Steaua, în conflict deschis cu Anghel Iordănescu

Steaua și naționala de fotbal sunt în conflict deschis. Roș-albaștrii nu vor avea în cantonamentul tricolorilor niciunul dintre cei șase fotbaliști pe care selecţionerul i-a convocat pentru stagiul de pregătire din Antalya. Anghel Iordănescu nu a acceptat oferta de compromis a Stelei, de a avea la pregătiri câte trei jucători și nu pe toți șase odată.

Un înspăimântător transfer al puterii publice

Este mult prea bulversantă istoria recentă a României prin adevărurile ei evidente menținute în stadiul unor enigme. Asumarea de către statul român a acestor tragice evenimente ar putea zgdui piramida construită în spiritul secretomaniei și intereselor de grup care au pus stăpânire pe structurile publice.
În această ordine-dezordine, caracteristică perioadei de după îndepărtarea de la putere a lui N. Ceaușescu, nu se poate constitui nimic în sensul democrației, totul fiind viciat. Opiniile oamenilor politici direct implicați în acele evenimente nu au nici o relevanță. Ele sunt departe de a se constitui în puncte de vedere “morale “, corecte. Cei care se identifică drept cauză a prăbușirii fostului regim, și se află printre noii responsabili politici, își pun o platoșă de veritabili impostori. Regimul comunist a creat un vid ideologic, iar cei care au profitat de pe urma contextului au preluat întregul spectru prin care se autopropulsează și astăzi.
În măsura în care evenimentele rămân la fel de enigmatice, acest mod de viață, de a face politică, de a relaționa în societate va fi neschimbat. Numai acest clar-obscur a permis ocuparea instituțiilor statului de către familii și prieteni de interese, anulându-le legitimitatea și evoluția. Corupția a ajuns un fenomen sistemic, imposibil de înlăturat în absența schimbării legislației în această direcție.pensula pe gard
Niciun om politic, de la președintele țării la șefii partidelor, nu fac trimitere exactă la situația în care se află România. Pur și simplu, toți caută revopsirea sistemului, din motive ușor de înțeles. Cei care își spun, și li se spune pe nedrept politicieni, sunt legați de evenimenetele nefaste prin carieră, status financiar, grup de interese. Blocarea statului român spre democrație, cu brutalitate maximă, chiar în primele secunde ale evenimentelor din Decembrie 1989, a generat artificiul actual, apropiat mimărilor libertății comuniste. Experții propagandei care s-au perindat pe orbitele puterii nou instalate au practicat aceeași seducere spre concepte-capcană.
Indivizi care au ordonat să se tragă în oameni au devenit simboluri ale democrației printr-o metamorfoză de-a dreptul imposibilă. Plasarea în trecut a evenimentelor, în arhivele istoriei, drept lipsite de relevanță pentru acest moment, reprezintă un lucru la fel de grav ca deturnarea lor inițială.
România nu a pierdut doar un start, a pierdut totul până când lucrurile vor fi clarificate. Criminalitatea din Decembrie 1989 s-a instalat în viața publică prin separarea politicii de societate, ducând în derizoriu lucruri extrem de grave.naveta Statul român și-a regăsit totalitarismul pe care l-a adaptat continuu de atunci, generând imensa mizerie publică actuală, de neoprit. Vocile publice sunt tot mai rare, complicațiile din societate făcându-le cumva inutile, într-un dezacord al iluziei. Dezastrul social care a ajuns România permite constituirea și legitimitatea sistemului piramidal drept soluție de reacție și promptitudine.
Instituțiile, sistemul, partidele, forul parlamentar sunt total rupte de fermentul realității și democrației. Prin execuția cuplului dictatorial s-a deschis o epocă pe care clasa politică nu pare dispusă să o sancționeze drept cauză a răului. Când se va închide acest capitol, respectiv condamnarea vinovaților și stabilirea unor reguli corecte, vom putea vorbi de reforme. Bilanțul președintelui Iohannis este departe de o evaluare a situației, a acestui înspăimântător transfer al puterii publice în sfera criminală a grupurilor de interese. Politicienii actuali nu au nicio conexiune cu interesul public.
Decorul post-ceaușist a subminat total România în drumul spre democrație, transformând-o într-un infern în care reprezentanții publici au luat locul torționarilor, când nu sunt chiar ei.

Autor: Ioan Vieru

Castelul Corvinilor a fost propus de hunedoreni în patrimoniul UNESCO. Trei situri din judeţ sunt pe lista de aşteptare

Castelul Corvinilor din Hunedoara ar putea deveni monument din patrimoniul UNESCO, dacă iniţiativele hunedorenilor şi ale reprezentanţilor administraţiei locale se vor dovedi viabile.

Mai mulţi hunedoreni, reprezentanţi ai administraţiei locale şi ai Muzeului Castelului Corvinilor susţin propunerea includerii Castelului Corvinilor pe lista monumentelor din patrimoniul UNESCO (Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură).

O astfel de iniţiativă, dacă va fi concretizată, va aduce mai mult prestigiu monumentului istoric, potrivit directorului Muzeului Castelului Corvinilor, Costin Tinca.

Castelul Corvinilor nu este singurul sit din judeţ propus pe lista UNESCO. Din 1991, Biserica Densuş, Retezatul şi situl paleontologic de la Sânpetru (Ţara Haţegului) se află pe lista propunerilor.

Criteriile UNESCO
Pentru a fi incluse pe în patrimoniul mondial, monumentele istorice trebuie să aibă o valoare universală excepţională şi să îndeplinească cel puţin unul din zece criterii de selecţie.

Criteriile de selecţie a siturilor UNESCO sunt următoarele: Siturile trebuie să reprezinte o capodoperă a geniului creator uman. Siturile trebuie să prezinte un schimb important al valorilor umane, într-o perioadă de timp sau într-o zonă culturală a lumii. Trebuie să suporte o mărturie unică sau cel puţin excepţională despre o tradiţie culturală sau o civilizaţie care trăieşte sau care a dispărut. Să fie exemple remarcabile de clădire, ansamblu arhitectural sau tehnologic sau peisaj care ilustrează o etapă semnificativă în istoria omenirii. Să fie un exemple remarcabil de o aşezare tradiţională, reprezentativă a unei culturi sau a interacţiunii umane cu mediul. Să fie asociate în mod direct sau tangibil cu evenimente sau tradiţii vii, cu idei, sau cu convingeri, cu opere artistice şi literare de semnificaţie universală excepţională. Să conţină fenomene naturale superlative sau zone de o frumuseţe naturală excepţională şi  de importanţă estetică. Să fie exemple remarcabile care reprezintă etape majore ale istoriei pământului. Să fie exemple remarcabile al proceselor ecologice şi biologice în evoluţia şi dezvoltarea terestră, de apă, de coastă şi a ecosistemelor şi a comunităţilor de plante şi animale marine. Să conţină cele mai importante şi semnificative habitate naturale pentru conservarea in situ a diversităţii biologice, inclusiv a celor care conţin speciile ameninţate de o valoare universală excepţională din punct de vedere al ştiinţei sau conservare.

Cetăţile dacice, din 1999 în UNESCO

În judeţul Hunedoara, cetăţile dacice din Munţii Orăştiei au fost incluse în 1999 în patrimoniul UNESCO. Conform standardelor UNESCO, cele trei criterii care au stat la baza deciziei de a introduce în Patrimoniul Mondial aşezările din Munţii Orăştiei au fost: Cetăţile dacice reprezintă sinteza unică a unor influenţe culturale externe şi a unor tradiţii locale în privinţa tehnicilor de construcţie şi a arhitecturii militare antice.

Cetăţile dacice sunt expresia concretă a nivelului de dezvoltare excepţional al civilizaţiei regatelor dacice de la sfârşitul mileniului I, înainte de Hristos. Cetăţile dacice sunt monumente exemplare pentru fenomenul evoluţiei de la centrele fortificate la aglomerările proto-urbane, caracteristice sfârşitului Epocii fierului în Europa.

Dintre cele şase cetăţi recunoscute ca monumente UNESCO, Sarmizegetusa Regia, Costeşti Cetăţuia, Piatra Roşie, Costeşti Blidaru şi Băniţa se află pe teritoriul Parcului Natural Grădiştea Muncelului–Cioclovina, iar cetatea Căpâlna este în judeţul Alba, în apropierea limitelor ariei protejate.

Povestea monumentului
Castelul Corvinilor a fost construit în secolul XV, în vremea lui Ioan (Iancu) de Hunedoara, când voievodul Transilvaniei a decis transformarea unei aşezări din piatră de râu şi calcar, de pe Dealul Sânpetru, într-o fortăreaţă impunătoare, luxoasă şi indestructibilă în faţa atacurilor armate. Proiectul lui Ioan de Hunedoara a fost continuat de soţia sa, Elisabeta Szilagyi, şi apoi de familiile nobiliare care au avut în stăpânire cetatea.

De-a lungul istoriei, arhitectura castelului a suferit numeroase modificări. Cele mai importante dintre ele sunt consemnate în la sfîrşitul secolului al XIX-lea. Reabilitarea din temelii a avut loc după ce, în 13 aprilie 1854, în timpul unei furtuni, un trăznet a provocat un incendiu mistuitor. Flăcările au transformat în scrum acoperişul din şindrilă al cetăţii, grinzile, scările de lemn, plafoanele şi au devastat aproape întreg castelul, singura uşă din lemn care nu a fost atinsă, fiind tocmai poarta închisorii, veche de cinci secole. Vreme de aproape zece ani, castelul a fost atunci părăsit, însă apoi a intrat în cea mai amplă operaţiune de renovare, întinsă pe aproape 40 de ani. În prezent, monumentul istoric se pregăteşte să intre într-o nouă etapă de restaurare, de această dată pe fonduri accesate prin programele Uniunii Europeană, potrivit autorităţilor locale.


Vă recomandăm şi:

Ioan de Hunedoara, „atletul lui Hristos”. Zece lucruri mai puţin ştiute despre voievod. „Lumea nu a mai cunoscut vreodată un asemenea om”

Ioan de Hunedoara a fost una dintre cele mai importante personalităţi din istoria poporului român. A fost numit „atletul lui Hristos”, de Papa Calixt al III-lea, pentru modul în care armatele sale au apărat lumea creştină de invaziile otomanilor, iar adversarul său cel mai de temut, Mehmed al doilea Cuceritorul, a spus, la moartea voievodului, că „lumea nu a mai cunoscut, niciodată, un asemenea om”.

Zi istorică pentru Hunedoara: 570 de ani de la naşterea regelui Matia Corvin

Rege al Ungariei pentru mai mult de trei decenii Matia Corvin, fiul lui Ioan de Hunedoara, născut în 23 februarie 1443 la Cluj, este un simbol al Transilvaniei şi al Hunedoarei, în castelul şi-a petrecut copilăria.

Elisabeta Szilágyi a fost „doamna de fier” din umbra celor mai mari nume din istoria Hunedoarei

Una dintre cele mai importante femei din istoria Transilvaniei şi-a legat numele de domnia lui Ioan Corvin de Hunedoara, a cărui soţie a fost, şi a fiului său Matei Corvin, domnitor vreme de trei decenii pe tronul Ungariei.

FOTO Hunedoara anilor 1880 în imagini rare. Cum se mândreau austro-ungarii cu Uzinele de fier şi minele din Hunedoara

Angajaţii Castelului Corvinilor au făcut o descoperire impresionantă. Recent, în tmpul unui inventar realizat în arhivele muzeului, au dat peste un album de fotografii vechi, de la sfârşitul XIX, în care sunt prezentate Uzinele de fier ale Hunedoarei şi minele din împrejurimi. Albumul a fost publicat la Expoziţia Universală din 1889 de la Paris, ca o imagine a celor mai importante realizări industriale ale Imperiului Austro-Ungar.

„Adevăratul castel al lui Dracula”. Cum a schimbat reportajul celebrei Aline Mosby istoria castelului din Hunedoara

Castelul în care „a trăit şi a păcătuit” Dracula se află în Hunedoara, scria în 1969 o celebră jurnalistă din Statele Unite ale Americii, Aline Mosby. Ea a fost cea care a pornit pe urmele personajului însetat de sânge din romanul lui Bram Stoker şi, cu peste cinci decenii în urmă, a descoperit că locul unde el trăise nu a fost Bran, ci Hunedoara.


 



Citeste si:

Ce a găsit un SCAFANDRU pe fundul oceanului, în timpul nopții, te va ÎNGROZI. Înregistrarea NU este pentru cei SLABI de INIMĂ | VIDEO

Scuba-divingul nu este o activitate destinată celor slabi de inimă, cu atât mai mult noaptea. În timpul zilei poate fi o experiență inedită, însă când seara se lasă, misterul se adâncește și totul devine macabru. Este un lucru demonstrat în înregistrarea de mai jos.

Cristian Tudor Popescu a criticat şi ironizat filmul „The Revenant“: „Lui DiCaprio poate ar trebui să i se dea o medalie de război, nu Oscarul“ VIDEO

Cristian Tudor Popescu a criticat în termeni duri filmul „The Revenant“, considerat marele favorit la premiile Oscar 2016, având 12 nominalizări. Jurnalistul a avut o apariţie inedită în studioul Digi 24: a purtat o haină groasă şi, în timp ce comenta producţia, şi-a tras şi gluga pe cap, ironizând astfel lungmetrajul.

Drama „The Revenant: Legenda lui Hugh Glass/ The Revenant“ pare să se distanţeze din pluton, primind 12 nominalizări la premiile Oscar 2016, inclusiv la cele mai importante categorii - Cel mai bun film, Cel mai bun actor în rol principal (Leonardo DiCaprio), Cel mai bun actor în rol secundar (Tom Hardy) şi Cel mai bun regizor (Alejandro G. Iñárritu). Filmul a fost apreciat de criticii străini, însă nu a avut parte de o primire la fel de călduroasă şi din partea intransigentului Cristian Tudor Popescu.

Prezent în platoul Digi24, jurnalistul a ironizat cel mai recent film semnat de apreciatul regizor mexican Alejandro González Iñárritu, declarându-se dezamăgit de viziunea acestuia, pe care, altfel, îl consideră „un cineast de primă mână.“

„Poate că ar trebui să vorbesc aşa (cu haină şi glugă pe cap – n.red.) despre filmul ăsta şi ştiţi de ce? Ca să fiu mai credibil. Cam asta este filosofia – care pe mine m-a năucit, m-a uluit, pentru că nu e vorba despre vreun Gigi Abrams sau alt regizor de doi bani; e vorba de Alejandro González Iñárritu, un regizor de primă mână“, a declarat CTP în studioul Digi 24.

Cristian Tudor Popescu, despre „The Revenant“: „O telenovelă Animal Planet“

Ziaristul a continuat catalogând filmul drept „o telenovelă Animal Planet“, fiind de părere că regizorul mexican „a pierdut sensul artei cinematografice.“

„Adică: cinematograful, arta cinematografică, ca orice artă, este despre om. Nu este despre urşi grizzly, nu este despre munţi, nu este despre râuri, despre bizoni sau despre iarbă. Este numai despre om, despre asta vorbeşte arta. Ştiinţa, da, poate să vorbească despre structura fulgului de zăpadă, despre hidrodinamica râurilor de munte, de gestaţia la femela de grizzly, dar arta vorbeşte despre om. Or, ce-a făcut aici Iñárritu este ceva de necrezut. El crede că dacă reproduci o situaţie reală sau o realitate acribic, până la demenţă, până la amănunt, o să obţii garantat artă“, a explicat Cristian Tudor Popescu pentru Digi 24.

Cristian Tudor Popescu, despre vestimentaţia sa: „Sunt penibil!“

Ziaristul a ţinut să lămurească şi motivul pentru care a ales o vestimentaţie cel puţin neobişnuită: „Că de-aia venii şi eu cu acest parpalac pe mine: ca să fiu mai credibil, nu? Vin de-afară, am şi nişte bocanci alpini, vorbesc despre «The Revenant» şi fiind cu astea pe mine, o să fiu mai realist, deci mai artist şi mai credibil, nu? Nici vorbă de aşa ceva! Sunt penibil! Cu astea pe mine sunt kitsch!“

DiCaprio nici nu prea joacă, e mut 90 la sută din film şi face ceea ce actorii numesc «fizicaţii» - căţărări, căderi în cap, e muşcat ş.a.m.d. Pentru asta, aproape că eşti obligat să-i dai Oscarul. Păi săracu', bietul om, prin câte a trecut pe-acolo, hai domnule, să-i dăm şi lui Oscarul!

Cristian Tudor Popescu, jurnalist

Cât despre actorul american Leonardo DiCaprio, protagonistul filmului şi cotat cu mari şanse de a câştiga în sfârşit prestigioasa statuetă pentru interpretare, CTP spune că acesta ar merita mai degrabă „o medalie de război“ şi nu un Oscar, precizând că artistul „nici nu prea joacă“.


„DiCaprio s-a apucat să mănânce ficat de bizon, chiar ficat de bizon, în film, cu sângele şiroindu-i pe faţă, mai avea un tovarăş la masă, un indian, mănâncă amândoi ficaţi de bizon, şi se târăşte jumătate de film, cade prin ape, de pe stânci, se suie în copaci, îl mănâncă urşii. Poate ar trebui să i se dea o medalie de război, domnule! Poate-i o greşeală, nu trebuie Oscar, poate Silver Star, Purple Heart ar trebui să i se dea pentru ce face în filmul ăsta! Nici nu prea joacă, e mut 90 la sută din film şi face ceea ce actorii numesc «fizicaţii» - căţărări, căderi în cap, e muşcat ş.a.m.d. Pentru asta, aproape că eşti obligat să-i dai Oscarul. Păi săracu', bietul om, prin câte a trecut pe-acolo, hai domnule, să-i dăm şi lui Oscarul!“, a declarat jurnalistul.

Recomandările lui Cristian Tudor Popescu

Pe de altă parte, acesta cataloghează drept formidabilă ediţia din acest an a premiilor Oscar, fiind de părere că actorii nominalizaţi pentru rolurile secundare sunt net superiori celor din rolurile principale. Un exemplu este Christian Bale, despre care jurnalistul spune că face un rol exstraordinar în comedia „The Big Short“. Un alt favorit al lui CTP este „Spotlight“, dramă ce prezintă eforturile jurnaliştilor de la publicaţia „The Boston Globe“, în 2002, într-o anchetă amplă ce a declanşat un scandal uriaş, după dezvăluirea abuzurilor sexuale comise de mai mulţi preoţi catolici. „Se vede o probă superbă de jurnalism cum se făcea acum 15-20 de ani, jurnalism de investigaţie făcut cu un realism artistic, cinematografic impecabil, nimeni nu se chinuie acolo să rupă cu dinţii carne din cel pe care îl investighează, dimpotrivă, realitatea, acolo, este redată cu adevărat cu mijloacele artei cinematografice“, spune CTP.

De altfel, acesta semnează şi o cronică amplă a filmului „The Revenant“ pe site-ul republica.ro.

„The Revenant: Legenda lui Hugh Glass/ The Revenant“ este inspirat de romanul lui Michael Punke, bazat pe fapte reale. Acţiunea se petrece în America de Nord, în 1823, iar în centrul ei se află Hugh Glass (DiCaprio), membru al unei expediţii în Munţii Stâncoşi, unde este prins de un urs grizzly şi sfârtecat. Căpitanul grupului lasă în urmă doi oameni pentru a-i ţine companie în ultimele clipe de viaţă şi pentru a-i săpa mormântul, dar, de frică să nu fie prinşi de indieni, cei trei îi iau lui Glass armele şi echipamentul şi fug. Însă eroul îngrozitoarei confruntări cu ursul grizzly nu moare: se târăşte, deşi mutilat, mai bine de 300 de kilometri prin sălbăticie, animat de sumbre planuri de răzbunare împotriva celor care l-au părăsit, potrivit cinemagia.ro.



Citeste si: