfârșit.

Investițiile Elenei Udrea sfidau legea, morala și fizica
Scandalul sălilor de sport inutile, al patinoarelor supraevaluate, al terenurilor de fotbal în pantă și al bazinelor olimpice de înot la sate, sunt arhicunoscute. Acestea erau finanțate din bugetul de un miliard și jumătate de euro încredințat lui Elena Udrea la Ministerul Dezvoltării, după debarcarea lui Blaga.
Dacă vom calcula 20% para-ul îndărăt din această sumă vom contempla adevărata anvergură a jafului instituționalizat din vremea prezidențialului Băsescu. Să luăm acum în considerare și contractele celorlalte ministere, al Transporturilor, al Energiei, al Fondurilor Europene, și vom ajunge la o cifră incredibilă. Antreprenorii, pentru a-și scoate pârleala șpăgii erau nevoiți să scumpească lucrările prin tot felul de acte adiționale, permise larg de legea achizițiilor publice de atunci.

Urgia se abătea peste antreprenorii și patronii ce refuzau plata șpăgii
Dacă nu se achitau de șpagă se trezeau că nu le sunt plătite lucrările sau încasează controale distructive, pentru că mafia băsistă penetrase toate instituțile coercitive ale statului. Mecanismul de ceasornic al corupției ca politică de partid și de stat era reglat metodic și periodic de Marele Arhitect de la Cotroceni. Contra cost bineînțeles. Dijma din tot ceea ce se încasa mergea la vârful intangibil al politicii românești, la ,,Zeus,, Părea că așa va merge întotdeauna și că vor fi intangibili. De unde credem că avea Udrea milioane de euro să cumpere stațiuni balneare, imobile și acțiuni la firme, ba să și fugă la capătul lumii?

Totul se plătește, chiar și de Zeus, Elena și familia lui
A venit însă DNA-ul lui Kovesi, care avea trasate sarcini de decapare începând cu vârfurile politicii, acolo de unde izvorăște corupția ca fenomen. De Traian Băsescu nu se puteau atinge datorită colaborării acestuia cu SUA pe filiera siriană.
Înțelegerea nu i-a inclus însă și familia, și, ca urmare, în urma implicării de către Băsescu a propriei familii în potlogării la nivel înalt, fratele și fiica au picat în abatere și în lațul procurorilor. Revenind la Elena Udrea, aceasta și-a demonstrat întreaga anvergură infracțională și reziliența la acțiunile coercitive ale Justiției.
A procedat ca un adevărat mafiot, și-a atins nasul conspirativ în pragul încarcerării, a fugit tocmai în Costa Rica pentru a obține azil, împreună cu Bica, a încercat în Italia, a evitat revenirea în arestul Poliției, a făcut chiar și un copil în speranța că va îndupleca autoritățile costaricane s-o elibereze din arestul unde o aruncaseră.
Revenită în țară cu aroganța care a caracterizat-o întotdeauna a sfidat și opinia publică și Justiția. S-a afișat monden și a profețit despre inevitabila ei achitare. S-a întâlnit cu Traian Băsescu ca pe vremuri. A dat interviuri și a mimat siguranța și nevinovăția, încercând să-și judece dosarele public pe la televiziunile de știri.

A fost de ajuns un judecător cinstit și lumea Elenei Udrea s-a prăbușit
Dar, norocul i s-a destrămat brusc la Curtea de Apel București. O judecătoare nu a fost deloc impresionată de show-ul ei public, de bretonul, de hainele și accesoriile de firmă, și i-a administrat un medicament, deocamdată prescriptibil la Înalta Curte de Casație. Opt ani de pușcărie. Brusc, siguranța i s-a destrămat ca un machiaj strident și inutil. Chiar a blestemat-o pe judecătoare și pe copiii acesteia, probabil prin vreun ritual woodoo învățat în catacombele din Costa Rica.
S-a văitat că nu poate fugi nici în Italia pentru că peninsularii nu mențin arestul la domiciliu decât pentru condamnări de până în patru ani. Iar ea a încasat opt. Și ca ghiveciul dezgustător al chiloțărelii publice a lui Udrea de după condamnare să fie complet, a prezentat și o conversație avută cu mentorul și spiritul ei malefic, în care Băsescu regretă, condamnă presupusul abuz, nedreptatea și absurditatea sentinței care i s-a întâmplat ei și fiicei lui.

Băsescu plânge cabotin ca de obicei cu lacrimi de crocodil
Nu regretă însă clipele petrecute cu ea ziua sau noaptea la Cotroceni în birou, sau pe la vilele de protocol, nici vremurile de putere și bani, care se revărsau cu nemiluita peste Toți Oamenii Președintelui.
Când poporul gemea sub criza economică și tăieri masive de salarii și pensii, în timp ce morganatica favorită a președintelui nu reușea să-și găsească în garderobă vreo haină, poșetă sau pantofi, sub 5000 de euro. Dacă ne închipuim însă că Băsescu mai are vreo urmă de omenie sau de compasiune ne înșelăm.
Puțin îl doare de condamnarea Elenei sale, îl doare de condamnarea Ioanei sale. Dar va trece și peste asta resemnându-se printr-o scufundare într-un șuvoi de whisky. Atâta doar, să n-o apuce pe Udrea ciripitul, când se va vedea condamnată definitiv, fără putință de scăpare.

iripitul despre el bineînțeles și despre implicarea lui în cele mai întunecate momente ale acelor ani. Este singura lui teamă și singura lui incertitudine. În rest, din partea lui Udrea n-are decât să putrezească în închisoare.

Libiu Mateescu           

Elena Udrea la finalul carierei de ,,The Fugitive” deplânsă crocodilian de Băsescu

Tristețea condamnărilor prăvălite de nemiloasa Justiție românească peste fosta Evita malefică a României și peste fata cea mare a președintelui Băsescu a cutremurat structura mafiotă întemeiată de Băsescu în toate structurile statului român. Banii negri pentru referendumul din 2009 au lăsat urme și au dus la identificarea făptașilor.
Reminiscențe ale mafiei statale se mai regăsesc și astăzi precum niște ruine fumegânde ale unui câmp de bătălie care a avut și un învingător în anii 2004-2016, Traian Băsescu. Hunta ce tocmai se cimentase la putere în urma alegerilor prezidențiale și în urma referendumurilor părea că se instalase pentru totdeauna.

Cornul abundenței pentru Toți Oamenii Președintelui
Licitațiile trucate se succedau pe întreg teritoriul României iar banii se drenau continuu înspre București. Antreprenorii duceau banii în valize, cam în procent de 20% din suma contractuală, o șpagă nemaiîntâlnită la acest procent în întrega Europă.
Până și în Italia, unde Mafia prin diversele ei organizații controlează proiectele edilitare publice, șpaga rezonabilă este de 10% din valoarea contractelor. Se colecta haraciul pentru conducerea centrală a PDL din toate lucrările și achizițiile publice. Din importuri, exporturi, proiecte imobiliare, lucrări de infrastructură și lista poate continua la nesfârșit.

Investițiile Elenei Udrea sfidau legea, morala și fizica
Scandalul sălilor de sport inutile, al patinoarelor supraevaluate, al terenurilor de fotbal în pantă și al bazinelor olimpice de înot la sate, sunt arhicunoscute. Acestea erau finanțate din bugetul de un miliard și jumătate de euro încredințat lui Elena Udrea la Ministerul Dezvoltării, după debarcarea lui Blaga.
Dacă vom calcula 20% para-ul îndărăt din această sumă vom contempla adevărata anvergură a jafului instituționalizat din vremea prezidențialului Băsescu. Să luăm acum în considerare și contractele celorlalte ministere, al Transporturilor, al Energiei, al Fondurilor Europene, și vom ajunge la o cifră incredibilă. Antreprenorii, pentru a-și scoate pârleala șpăgii erau nevoiți să scumpească lucrările prin tot felul de acte adiționale, permise larg de legea achizițiilor publice de atunci.

Urgia se abătea peste antreprenorii și patronii ce refuzau plata șpăgii
Dacă nu se achitau de șpagă se trezeau că nu le sunt plătite lucrările sau încasează controale distructive, pentru că mafia băsistă penetrase toate instituțile coercitive ale statului. Mecanismul de ceasornic al corupției ca politică de partid și de stat era reglat metodic și periodic de Marele Arhitect de la Cotroceni. Contra cost bineînțeles. Dijma din tot ceea ce se încasa mergea la vârful intangibil al politicii românești, la ,,Zeus,, Părea că așa va merge întotdeauna și că vor fi intangibili. De unde credem că avea Udrea milioane de euro să cumpere stațiuni balneare, imobile și acțiuni la firme, ba să și fugă la capătul lumii?

Totul se plătește, chiar și de Zeus, Elena și familia lui
A venit însă DNA-ul lui Kovesi, care avea trasate sarcini de decapare începând cu vârfurile politicii, acolo de unde izvorăște corupția ca fenomen. De Traian Băsescu nu se puteau atinge datorită colaborării acestuia cu SUA pe filiera siriană.
Înțelegerea nu i-a inclus însă și familia, și, ca urmare, în urma implicării de către Băsescu a propriei familii în potlogării la nivel înalt, fratele și fiica au picat în abatere și în lațul procurorilor. Revenind la Elena Udrea, aceasta și-a demonstrat întreaga anvergură infracțională și reziliența la acțiunile coercitive ale Justiției.
A procedat ca un adevărat mafiot, și-a atins nasul conspirativ în pragul încarcerării, a fugit tocmai în Costa Rica pentru a obține azil, împreună cu Bica, a încercat în Italia, a evitat revenirea în arestul Poliției, a făcut chiar și un copil în speranța că va îndupleca autoritățile costaricane s-o elibereze din arestul unde o aruncaseră.
Revenită în țară cu aroganța care a caracterizat-o întotdeauna a sfidat și opinia publică și Justiția. S-a afișat monden și a profețit despre inevitabila ei achitare. S-a întâlnit cu Traian Băsescu ca pe vremuri. A dat interviuri și a mimat siguranța și nevinovăția, încercând să-și judece dosarele public pe la televiziunile de știri.

A fost de ajuns un judecător cinstit și lumea Elenei Udrea s-a prăbușit
Dar, norocul i s-a destrămat brusc la Curtea de Apel București. O judecătoare nu a fost deloc impresionată de show-ul ei public, de bretonul, de hainele și accesoriile de firmă, și i-a administrat un medicament, deocamdată prescriptibil la Înalta Curte de Casație. Opt ani de pușcărie. Brusc, siguranța i s-a destrămat ca un machiaj strident și inutil. Chiar a blestemat-o pe judecătoare și pe copiii acesteia, probabil prin vreun ritual woodoo învățat în catacombele din Costa Rica.
S-a văitat că nu poate fugi nici în Italia pentru că peninsularii nu mențin arestul la domiciliu decât pentru condamnări de până în patru ani. Iar ea a încasat opt. Și ca ghiveciul dezgustător al chiloțărelii publice a lui Udrea de după condamnare să fie complet, a prezentat și o conversație avută cu mentorul și spiritul ei malefic, în care Băsescu regretă, condamnă presupusul abuz, nedreptatea și absurditatea sentinței care i s-a întâmplat ei și fiicei lui.

Băsescu plânge cabotin ca de obicei cu lacrimi de crocodil
Nu regretă însă clipele petrecute cu ea ziua sau noaptea la Cotroceni în birou, sau pe la vilele de protocol, nici vremurile de putere și bani, care se revărsau cu nemiluita peste Toți Oamenii Președintelui.
Când poporul gemea sub criza economică și tăieri masive de salarii și pensii, în timp ce morganatica favorită a președintelui nu reușea să-și găsească în garderobă vreo haină, poșetă sau pantofi, sub 5000 de euro. Dacă ne închipuim însă că Băsescu mai are vreo urmă de omenie sau de compasiune ne înșelăm.
Puțin îl doare de condamnarea Elenei sale, îl doare de condamnarea Ioanei sale. Dar va trece și peste asta resemnându-se printr-o scufundare într-un șuvoi de whisky. Atâta doar, să n-o apuce pe Udrea ciripitul, când se va vedea condamnată definitiv, fără putință de scăpare.

iripitul despre el bineînțeles și despre implicarea lui în cele mai întunecate momente ale acelor ani. Este singura lui teamă și singura lui incertitudine. În rest, din partea lui Udrea n-are decât să putrezească în închisoare.

Libiu Mateescu           

Florin Cîțu își asumă orice risc al candidaturii sale, pe orice funcție

Prezent la Vancea, Ludovic Orban a mai cules o sprijinire neîndoielnică pentru candidatura sa la președenția partidului ce va avea loc la congresul din toamnă. Liderii vrânceni i-au adus Laudatio pentru înfăptuirile sale ca șef al PNL, începând cu victoria în alegeri la europarlamentare, cu prăbușirea guvernului Dăncilă la moțiunea de cenzură și terminând cu aducerea PNL la guvernare în urma alegerilor parlamentare, deși le-a pierdut. În acest moment, organizația județeană a PNL Brașov, oraș care este și locul de baștină al lui Ludovic Orban, ezită să-și declare suportul neechivoc pentru șeful partidului, așteptând iluminarea de la Cotroceni. Cu toate acestea și Florin Cîțu ar candida pe acel post, dar nu ar declara deocamdată, preferând s-o întoarcă precum la Ploiești.

 Premierul își asumă, dar nu se bagă deocamdată
„Îmi asum eu, cu toate riscurile politice, chiar dacă ştiu că şi în PNL, unde eu activez ca vicepreşedinte, va urma un Congres şi vor fi şi acolo candidaturi.
Nu mă interesează acest risc, îmi asum acest risc şi mai departe, indiferent de costul pe care s-ar putea să-l plătesc în acel Congres, pentru orice funcţie aş candida acolo”, a spus recent Florin Cîțu.
Chestionat dacă va ataca funcția de șef al partidului, premierul a spus că „este prea devreme” să discute despre așa ceva, dar nu a exclus posibilitatea.
„Eu v-am spus doar că în acest moment îmi asum orice risc politic pentru a face România să meargă pe direcţia bună(sic! nu era vorba de direcția României, ci era vorba de direcția candidaturii sale! N.n.). Cu orice cost politic, indiferent care este acela” a declamat eroic, dispus spre orice sacrificiu, Florin Cîțu.

Libiu Mateescu

Neocolonialismul s-a GENERALIZAT în România!

Până acum vreo 2 ani în urmă, copii români participau la multe olimpiade internaționale de matematica, fizica, chimie și altele. Si se întorceau în țară cu medalii, de multe ori cu locul întâi.
Lucrul acesta devenise ceva obișnuit. Nici nu mai era consemnat de cei din presa. Putea reprezenta un imbold și pentru alți copii români. Iar în afara țării sigur nu toți se bucurau de succesul copiilor romani.
Europa are liderii ei, țările ei dominante. Doar de acolo trebuie sa vină viitorii lideri ai UE. Țările dominante nu au nevoie de oameni de top proveniți de la țările „rude sărace”

La ei școlile au funcționat.
La noi școlile sunt închise de un an și jumătate.

Copii din România nu vor mai recupera niciodată acești ani de școală. Si efectele se vor vedea cronic peste 30 de ani. Atunci vom avea o țară condusa doar de oameni fără școală. Marionete ale celor care acum și-au continuat școala.
S-au dus lupte aprige sa scoată ora de religie din școli. La inițiativa țărilor dominante, pentru a slabi poporul român. Nu prea au reușit. Așa că au închis școala cu totul. Asta au reușit.
Ei își urmăresc planul cu consecvență. Noi nu facem asta pentru ca cei care conduc țara au primit „permisul de conducere” la Bruxelles și nu la București.
Colonialismul este politica de menținere a unor colonii.

Neocolonialismul de azi începe cu școala. Ceea ce arată că acest proiect este pe termen lung.

Nu ai carte, nu ai parte” și copii din România nu vor mai avea loc la masa copiilor instruiți din UE.
Fără de școală și fără de Religie, orice popor intra in disoluție.
Părintele trebuie sa fie părinte și sa dea copilului „cei 7 ani de acasă”.
Apoi tara, prin sistemul ei de învățământ trebuie să-și educe fii. Acest lucru nu se mai întâmplă. Au pus în spatele tuturor părinților sarcina de a fi și dascăli. Aceasta subminează atât relația parinte-copil cât și autoritatea parintelui în fața copilului prin prezentarea limitelor lui educationale.
Neocolonialismul este politica zilei.
România este o neocolonie unde acest lucru este bine implementat.
Doar la Dumnezeu ne mai este Nădejdea. (Preluat)

Sursa: facebook.com

,,Trompeta de alpaca a Ierihonului,, amenință cu insurecția indiferent din ce poziție

Celebra dilemă a caprei ,,Oare eu ce sunt, animal sau poziție”? o bântuie și pe mult prea stridenta senatoare patriotardă a mahalalelor noastre publice. Un colectiv de psihologi, ca să nu mai spunem că și cel mai umil dintre ei, are emite neîndoielnic un singur diagnostic, vizibil chiar și din spațiu: schizofrenie paranoidă.
Totul indică o asemenea tulburare psihică la Șoșoacă. Negarea încăpățânată, furiile necontrolate, viziunile apocaliptice și mania persecuției, sunt tot atâția indicatori ai afecțiunii ce ar măcina-o. Și totuși, ceva nu se leagă.
Pe cât de zănatică și zurbagie este în stradă, pe atât de rațională și rezonabilă pare pe platourile de televiziune. Până la un moment dat, când cedează psihic la interpelările moderatorilor și jurnaliștilor, uneori agresive, și pleacă vituperând coleric trântind ușa platoului emisiunii.

Șoșoacă în pragul alterării psihice ireversibile sau interfața unui calcul politicianist crepuscular?
Și-atunci, exploziile dezlănțuite de furie și amenințările catastrofice din stradă sunt adevărata ei personalitate, sau calculul rațional politicianist, care vizează acumularea de capital electoral personal, prin disoluție socială, prin anarhie și chiar prin insurecție?
Noua amenințare apocaliptică lansată de Șoșoacă , este cea cu ridicarea poporului la lupta totală, care, probabil în mintea înfierbântată a supraponderalei senatoare, ar fi urmată de Soluția Finală aplicată tuturor necredincioșilor sau infidelilor. Celor care refuză iluminarea patriotardă adusă de Șoșoacă direct din străfundurile istoriei.        

”Vă voi face dosare penale cât nu veți putea duce, vă voi face acțiuni în instanță cât nu veți putea duce, voi ridica poporul ăsta să lupte pentru drepturile și libertățile lui, indiferent de poziția pe care o voi ocupa”, a declamat mobilizator Diana Șoșoacă.
Este maladie psihică, și-atunci ne merită compasiunea, sau este cel mai dezgustător și otrăvitor circ public pe care l-am văzut de la Vadim Tudor încoace? Chiar și atunci performat de sicofanții tribunului, Codrin Ștefănescu, Olguța Vasilescu, Oana Zăvoranu și alții, în vreme ce al lui Vadim era elevat și enciclopedic. Nefiind cazul Șoșoacei.

Forțe diversioniste care ar controla desfășurarea anarhiei prin incitări publice 
Nu putem încă ști însă cu precizie decât după ce vom decripta forțele diversioniste ce stau în spatele Șoșoacăi și a scripturilor ce i se transmit din culisele desfășurărilor ei publice. Sau este totuși doar o rătăcire a unei biete minți tulburate ce experimentează zilnic viziunile fantasmagorice ale iluziei ființei providențiale, chemată să salvgardeze poporul.
Probabil că acest popor trebuie salvat, dar nu prin marșuri glorioase ale cămășilor brune sau ale cortegiilor mistice, ci prin zidul logic al calculului rece și rațional al veniturilor și cheltuielilor bugetare, al resurselor și al comercializării lor, al progresului intelectual, științific și cultural, al unui întreg popor.
Prin știința dreptului aplicabilă și aplicată tuturor în același grad și cu aceeași perfecțiune. Indiferent de poziția socială. Și evident nu prin destrăbălări acustice și amenințări apocaliptice în piața publică, ce nu fac altceva decât să ne scârbească prezidential.

Libiu Mateescu

Cristian Tudor Popescu vituperează împotriva sălbăticiilor unor polițiști

Cunoscutul gazetar și scriitor rememorează un episod al tinereții sale când a fost dus la Miliție și abuzat cu întrebări despre locația actului său de identitate, tocmai cand stătea și el ca omul, la o bere.
Inserarea episodului ceaușist al metehnelor Miliției de atunci este pilduitoare pentru condamnarea abuzurilor unor polițiști postrevoluționari de acum.

Umflat de la bere și dus fără buletin la Miliție
„Să vă descriu un fapt. În anii aceia, în anii ’80, am fost ridicat într-o seară de Miliție, împreună cu alți oameni, eram într-o berărie lângă Cișmigiu și îmi uitasem buletinul, n-aveam buletinul la mine. Și a venit o razie care a luat pe toată lumea de acolo.
Cei care nu aveau buletinul au fost luați la secție, duși acolo.”

Arc peste timp între Miliția de atunci și Poliția sau Jandarmeria de acum
„Ei, asta vedem acum transmis din generație în generație, pentru că cei care au făcut asta acum (polițiștii de la Secția 16 cercetați pentru tortură – n.r.) probabil că sunt destui dintre ei care sunt prea tineri ca să fi fost instruiți înainte de 1989.
De unde au învățat ei asta, disprețul acesta față de cetățean? Păi, l-au învățat de la cei mai bătrâni.
Când au venit în poliție au învățat cum se face meserie. De la cine? De la cei vechi. Și asta fac în clipa de față: și jandarmii de la Brașov(?? N.n.), și așa-zișii polițiști de la Onești, și cei care l-au batjocorit și l-au torturat pe omul acela pe câmp, iar pe celălalt l-au aruncat prin Rahova”, a concluzionat dialectic Cristian Tudor Popescu.

Libiu Mateescu

Despre consistențele și inconsistențele epidemiologice ale lui Raed Arafat

Necuprinsă credeam că este competența și neînduplecarea lui Raed Arafat în apărarea și impunerea restricțiilor epidemiologice mult urâte de popor. În repetate rânduri, Arafat, denumit de Cristoiu cioclu apocaliptic, a intervenit legislativ și mediatic pentru a strivi libertățile și preocupările sociale ale românilor în numele închinării mistice a toată suflarea românească la noul zeu progresist al medicinei internaționale, minusculul virus Sars Cov-2.
Raed Arafat chiar a girat cu personalitatea și credibilitatea sa aberantele măsuri restrictive și achizițiile ilegale de aparatură medicală, de măști și de echipamente medicale la suprapreț și neconforme cu prescripțiile.
Totul pentru a conserva restricțiile și severitatea măsurilor impuse poporului, în numele cărora el se erijase în sacerdotul suprem al lui Asclepios, reciclat în OMS. Dar, iată că brusc Arafat dă dovadă de inconsistență și de larghețe epidemiologică în acceptarea prezenței fizice la curs a elevilor din clasele terminale în chiar spațiile susceptibile de răspândirea virusului, sălile de clase. Și aceasta pentru că Sorin Cîmpeanu i-a cerut-o în calitate de ministru al Învățământului.

În loc de ,,Absolut nu!,, un ,,Cu siguranță da!,, din partea lui Arafat    
Interpelat dacă Raed Arafat este de acord cu propunerea Ministerului Educației ca elevii din clasele terminale să fie prezenți la școală, deci este vorba de clasele a 8-a și a 12-a, inclusiv în cazul localitatăților scenariului roșu, Sorin Cîmpeanu a răspuns: „Cu siguranță, da(sic!)”. Asta cu toate că răspândirea mutației britanice a virusului COVID19 i-a provocat aceluiași Arafat o vie neliniște. Ce s-a întâmplat cu intransigent cerber al Apocalipsei coronavirale? Nu cumva i-a scăzut susținerea guvernamentală la un nivel periculos pentru dezideratul său de a se menține etern la vârful Ministerul Sănătății? Oricum, noul profet al restricțiilor și vaccinării este secretarul de stat brașovean Andreea Moldovan, un specialist categoric mai bun în infecțioase și microbiologie, cu studii în străinătate, comparativ cu Arafat.

Când scede simpatia și susținerea populară crește permisivitatea și indulgența
În sfârșit, cameleonicul medic palestiniano-sirian aclimatizat în România și-a dat seama că acumularea de antipatie publică într-un anumit procent dăunează major funcției guvernamentale, indiferent de susținerea sau nu a MI6-ului britanic. Altfel nu se poate justifica chiar abandonarea unei minime prudențe în reluarea cursurilor la clasă a elevilor din localitățile indicate în scenariul roșu.
Mai ales că mutația britanică a coronavirusului este deosebit de contagioasă la copii și tineri. Se pare că asprimea măsurilor anticovidice este invers proportională cu trendul simpatiei populare din sondajele de opinie. Și se mai pare că scopul suprem în viață a doctorului Arafat nu este sacrificarea pe altarul nobil al medicinei și al sănătății populației ci persistența pe funcția de prea mult timp deținută.
Teama cerberului coronaviral este de a nu-și pierde funcția guvernamentală pentru care a muncit și a slugărit de treizeci de ani toți potentații postrevoluționari. Și cum de ce ți-e teamă nu scapi…

Libiu Mateescu    

Aerianul pluserist de la Justiție confundă protestatarii

Stelian Ion, aerianul și netrebuinciosul ministru pluserist al Justiției, a ieși cu lecția învățată în fața ministerului, pentru a le povesti protestatarilor cum apără el inviolabiliatea deciziei procurorului de caz în dosarul 10 August. Era pregătit să arunce anatema pe Iohannis și pe Rareș Bogdan și să declame ritos că el nu va accepta nicio admonestare din partea președintelui pe tema clasării dosarului.
Că este un suporter fără echivoc al independenței neabătute a sistemului judiciar din România și că alții sunt de vină, de exemplu șefa DIICOT, care a permis clasarea dosarului. Când colo, ce să vezi, protestatarii erau cu altă treabă, despre care ministrul nu știa nimic.
Protestau în apărarea patronului căruia Poliția i-a făcut dosar penal pentru conducere fără permis(sic!). El oricum nu prea știe nimic în general de când a fost înscăunat la minister, de aceea și-a și delegat competențele secretarilor de stat, precum ceilalți miniștri pluseriști.

Am ieșit, am crezut, n-am înțeles!
Eu am ieșit, am crezut că e vorba de 10 august, dar am înțeles că e o speță particulară. Dar cum ați venit chiar azi, când a fost subiectul 10 august? (subiectul mediatic programat cu grijă n.n.) Toți oamenii de aici sunt pe speța dvs?”, i-a întrebat surprins Stelian Ion pe protestatari, conform Știri pe Surse.
Ministrul s-a întors imediat mânios în birou și s-a apucat de „treaba” pe care știe cel mai bine s-o facă. Niciuna.

Libiu Mateescu